Sâmbătă, 24 martie, ora 21.30
TVR Cultural vă propune pentru week-end un film documentar din care veţi afla care sunt preferinţele în materie de film ale preşedinţilor americani. Încă de pe vremea când preşedintele Woodrow Wilson asista, în 1915, la o proiecţie privată cu „Naşterea unei naţiuni” al lui D.W. Griffith, filmul a început să devină o permanenţă a vieţii locatarilor de la Casa Albă. Avându-l ca povestitor pe actorul Martin Sheen, documentarul Filmele preşedinţilor (ALL THE PRESIDENTS’ MOVIES – SUA – Canada, 2003) dezvăluie preferinţele cinematografice ale preşedinţilor americani, de la Eisenhower, la George W. Bush.
Eisenhower era îndrăgostit de westernuri, dar nu urmărea filmele lui Robert Mitchum din cauza dispreţului pe care îl arăta talentului actorilor din perioada de sfârşit a anilor ’40. Filmul favorit al lui Lyndon Johnson era un documentar de 10 minute despre drumul său spre preşedinţie. Gerald Ford a adormit în timpul premierei filmului de desene animate Pantera Roz, şi, trezindu-se la final, s-a arătat extrem de uimit că membrii familiei sale au putut să urmărească un desen animat de două ore.
Într-o seară, împreună cu omul său de încredere, JFK s-a strecurat într-o sală de cinema pentru a urmări Spartacus (Casa Albă nu deţinea echipament de proiecţie pe 77 mm). Preşedintele Jimmy Carter (1977-1981) urmărea un film cam la trei zile.
Fischer a proiectat filme la Casa Albă şi Camp David pentru nu mai puţin de 7 preşedinţi, de la Dwight D. Eisenhower până la Ronald Reagan. Încă din prima zi, el a început să ţină un jurnal al filmelor pe care preşedinţii le urmăreau şi împreună cu cine le urmăreau. Peste ani de zile, aceste jurnale au devenit punctele de temelie ale acestui film documentar de trei ore (la TVR Cultural, filmul documentar va fi difuzat în trei părţi) care face un tur al sălii de proiecţie de la Casa Albă, dar oferă şi amănunte despre cum au gândit şi simţit cei mai puternici oameni ai lumii.
Este un excelent film de televiziune, mai ales pentru că reprezintă un mix spectaculos şi ingenios de lucruri neconsistente, poate chiar neserioase, dar cu o puternică introspecţie a psihicului unor preşedinţi. Poate vorbele lui Bill Clinton sumarizează cel mai bine ce înseamnă documentarul: Cea mai tare parte a Casei Albe este teatrul…
{mosloadposition user10}
