O casă din pământ, cu pereţi fisuraţi şi fără curent electric este adăpostul familiei Pavel. Ioana, 43 ani si Marin, 51 de ani, au împreună şase copii: Elena, 9 ani, Ionuţ, 15 ani, Daniela, 18 ani, Cristi, 20 de ani, Valerică, 21 de ani şi Sabin, 23 de ani.
Dintre toţi cei şase copii, doar Elena este încă la şcoală şi îşi doreşte să îşi continue studiile. Retrasă şi tăcută, ea mărturiseşte că este pasionată de cifre şi îşi doreste să devină profesoară. Fratele ei mai mare, Ionuţ, mergea şi el la şcoala din comunitate până anul trecut, când era în clasa a VII-a şi când a hotărât că ,,nu mai are rost să continue”. De atunci, Ionu’ îşi dedică timpul treburilor gospodăreşti sau muncii pământului, activităţi pe care în mod normal le practică un adult. Mama lui, Ioana, îl descrie ca pe un băiat ,,cuminte şi muncitor, care merge cu vitele la câmp, sapă, sparge lemne sau aduce fanul de pe camp.” Viitorul lui pare sa urmeze acelasi traseu cu al fratilor mai mari care au abandonat, pe rand, scoala, Valerica a renuntat in clasa a IV-a, Cristi in clasa a VI-a, iar Sabin in clasa a VII-a. Intreaga copilarie si-au petrecut-o in sat muncind campul sau cu ziua, iar apoi au plecat sa munceasca in strainatate. Sabin a plecat cu contract in urma cu doi ani, iar la inceputul acestui an i-a luat cu el si pe Cristi si Valerica. Toti trei muncesc in prezent in Italia, “la făcut paleţi”.
Venitul fix al familiei provine din alocaţia Elenei de 84 Ron şi somajul mamei de 350 Ron. Până anul trecut când s-au facut disponibilizări, Ioana făcea naveta pentru a lucra la sere, lângă oraş. Spera ca lucrurile să se regleze şi să îşi reia locul de muncă în această primăvară. O altă apăsare a familei este lipsa curentului electric. Pentru că nu au reuşit niciodată să strângă banii necesari pentru a se branşa la curent, au stat mereu la lumina unei lămpi pe baterii. Timpul trece extrem de greu, iar la lumina lămpii ,,nu vezi nici să scrii, nici să citeşti”.
Traseul copiilor pare să îl urmeze pe cel al părinţilor. Ioana are zece clase, iar Marin opt. Amândoi spun că au fost nevoiţi să renunţe la şcoală din cauza sărăciei. Au început să muncească de mici pentru a-şi ajuta părinţii şi a avea ce pune pe masă.
Elena locuieşte într-o familie în care toţi cei 6 copii au abandonat şcoala pentru că nu au avut ce mânca şi nu au avut unde să îşi facă temele. Fără hrană şi fără curent electric, copii au renunţat rând pe rând la şcoală, pentru a munci. Cu o masă caldă pe zi oferită la şcoală unde va petrece alte două ore pentru efectuarea temelor, Elena va avea toate şansele să continue educaţia. Destinul ei se poate schimba cu doar 2 Euro pe lună, trimis prin SMS la 8844 cu textul PAINE.
În satele din România, copiii renunţă la şcoală pentru a munci cot la cot cu cei mari. Cei mici fac sacrificii, muncesc prin vecini cu ziua şi trăiesc cu povara de a pune ceva pe masă! Acasă, frigul, lipsa curentului electric şi nevoia de hrană îi opresc de la teme pe 360.000 de copii care îşi ajută părinţii muncind în gospodărie, înainte sau după şcoală iar 225.000 de copii lipsesc complet de la şcoală pentru a munci în gospodărie.
• Abandonul şcolar este cu 40% mai mare în rural fata de mediul urban;
• 22% dintre copii din mediul rural nu termină gimnaziul iar numărul lor e în creştere accelarată în ultimii 5 ani;
• 74% dintre cazurile de abandon școlar se înregistrează în mediul rural;
• În 2014, rata abandonului şcolar a trecut de 18%, în timp ce în UE a rămas la 11.1%.
