de John J. Hardy
Dupã cutremurul valutar din data de 15 ianuarie, când Banca Naționalã a Elveției a renunțat la plafonul francului, cursul de schimb fix din întreaga lume a ajuns în centrul atenției. În Europa, efortul a fost depus pentru gãsirea paralelelor cu francul elvețian, douã valute atrãgând în mod deosebit atenția: coroana danezã (DKK) și coroana cehã (CZK). Cursul de schimb fix pentru coroana danezã raportat la euro a ajuns sub o presiune suficient de mare încât sã forțeze Nationalbanken din Danemarca (Banca Centralã) sã scadã dobânzile de trei ori – pânã la 0,50% – și sã vândã, conform unor estimãri, echivalentul a aproximativ 100 miliarde coroane daneze (13 miliarde euro sau aproximativ 5% din PIB-ul Danemarcei) în intervenții reale pe piațã în ianuarie.
Totuși, Danemarca nu este Elveția – coroana daneză reprezintă o valută puțin tranzacționată și nu e renumită ca fiind un teritoriu sigur. De asemenea, danezii dețin active enorme de pensie în alte valute și vor ține cu dinții să le mențină valoarea via cursul de schimb fix. Nationalbanken a complotat deja cu Trezoreria daneză pentru a stopa emiterea datoriilor guvernamentale pe termen mai lung, într-un efort de a forța cumpărătorii de coroane daneze să susțină instrumente neatractive, cu randament negativ și termen scurt. Totodată, cursul de schimb fix danez este ultimul din valutele Mecanismului Cursului Valutar II, în cadrul căruia cursul de schimb fix trebuie de asemenea să fie apărat de BCE însăși.
Coroana cehã este probabil un caz mai interesant de studiat. Nu are curs de schimb fix fațã de euro, dar Banca Naționalã Cehã a declarat un plafon de 27.00 la cursul EUR/CZK drept instrument de politicã monetarã pentru a evita deflația și pentru a stimula industria în Republica Cehã dupã ce dobânda bãncii centrale a atins punctul zero care era așteptat deja de la sfârșitul lui 2012. Mișcarea spre un plafon valutar a fost inspiratã parțial de plafonul EURCHF al Bãncii Naționale Elvețiene. Între timp, nu mai este la fel de inspirant. Speculanții ar putea vedea aici o țintã, dar tot trebuie sã aibã de-a face cu o valutã foarte puțin tranzacționatã, într-o valutã cu o bancã centralã foarte hotãrâtã. O altã diferențã constã în faptul cã Banca Naționalã Cehã (BNC) și-a stabilit un interval de timp pentru plafonul monedei sale, lucru care nu a reprezentat niciodatã un calcul pentru BNE. Ar putea acest lucru sã însemne cã volatilitatea CZK așteaptã, în timp ce BNC încearcã sã se extragã de la aceastã politicã anul viitor? În viitorul apropiat, vom afla dacã existã vreo presiune imediatã asupra cursului de schimb fix, având în vedere cã Banca Naționalã Cehã urmeazã sã comunice joi cele mai recente date despre rezervele sale.
În afara Europei, luãm în considerare în primul rând exportatorii de petrol din Peninsula Arabicã, unde cursurile de schimb fix raportate la dolarul SUA trebuie sã fie sub o presiune considerabilã, având în vedere cã economiile acestora suferã de pe urma colapsãrii prețului petrolului în USD. Totuși, aceste cursuri de schimb fixe au supraviețuit în trecut unor eforturi masive și sunt susținute de rezerve masive, chiar dacã un USD puternic amplificã riscurile economice descendente, chiar dacã a agravat excesele avântului din anii nãvalnici 2010-2013, când am avut parte atât de un preț crescut al petrolului, cât și de un dolar SUA slab.
Îndreptându-ne și mai departe spre est, ajungem la relația valutară cea mai importantă din lume: cursul de schimb fix obținut de China sau “mersul melcului” comparativ cu dolarul SUA. Pe parcursul ultimului an, China a început în sfârșit să se obișnuiască și ocupe de cea mai mare bulă creditară pe care a văzut-o vreodată mapamondul și reușește să facă acest lucru într-un moment când dolarul SUA, la care se raportează cel mai clar moneda sa, se află într-o zonă majoritar cu prețuri în creștere la acțiuni, în timp ce următoarele două valute ca forță, yenul japonez și euro, s-au devalorizat semnificativ. Urmează să vedem o devalorizare a yuanului? Se arată deja semne de dificultate: rata de schimb USD/CNY se află la o fracțiune de procent să atingă o maximă pe doi ani – fapt ce nu s-a mai întâmplat de la devalorizarea yuanului din 1994. Întreaga lume va trebui să se pregătească pentru consecințele unei devalorizări a yuanului. Ce ar putea însemna aceasta? Se va dezlănțui un alt val de forțe deflaționare peste întregul glob, care vor adăuga o și mai mare, insuportabilă presiune pe sistemul valutar internațional deja cutremurat. Foarte probabil, o devalorizare a yuanului ar însemna începutul sfârșitului pentru sistemul valutar post Bretton Woods din 1971, când Nixon a eliberat USD din relația sa cu aurul. La fel de important, va însemna de asemenea și că Asia, în special China, vor fi nevoite să vină cu un model economic nou, post-mercantil, chiar dacă încearcă să dea timpul înapoi cu o devalorizare de monedă, în timp ce încearcă cu disperare să se extragă din calea unei implozii deflaționiste a bulei de credite.
Șeful Strategiei FX Saxo Bank, John J. Hardy
Originar din Texas, John Hardy a absolvit Universitatea din Texas cu magna cum laude. Este alături de Saxo Bank din 2002, în diferite roluri de strategie FX și Management al Asseturilor. Azi, John este Șeful Strategiei FX. Are mulți fani datorită articolului său zilnic de Update FX, foarte popular și deseori citat, primit de clienții saxo Bank, presă și traderi. Este invitat deseori în calitate de comentator la diverse canale de televiziune printre care CNBC, CNBC Arabia și Bloomberg. Alături de editorialul zilnic și aparițiile media, John scrie comentarii ad-hoc regulate, concentrându-se pe valutele importante, politicile băncilor centrale, tendurile macro-economice și alte evenimente. John poate comenta despre FX și clasele de asseturi majore dintr-o perspectivă macro.
