· Luna mai este „Luna comediei” la Teatrul Național de Televiziune
· V-am pregătit montări care să vă mai șteargă din supărările de peste zi și care să vă descrețească frunțile, măcar pentru o seară
· „Doctor in filozofie”, de Branislav Nušić, o producție TVR din 1978, este propunerea noastră pentru săptămâna viitoare
Cine este Branislav Nušić aflăm dintr-o scriere a colegilor noștri de la Radio România.
Cităm din emisiunea ”Clasicii dramaturgiei universale”: Branislav Nuşici – universul comic.
Realizatori: Puşa Roth şi Costin Tuchilă.
Data difuzării: 29 octombrie 2006, Radio România Cultural
«Două-trei titluri, ale unor piese de teatru jucate altădată cu mult succes, o caracterizare generică drept „Caragiale al sârbilor” rezumă percepţia sumară pe care o au majoritatea contemporanilor noştri asupra marelui scriitor. Aceasta, în ciuda faptului că Branislav Nuşici este un scriitor clasic, cu loc sigur în literatura universală. Bariera lingvistică, numărul relativ redus al traducerilor în limba română şi lipsa reeditărilor pot fi o explicaţie, desigur insuficientă. Astăzi, cărţile autorului sârb sunt de găsit doar în biblioteci. În timpul vieţii scriitorului, doar comedia Doamna ministru a fost tradusă în româneşte, în 1931. A urmat o ediţie a aceleiaşi piese în 1954, Doamna ministru fiind montată mai târziu la teatrele din Ploieşti, Timişoara, Baia Mare, Turda, Galaţi şi altele. Un volum de Opere alese apărea în 1957 la Editura de stat pentru literatură şi artă, după ce în anul anterior la aceeaşi editură fuseseră publicate prozele intitulate Anii de şcoală. Piesa în două acte Un individ suspect dădea titlul volumului de Comedii din 1964, tipărit în colecţia „Biblioteca pentru toţi”. Ediţia include încă trei comedii, Doamna ministru, O familie îndoliată şi Răposatul, toate în traducerea lui Mirco Jivcovici.
În epocă, Branislav Nuşici (Nu¹iæ), scriitor prolific, îşi dobândise faima de om cu limba veninoasă şi cu peniţa şi mai veninoasă, fiind considerat cronicarul vremurilor sale. În 1935, când i-a apărut o ediţie a operelor care însuma 25 de volume, contemporanii afirmau că o ediţie completă Nuşici ar fi trebuit să aibă cel puţin 50 de volume. Branislav Nuşici s-a exprimat în toate genurile literare: poezie, roman, schiţă, proză memorialistică, note de călătorie, foileton şi mai ales dramaturgie.
Predilecţia scriitorului pentru teatru datează din copilărie. Tatăl său, negustorul aromân George Nuşi, era pasionat de teatru. Născut la 8 octombrie 1864, la Belgrad, Branislav Nuşici a urmat şcoala primară la Smederevo, liceul la Belgrad, făcând apoi studii de drept la Graz şi Belgrad. În târguşorul sârbesc de la Dunăre, Smederevo, trupele ambulante de teatru poposeau adesea. Se jucau mai ales drame romantice cu teme din istoria Serbiei. Sub influenţa acestor reprezentaţii, tânărul Nuşici pune în scenă, împreună cu colegii, Lupta de la Ljubici, dramatizare a unei poezii populare, urmată de farsa originală Barba roşcată, montată în 1877. La aproape 19 ani, în 1883, citeşte prietenilor prima sa comedie, Deputatul poporului, a cărei premieră va avea loc în 1896, pentru a fi tipărită la Belgrad abia în 1924. Piesa lansa teme care aveau să devină foarte familiare comediei satirice a lui Nuşici: mascarada alegerilor, politicianismul, parvenitismul, cârdăşia partidelor politice, corupţia, afacerismul, incultura, minciuna etc.
Între 1885 şi 1886, Branislav Nuşici ia parte la luptele împotriva bulgarilor, pe care le înfăţişează în Povestirile unui caporal. Satira în versuri Doi robi ai lui Dumnezeu, publicată în 1887, îi aduce condamnarea la doi ani de închisoare pentru lesmajestate. Un vers din acest poem este des citat: „Nu vă chinuiţi zadarnic! Copii ai Serbiei, fiţi babe!” Scriitorul în vârstă de 23 de ani este închis la Pojarevaţ, unde fusese întemniţat cu ani în urmă şi Svetozar Marcovici şi supus unui regim sever, aplicat ucigaşilor şi tâlharilor. Pentru a primi îngăduinţa de a scrie, Nuşici recurge la un vicleşug: îi scrie o scrisoare ministrului de justiţie pe care o începe cu formula: „Dragă unchiule”. Cum corespondenţa era cenzurată, directorul închisorii rămâne uluit şi îi schimbă scriitorului regimul de detenţie. Cuvântul protecţie, rostit de director în celulă, îl inspiră pe Nuşici care scrie în închisoare comedia cu acest titlu, de un umor facil. Din aceeaşi perioadă, 1887–1888, datează piesa în două acte Un individ suspect, jucată în 1923 şi tipărită în 1924, ca şi Protecţia. Anul 1924 este important în biografia scriitorului: acum îi apare volumul de proze satirice Autobiografia, care, pe lângă relatarea unor episoade din viaţa personală, se impune prin observaţia atentă şi analiza instituţiilor, în general a societăţii contemporane autorului. Nuşici scrie pagini antologice despre metodele retrograde din şcoala vremii, despre armată, aparatul birocratic al statului, despre cameleonismul politic. Unele dintre aceste texte pot fi comparate cu schiţele lui Caragiale, la fel cum între teatrul lui Nuşici şi cel caragialian se pot face apropieri semnificative. Stilul lui Nuşici e când direct, când aluziv, scriitorul nerefuzând nici şarja satirică, nici alegoria. Satira usturătoare, tipologia atât de reliefată a personajelor sunt caracteristice pieselor de maturitate ale scriitorului: Doamna ministru, considerată de mulţi capodopera dramaturgului, O familie îndoliată, Doctor în filosofie, Răposatul.
