Pe 8, 9 și 10 iunie, ora 19.00, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă Contemporană din București se joacă spectacolul X mm din Y km în regia Gianinei Cărbunariu, în trei reprezentații speciale, cu intrare liberă, oferite studenților în cadrul unui proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Reprezentațiile vor fi urmate de discuții cu publicul.
X mm din Y km
Cu: Toma Dănilă, Paula Gherghe, Mădălina Ghițescu, Rolando Matsangos
Concept video: Ciprian Mureșan
Producție: Colectiv A
Finanțator: Adiminstrația Fondului Național Cultural
X mm din Y km a avut premiera pe 18 noiembrie 2011, în cadrul Festivalului Temps d’Images de la Cluj și a atras atenția internațională încă din primul moment, iar în martie, spectacolul s-a bucurat de o primire foarte călduroasă în Polonia, unde a fost prezentat, în martie, la TR Warszawa în mini-stagiunea românească organizată de Institutul Cultural Român din Varșovia.
Arhivele fostei poliții secrete din România comunistă (Securitatea) s-au deschis tîrziu după căderea regimului Ceaușescu – și continuă să fie destul de restrictive. Însă atmosfera apăsătoare din ultimii ani ai comunismului românesc și represaliile asupra opozanților, ca și dezvăluirile recente foarte selective, provenind din dosare de urmărire sau colaborare la care puțini au acces, au transformat Securitatea și arhivele ei în principalul furnizor al unor adevăruri de necontestat. Aceasta este principala miză a spectacolului Gianinei Cărbunariu – chestionarea ideii înseși de adevăr într-o lume construită pe duplicitate, dedublare, camuflare a sinelui.
Dramaturg și regizoare cu un interes deosebit în practica documentării și într-o tematică legată de tabuurile sociale contemporane (a făcut spectacole despre conflictele interetnice româno-maghiare din anii ’90, despre „vînzarea“ germanilor din România către RFG în anii ’80, despre controversele din jurul unei planificate exploatări miniere cu cianuri în munții Transilvaniei, care agită spiritele de cîțiva ani), Gianina Cărbunariu a creat X mm din Y km pornind de la un document public – o stenogramă din dosarul, deja publicat la o reputată editură, al unui foarte cunoscut scriitor-disident, emigrat în 1985. Mărturie a unei confruntări verbale reale, textul stenogramei e reluat, din nou și din nou, pînă la punctul în care a fi erou, colaborator sau politruc devine o opțiune personală a fiecărui spectator. (Iulia Popovici)
Deși respectă multe din regulile dramatice de bază, scenariul spectacolului nu are un autor în sensul clasic al cuvîntului. Cele 10 pagini de text sînt doar cîțiva milimetri dintr-un scenariu aparținînd unor „opere complete“ kilometrice. Personajele sînt oameni reali, contemporani cu noi, iar orice asemănare nu este deloc întîmplătoare.
Stenograma discuției ce a avut loc în 1985 la sediul Comitetul Municipal al Partidului Comunist din București face parte din dosarul de urmărire al scriitorului dizident Dorin Tudoran, publicat de acesta cu titlul Eu, fiul lor. Dosar de Securitate. Deși tine de dramaturgia unei alte epoci, replici din stenogramă sună de parcă discuţia ar avea loc astăzi. Lipsa de solidaritate, aroganța puterii faţă de cetăţeni, normalitatea privită ca nebunie și ca excepție de la regula pasivității și schizofreniei cotidiene sînt şi teme ale societăţii româneşti de astăzi.
Nu „reconstituirea“ momentului este miza demersului, ci exercițiul de a înțelege ce sînt dosarele Securității: documente care ne-ar putea ajuta să descifrăm trecutul? un adevăr parțial? o saga cu multe ramificații și cu un autor colectiv – poporul român? o moștenire ciudată cu care nu știm ce să facem? jurnale ținute fără ca cei care au fost personaje să și le fi dorit aceste jurnale?
Cîtă ficțiune și cîtă realitate? Cît de prezent este trecutul recent? (Gianina Cărbunariu)
