Dacian Cioloș
Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală
Șase puncte cheie pentru o reformă consistentă a Politicii agricole comune
Dezbaterea asupra reformei Politicii agricole comune/ Strasbourg, sesiunea plenară a Parlamentului European
12 martie 2013
Doresc, mai întâi, să vă mulțumesc pentru implicarea dumneavoastră încă de la începutul procesului de reformă a politicii agricole comune și să mulțumesc raportorilor și shadow-raportorilor. Această muncă intensă asupra celor patru regulamente – plăți directe, dezvoltare rurală, Organizații Comune de Piață și regulamentul orizontal – au permis Parlamentului să își poată vota mandatul de negociere înaintea Consiliului care ar trebui să și-l adopte săptămâna viitoare.
Această etapă de stabilire a mandatului dumneavoastră de negociere este crucială pentru a putea intra în a doua fază a negocierii unui acord între Parlamentul European, Consiliu și Comisie.
Așadar, nu este un punct final ci începutul fazei de negocieri politice în vederea unui acord asupra unei Politici agricole comune reformată, ambițioasă și pragmatică, la care sper că vom fi în măsură să ajungem până în iunie.
Unele puncte rămân să fie clarificate între noi și Consiliu în cadrul discuțiilor trilaterale. Totuși, cred că suntem de acord în privința principiilor, ceea ce ne permite să luăm în calcul o desfășurare în bune condiții a negocierilor între cele trei instituții.
1. Problema echității va fi un subiect major în faza finală a discuțiilor. Știu că mulți dintre dumneavoastră s-au pronunțat deja cu tărie în favoarea plafonării sau a reechilibrării subvențiilor între statele membre. Noțiunile de agricultor activ, degresivitate, convergență internă sunt esențiale pentru o mai bună țintire, pentru direcționarea mai eficientă a cheltuielilor publice. Din acest punct de vedere susțin ideea unui obiectiv minim absolut de convergență internă, asemănător cu ce s-a realizat pentru convergența externă. Convergența, echilibrarea plăților directe, nu trebuie să rămână un concept; trebuie să devină o realitate tangibilă până în 2019, cu ținte concrete.
2. Această evoluție trebuie să fie însoțită de instrumente complementare, care să răspundă realităților agricole și așteptărilor societății. Trei exemple:
· tinerii fermieri. Instalarea tinerilor fermieri reprezintă o provocare europeană și, prin urmare, trebuie să fie abordată la nivel european.
· exploatațiile mici și mijlocii. Fac parte din modelul nostru alimentar și din structura noastră economică. Schema simplificată pentru exploatațiile foarte mici este importantă. De asemenea, susțin ideea unui bonus pentru „primele hectare”.
· zonele defavorizate. Trebuie să ne dăm mijloacele pentru a menține agricultura peste tot în Europa.
3. Este de la sine înțeles că toate acestea trebuie să se realizeze în cadrul celei mai ireproșabile gestionări posibile. În ultimele luni, am lucrat mult împreună asupra acestui subiect. Știți că susțin ideea unei suspendări rapide a rambursărilor către statele membre atunci când sunt detectate probleme grave de gestionare și de control, care nu sunt tratate în mod corect.
4. În ceea ce privește "înverzirea" (introducerea unor practici agricole durabile). Este un instrument de valorizare a producției de bunuri publice. Reflectă dimensiunea economică a fertilității solului și a biodiversității. Totodată, este un instrument de luptă împotriva schimbărilor climatice. Această evoluție a PAC este necesară atât pentru mediu cât și pentru agricultori.
Este exclus să cedăm tentațiilor unei PAC de un verde spălăcit (greenwashing) sau unor măsuri aproximative care ar avea un efect discutabil, ar fi foarte complicate și ar duce la rate de eroare inadmisibile.
Dimpotrivă, sunt de acord cu principiul unei echivalențe a anumitor practici de agromediu cu cele trei măsuri de „înverzire” propuse, cu trei condiții: dacă măsurile alternative sunt la fel de eficace și mai pertinente pe plan local, dacă sistemul își păstrează simplitatea, dacă sunt implicați toți agricultorii.
Pentru ca banii contribuabililor să fie utilizați în mod eficace, mi se pare important ca măsurile de „înverzire” să fie utilizate ca referință (baseline) pentru măsurile de agromediu din cadrul celui de-al doilea pilon și ca cele 7 % de zone de interes ecologic să își joace rolul de stabilizator al ecosistemelor agricole, sinonim cu productivitatea și cu competitivitatea pe termen lung.
Adaug că, pentru a-i viza pe toți agricultorii, introducerea practicilor agricole durabile trebuie să includă un regim credibil de sancțiuni, care să meargă dincolo de pierderea a 30 %.
5. În paralel, trebuie să consolidăm poziția agriculturii în cadrul economiei și în teritorii.
Mai întâi pe plan structural: prin încurajarea organizațiilor de producători, a organizațiilor interprofesionale și a circuitelor de comercializare scurte, se ameliorează competitivitatea sectoarelor și se furnizează valoare adăugată pentru agricultori.
De altfel, din acest punct de vedere, este necesară o clarificare a normelor în materie de concurență. Nu totul este fezabil sau de dorit în acest domeniu, și asta știm cu toții, și dumneavoastră și eu. Aș sublinia mai ales un subiect asupra căruia trebuie să lucrăm în continuare: ce dispoziții putem să prevedem pentru ca vârfurile de criză să fie eficient gestionate, să fie evitate, într-o preocupare comună pentru a limita impactul economic negativ pentru sectorul agricol și pentru utilizarea cea mai bună a banilor publici.
Apoi, trebuie să dispunem în continuare de mijloace de acțiune pentru situațiile conjuncturale defavorabile. Măsurile de depozitare privată și de intervenție publică trebuie să fie completate:
· cu rezerva pentru situații de criză și cu măsuri de urgență. Pe durata unei crize, trebuie să reacționăm imediat, nu să dezbatem în legătură cu baza juridică cea mai pertinentă, cum se întâmplă prea adesea în prezent.
· cu punerea la dispoziție pentru statele membre si pentru agricultori, în cadrul celui de-al doilea pilon PAC, a unui instrument de stabilizare a veniturilor.
În acest context se integrează sfârșitul cotelor de zahăr. Acestea nu răspund provocărilor economice actuale. De asemenea, în sectorul vitivinicol, Grupul la nivel înalt pentru drepturile de plantare a viței de vie a schițat căi de urmat în privința conceptului de autorizare.
Este vorba despre inițierea unei noi repartizări a rolurilor între puterile publice și actorii privați, fără a se reveni la gestionarea administrată, dar utilizând o reglementare flexibilă, eficace și pragmatică, care păstrează legătura cu realitatea din prezent a piețelor.
6. În încheiere, aș dori să revin la transparența sprijinului financiar acordat în cadrul PAC. Aceasta stă la baza încrederii contribuabililor. Trebuie să informăm cetățenii în privința utilizării fondurilor comunitare dacă dorim ca PAC să reprezinte un parteneriat solid și durabil între Europa și agricultura sa.
Vă mulțumesc pentru eforturile depuse. Aveți toată atenția mea și rămân la dispoziția dumneavoastră pentru viitoarele schimburi de opinii, cu scopul de a avansa în mod echilibrat în trei direcții: să susținem o producție agricolă competitivă, o producție agricolă durabilă, o producție agricolă care să servească ocuparea forței de muncă și dezvoltarea teritoriilor noastre.