Ca şi Caragiale sau Tudor Muşatescu, Nuşici este preocupat de subiecte la ordinea zilei, din care se extrag tipuri definitorii, din categoria personajelor atât de populare încât au devenit substantive comune. Şi nu ar fi deloc hazardat să spunem, că deasupra acestui univers comic, recreat din amintiri şi reflecţii, planează uneori umbra părintelui lui Ubu, Alfred Jarry.
Scurtă vreme diplomat în Ministerul de Externe, apoi secretar general în Ministerul Educaţiei, Nuşici devine în 1901 secretar literar şi director adjunct al Teatrului Naţional din Belgrad, iar în 1904 director al Teatrului Naţional din Novi Sad. Era deja autor al mai multor piese: dramele Aşa a trebuit să fie, Cneazul Ivo de Semberia, În larg, farsa într-un act Schopenhauer. Scrisese romanul Copilul comunei, povestea unui copil din flori şi colabora aproape zilnic cu foiletoane semnate Ben-Akiba, la cotidianul „Politica”. Primul dintre cele trei volume de proză scurtă intitulate Ben-Akiba va apărea în 1907. În ele descoperim un prozator modern, de mare subtilitate în observaţie şi caracterologie, dotat cu întregul arsenal al comicului, de la ironia fină şi autoironia trucată până la parodia grotescă. Naraţiunea la persoana întâi este desigur un truc al autorului, care îi permite să se apropie şi apoi să se distanţeze de umanitatea aşezată sub lupa satirei. Unele accente trimit la proza satirică a lui Tudor Muşatescu, altele par a descinde direct din Momentele lui Caragiale.
Publicată în 1931, ca şi comediile într-un act Chiria, Musca, Doi hoţi, La avocat, Şoarecele, Străinul, Analfabetul şi Detto, Doamna ministru este piesa cea mai cunoscută a lui Branislav Nuşici. (…)
În 1932 apar la Belgrad comedia în patru acte Mister Dolar şi ediţia Opere alese în 20 de volume. Un an mai târziu, Nuşici este ales membru al Academiei sârbe iar discursul său de recepţie este dedicat marelui său înaintaş, dramaturgul Iovan Sterie Popovici. În acelaşi an publică piesa Belgradul de altădată şi de acum. Comedia în trei acte O familie îndoliată apare în 1934 şi odată cu ea, romanul pentru copii Haiducii. Branislav Nuşici este numit profesor de retorică la Academia Militară din Belgrad, iar rezultatul acestei experienţe, lucrarea ştiinţifică Retorica, va deveni un studiu de referinţă în domeniu. În 1936, la Belgrad este tipărită comedia în patru acte Doctor în filosofie iar în 1937, Răposatul, comedie în trei acte şi un prolog, în care este reluată tema banului. Acţiunea din ultima piesă a lui Nuşici este asemănătoare cu cea din Cadavrul viu de Tolstoi.
Nuşici moare la 19 ianuarie 1938, lăsând neterminată piesa Puterea.»
„Doctor in filozofie”, de Branislav Nušić
În distribuție: Marian Hudac, Valeria Gagealov, Tamara Buciuceanu, George Mihăiță, Ioana Crăciunescu, Mihai Dinvale, Mihai Fotino, Coca Andronescu, Eva Pătrășcanu, Ileana Stana Ionescu, Ilinca Tomoroveanu, Savel Știopu, Ion Henter, Marin Negrea, Mițura Arghezi, George Ulmeni
Decoruri: Vasile Rotaru, Ruxandra Bârsan
Costume: Elena Șurubaru
Redactor: Alexandra Orban
Adaptarea și regia TV: Matei Alexandru
Program de difuzare:
TVR 2: luni, 8 mai, ora 21.10
TVR Moldova: sâmbătă, 13 mai, ora 16.00
TVR 3: duminică, 14 mai, ora 22.00
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro
Producător coordonator: DEMETER András István
