Stimate domnule președinte al Senatului, stimate domnule președinte al Camerei Deputaților, stimate domnule prim-ministru, cel care este acum în funcție și predecesorii săi, stimate fost președinte al României, stimată doamnă comisar, stimate doamne și stimați domni,
Sunt – se spune întotdeauna acest lucru, dar de această dată este adevărat — foarte bucuros să mă întorc la București, în România, pe care am vizitat-o ultima dată în 2003. Este revoltător că nu am mai venit în România de atâția ani. Este o mare onoare pentru mine să mă pot adresa dumneavoastră astăzi, distinși membri ai Parlamentului, reprezentanți ai poporului român, un popor curajos, voluntar, angajat și pe care îl iubesc de atât de multă vreme, dacă nu dintotdeauna.
În acest an, când serbăm 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, îmi amintesc cu emoție de acel 1 ianuarie 2007, un moment istoric când România s-a alăturat grupului de națiuni europene, în sfârșit reconciliate.
În acea zi, am dat definitiv uitării Tratatul de la Yalta, acea sentință funestă din perioada postbelică, care dorea scindarea Europei în două tabere și care i-a făcut pe români, precum și pe celelalte popoare din Europa Centrală și de Est să plătească un greu tribut: decenii întunecate, privarea de libertăți, conștiințe încătușate, vise spulberate, biografii și destine atât de frecvent întrerupte, dacă nu chiar distruse.
Și sunt mândru că am participat la acest moment crucial din viața Uniunii noastre și a României: doresc să vorbesc despre reconcilierea istoriei cu geografia în Europa. Deși oamenii politici își pun rar amprenta asupra istoriei, noi am reușit totuși să înfăptuim, fără îndoială, un lucru important: extinderea UE și aderarea la valorile ei au adus pacea, stabilitatea și libertatea pe continentul nostru.
Am susținut întotdeauna aderarea României la UE. Așa cum spunea filosoful francez Blaise Pascal, îmi plac lucrurile care merg împreună. România și UE merg împreună pentru că sunt legate printr-un destin comun. V-am sprijinit în parcurgerea acestui lung drum cu modestele mijloace de care am dispus în calitate de prim-ministru luxemburghez, așa cum continui să vă sprijin și astăzi , nu patern, ci ca un frate; vă voi sprijin fratern. Cunosc și am cunoscut președinții și prim-miniștrii României democratice. Și mulțumesc României pentru numeroasele distincții și dovezi de prietenie cu care nu a încetat să mă onoreze.
O coincidența fericită a calendarului președințiilor Consiliului European a făcut ca, în decembrie 1997, la Luxemburg, în cadrul Consiliului European pe care îl prezidam, să hotărâm, de principiu, aderarea României. Și, în aprilie 2005, tot la Luxemburg, dumneavoastră, împreună cu mine, în calitate de prim-miniștri, am putut semna tratatele de aderare. Nu mai este o simplă întâmplare, văd în asta un simbol puternic al relațiilor strânse care există între români, luxemburghezi și europeni. Sunt relații profunde, relații afective născute din sentimente și căldură umană. Căldură umană, da, pentru că Europa este, în primul rând, o chestiune de suflet, mai multe inimi care bat împreună și împart aceleași visuri.
Dacă mă adresez acum în franceză este pentru că dvs. și cu mine aparținem francofoniei, această mare familie de 274 de milioane de persoane răspândită pe 5 continente, care vorbește aceeași limbă. Am fost întotdeauna surprins ca prim-ministru și, acum, în calitate de președinte al Comisiei, de faptul că atunci când mă întâlnesc cu un membru al familiei francofone, mi se adresează în engleză. Dar asta e moda momentului. Mie îmi place franceza. Iar dacă aș fi fost acum în Transilvania, aș fi putut chiar să vorbesc în luxemburgheză pentru că mai multe mii de persoane vorbesc încă o limbă care seamănă cu luxemburgheza. Este o moștenire a secolului al XII-lea, când luxemburghezii s-au instalat la poalele Carpaților. Nu trebuie să credeți propaganda germană, care vă face să credeți că saxonii au fost primii care au venit în Transilvania. Primii au fost luxemburghezii. Să nu uitați.
Vi se adresează un prieten fidel al României, care nu-și ascunde admirația. Ce evoluție a avut România după anul 2000 și cât de mult ne-a îmbogățit!
Mă gândesc la cultura română, la artiștii săi, la intelectualii săi precum Elie Wiesel, de origine română, care a fost un martor important al tragediilor europene ale secolului 20. Mă refer și la aportul geopolitic tradus prin consolidarea prezenței UE în această regiune esențiala în spațiul Mării Negre.
Ca la fiecare extindere, primind în sânul său România, UE a câștigat mai multă greutate pe scena internațională. România, la rândul său, și-a sporit influența prin ancorarea tinerei sale democrații într-o sferă de solidaritate europeană în care împărțim aceleași valori și idealuri.
Nu întâmplător, i-am încredințat comisarului român Corina Crețu portofoliul politicii de solidaritate europeană prin excelență, și anume politica de coeziune. Și trebuie să spun aici, în fața reprezentanților poporului român, că își îndeplinește excelent sarcinile la Bruxelles. Chiar aici în România, între 2007-2013, fondurile europene au acordat sprijin financiar unui număr de 2900 de IMM-uri, a contribuit la crearea a 101 de noi întreprinderi și la crearea a 35000 de noi locuri de muncă; au permis, de asemenea, finanțarea a 570 de proiecte în sectorul cercetării și inovării și construirea mai multor sute de km de drumuri.
Dar nu este suficient, dragi prieteni, să ne bucurăm de drumul parcurs, trebuie să ne amintim că drumul a fost dificil și istovitor. Adevărul este că mulți europeni nu au nicio idee despre imensele eforturi făcute de români, mai ales de oamenii de rând, și de extraordinara performanță a întregii țări de a-și reforma, în timp foarte scurt, sistemul economic, social, politic, judiciar, și de a le alinia cu principiile care guvernează construcția europeană.
Astfel, în acest loc important al democrației române, îmi doresc să aduc un omagiu solemn curajului și voinței poporului român și conducătorilor săi politici, ce țineau în mâinile lor o busolă europeană.
Acest curaj, această voință, nu au încetat să mă impresioneze, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor viitoare. Acesta este motivul pentru care m-am angajat să închid Mecanismul de Cooperare și Verificare până la sfârșitul mandatului Comisiei mele, și o vom face. Condițiile aferente sunt deja prezente: România a făcut eforturi importante în ultimii 10 ani și a înregistrat progrese considerabile în reformarea sistemului judiciar și lupta împotriva corupției.
Astfel, voi face totul, împreună cu voi, ca să onorez acest angajament al Comisiei mele. Și as vrea să subliniez, în denumirea acestui mecanism, importanța cuvântului cooperare. Cooperarea înseamnă a acționa împreună pentru atingerea unui scop comun. Încheierea Mecanismului de Cooperare și Verificare nu înseamnă sfârșitul sau regresul reformelor. Încheierea MCV înseamnă mai multă cooperare. Aceasta este esențială pentru ca solidaritatea europeană, această legătură bazată pe angajamente și pe interdependența dintre statele membre și popoarele noastre, să se poată dezvolta și să dea roade. Cooperarea reciprocă constituie o prioritate absolută. Știți deja că puteți conta pe sprijinul necondiționat al Comisiei, în special în ceea ce privește fondurile structurale. Și, în ceea ce mă privește, contez pe celeritatea autorităților române și, în particular, a Parlamentului, pentru garantarea ireversibilității progreselor realizate.
Doresc să adaug, în ceea ce privește MCV-ul, că nu trebuie să se creadă că putem oricând adăuga noi criterii și cerințe. Destul! Mecanismul de Cooperare și Verificare se va încheia până în 2019 și nu vor mai fi adăugate noi condiții și cerințe.
Încrederea cetățenilor noștri se câștigă. Prin respectarea independenței justiției și prin separarea puterilor în stat. Sunt aspecte esențiale pentru societatea românească și, în special, pentru tineretul său, atât de numeros și de promițător. Tineretul este atuul cel mai prețios. Un tineret profund atașat democrației și statului de drept. Este o generație tânără care are așteptări, aspirații legitime și ar trebui să se bucure din plin de drepturile garantate tuturor cetățenilor UE și să aibă acces la spațiul Schengen.
Pentru că locul natural și meritat al României este în spațiul Schengen. Criteriile de aderare la spațiul Schengen au fost clare și, nici aici nu trebuie să mai adăugăm noi cerințe. Doresc ca România să devină, cât mai repede posibil, membru al spațiului Schengen deoarece o merită.
Și în acest caz, este vorba despre crearea de legături înăuntrul societăților noastre, în ansamblul Uniunii noastre și, de asemenea, cu restul lumii, așa cum am făcut-o recent cu prietenii noștri canadieni. Niciodată nu mi-am imaginat că vom putea ajunge la un acord comercial între UE și Canada, fără ridicarea vizelor pentru cetățenii români. M-am luptat pentru asta; canadienii, grație unui efort solidar al statelor membre ale UE, au acceptat acest lucru și mă bucur că românii vor beneficia de acum încolo de aceleași drepturi de liberă circulație ca și ceilalți cetățeni ai UE.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Trebuie să dăm cu toții fără încetare ceea ce este mai bun în noi pentru ca acest continent al nostru, care a fost atât de des martirizat și divizat, să fie un artizan permanent al păcii, al coeziunii, al prosperității, în interiorul fiecăreia dintre societățile noastre, în ansamblul Uniunii noastre și în întreaga lume.
Am încredere că România va apăra această vocație a Europei și că va continua să susțină progresul european, cum a făcut-o adesea în cursul acestor ultimi zece ani. Este, de altfel, și rațiunea pentru care, trebuie să o spun, am fost surprins de apariția unor neînțelegeri.
Prin urmare, vreau să fiu clar. În Europa, nu există țări inferioare altora. Națiunile sunt egale în drepturi și demnitate. Un popor este un popor, iar o democrație este o democrație. Nu va exista niciodată vreo țară de categoria a II-a sau vreo țară care să fie lăsată de izbeliște pe parcurs. V-o garantez și mi-o asum cu toată răspunderea: atâta timp cât este unită, Europa poate să realizeze lucruri mărețe.
Am denunțat și am combătut un timp prea îndelungat lipsa de solidaritate și fracturile pentru a le lăsa acum din nou să apară. Europa a fost divizată; ea nu trebuie niciodată să mai fie divizată.
Viziunea mea în privința viitorului este cea a unei Europe care avansează în comun, însă, iar România o știe foarte bine, putem să avansăm împreună, chiar dacă mergem în ritmuri diferite. Europa cu mai multe viteze există deja. Acest aspect este prevăzut în Tratate. Este ceea ce numim cooperarea consolidată . România profită de această posibilitate de a merge înainte pe calea cooperării consolidate, ceea ce nu este întotdeauna cazul pentru Statele membre fondatoare. Niciuna dintre aceste cooperări consolidate nu a dat naștere unor noi fracturi.
Prima cooperare consolidată a demarat în 2010, iar România a fost una dintre primele țări participante. Este vorba despre legea aplicabilă în cazul divorțului cuplurilor de naționalități diferite – un pas important către un spațiu european de drepturi și libertăți, deci către o adevărată Europă a cetățenilor. Deoarece o Europă a cetățenilor este o Europă a libertății, a justiției și a securității.
România contribuie activ la construcția acestei Europe, așa cum a demonstrat-o din nou recent când a fost unul dintre cele șaptesprezece state membre care au decis crearea unui parchet european pentru combaterea fraudelor transfrontaliere, a căror prime victime sunt cetățenii care plătesc taxe.
România s-a angajat, de asemenea, în crearea unui Brevet comunitar, un dosar dificil, dezbătut timp de peste patru decenii, și finalizat cu succes mulțumită cooperării consolidate prevăzută de Tratate. Este un progres esențial pentru competitivitatea noastră, deoarece se știe că sectoarele care folosesc mai intensiv proprietatea intelectuală generează 42% din PIB-ul european, 38% din locurile de muncă din Europa și 90% din importuri și exporturi.
România a spus adesea Prezent! în cazul a numeroase misiuni europene de securitate și de apărare, fie că acestea au fost în Balcani sau în Caucaz, dar și în majoritatea misiunilor europene în Africa. Deoarece România știe că proiectul european nu este un proiect doar pentru Europa, iar românii știu că avem obligații în lume, mai ales în privința celor aflați în restriște.
Dezbaterea privind Europa cu mai multe viteze, care provoacă iritare în aceste țări, această Europă cu mai multe viteze care ar crea noi diviziuni este, de fapt, o non-dezbatere. Dezbaterea reală este cea privind cooperarea necesară între națiunile noastre.
Sunt primul care o spun de fiecare dată: nu trebuie să uităm că, în decursul secolelor trecute, soarta multora dintre națiunile europene a depins mai mult de voința altora decât de voința națională. Astăzi, națiunile europene cooperează, și trebuie să coopereze mai mult ca niciodată pentru a defini împreună noile priorități care să răspundă la așteptările concetățenilor noștri. Deoarece construcția europeană este un efort comun, făcut de și în favoarea tuturor popoarelor Europei, pentru a merita și a recâștiga încrederea lor.
Iată de ce mi-am dorit ca sub conducerea mea, această Comisie – dacă îmi permiteți să folosesc această formulă posesivă un pic exagerată – mi-am dorit, cum spuneam, ca această Comisie să fie una politică, iar Comisarii să meargă în toată Europa și să se întâlnească cu parlamentele naționale și cu actorii din societatea civilă.
Am hotărât ca această Comisie să nu mai intervină în toate domeniile vieții cotidiene a cetățenilor, astfel încât să ne putem concentra pe marile mize ale viitorului, în domenii în care Europa poate face diferența: relansarea investițiilor prin Planul Juncker, ameliorarea infrastructurilor sociale, a sectorului digital și al energiei. Nu eu am dat numele Planului de Investiții drept Planul Juncker. Acest nume a fost dat de cei care se așteptau ca planul să fie un eșec răsunător și, prin urmare, își doreau să îl identifice de la bun început pe vinovat. Acum, acesta se numește Fondul european pentru investiții strategice. Pentru că funcționează; așa că nu se mai vorbește de Planul Juncker, motiv pentru care am vorbit despre el în această dimineață. Acest plan constă în consolidarea modelului social european, în special prin instituirea drepturilor sociale, fără a uita de aspecte precum migrația și securitatea.
Nu pot concepe viitorul nostru în afara proiectului de unitate europeană. Nu ne referim la crearea unor State Unite ale Europei. Acesta este un concept care nu este al meu, deoarece popoarele noastre nu îl vor: ele au nevoie de proximitate, își iubesc teritoriul, peisajele, tradițiile. Ele iubesc o Europă a diversității, care este astfel mai bogată decât alte uniuni. Trebuie, însă, să mergem înainte împreună și în aceeași direcție, aceea a unei Europe mai solidare, mai sociale, mai competitive, o Europă mai puternică, atât la ea acasă, cât și în lume.
Unitatea europeană este viitorul nostru comun deoarece, nu trebuie să o uităm, noi nu reprezentăm decât 7% din populația mondială. La începutul secolului al XX-lea, europenii reprezentau 25% din populația globală. La sfârșitul secolului acesta nu vom mai fi decât 4% dintr-o populație globală ajunsă la 10 miliarde. Suntem și cel mai mic continent: teritoriul Uniunii Europene ocupă 5,5 milioane de km2. Rusia are 17,5 km2. Suntem un continent mic și suntem singurii care nu o știm. Ceilalți o știu.
Noi realizăm – conform calculelor – în jur de 30% din comerțul internațional și deținem 25% din bogăția mondială. Însă, ponderea noastră în produsul intern brut global va scădea. În momentul de față, avem în jur de 20 de acorduri comerciale care sunt în negocieri cu diferiții parteneri din întreaga lume și trebuie să mergem pe această cale. Chiar dacă unii dintre actori vor fi nevoiți să se retragă în culisele istoriei, Europa trebuie să rămână un actor istoric.
Uniunea Europeană este parte din viitorul nostru comun pentru că fragmentarea ne face vulnerabili. Acesta este motivul pentru care Comisia mea lucrează fără încetare pentru a construi o Europă digitală, o Europă a energiei și o veritabilă Europă a securității.
Uniunea Europeană este viitorul nostru pentru că, dacă vrem să combatem în mod eficient schimbările climatice, doar eforturile noastre la nivel european – UE reprezintă doar 11% din emisiile globale – nu ar contribui suficient fără masa critică și coerența necesare pentru a ne convinge marii parteneri să ne urmeze pe această cale, așa cum am reușit cu succes la Paris, cu ocazia COP21.
Tocmai fiindcă unitatea europeană este singurul nostru viitor, cele cinci scenarii propuse de Comisie în Cartea sa albă privind viitorul Europei se bazează pe o singură și unică ipoteză: cele 27 state membre vor avansa împreună, ca Uniune, mereu în aceeași direcție și spre același destin. Dacă m-aș fi lăsat ghidat de propriul temperament, aș fi propus un singur scenariu. Ïnsă, după atâția ani de experiență la nivel european, am considerat că nu trebuie să impunem un diktat al Comisiei, ci să propunem o dezbatere largă în toate țările Uniunii Europene asupra unor scenarii diferite, asupra unor proiecte diferite, care, de altfel, sunt deja dezbătute în toate statele membre ale Uniunii Europene, și aș dori ca Parlamentul român, ca societatea civilă din România să participe la această dezbatere, pentru că putem învăța multe de la români.
Prin implicarea sa în toate luptele europene, România ne oferă o frumoasă lecție de ambiție pentru viitor. Chiar dacă România nu este unul dintre statele membre fondatoare ale Uniunii, ea și-a dovedit cu prisosință capacitatea de a fi un stat re-fondator al Uniunii într-o lume din ce în ce mai instabilă și care se schimbă cu o viteză uimitoare.
În 2019, țara voastră va exercita pentru prima dată Președinția Consiliului Uniunii Europene. Este o oportunitate extraordinară. În fosta mea viață de Prim-ministru al Luxemburgului, am fost Președinte de cinci ori, dintre care de două ori am fost Președinte al Consiliului European. E un moment important în istoria României și e un moment important în istoria Uniunii Europene, cel pe care îl veți marca cu amprenta voastră, prezidând Consiliul.
Alegerile pentru Parlamentul European din 2019 sunt o întâlnire importantă cu votul universal. Europa, ca toate marile ambiții și toate călătoriile lungi, necesită răbdare și hotărâre, dar și un nou suflu entuziast și un entuziasm regăsit. Mă bazez pe voi, pe toți românii, pentru a câștiga această luptă care este și o luptă a inimii. Căci trebuie să știm să iubim Europa, așa cum România nu a încetat să o facă de când ni s-a alăturat.
Eu voi continua să vă iubesc.
Trăiască România și trăiască Europa!
Mulțumesc.
