care apelează la ajutorul UE și FMI, criza datoriei suverane euroepene cunoaște o pauză, nu un punct final
Irlanda a hotărât să ceară ajutor financiar din partea UE și FMI, devenind a doua țară membră a zonei Euro care solicită un plan de salvare. « Decizia survine după o perioadă de rezistență îndârjită din partea unui popor cu tradiție războinică, pentru care gestul echivalează cu o știrbire a suveranității» conform lui Victor Safta, directorul sucursalei din România a X-Trade Brokers. Nevoită să injecteze capital pentru a sprijini băncile aflate în suferință după colapsul imobiliar, Irlanda ar urma să marcheze un deficit bugetar record pentru o țară aflată în zona Euro, de aproximativ o treime din PIB. Cu toate acestea, țara nu ar fi fost nevoită să acceseze din nou piețele până înspre jumătatea anului viitor, argument pentru opozitia inițială la oferta de finanțare a UE. « Incertitudinea a determinat retrageri masive de capital din bănci, între care cea preluată de către stat, Allied Irish Banks, făcând obligatorie intervenția pentru restabilirea încrederii. În plus, presiunea UE a fost deloc neglijabilă, având în vedere efectul de contagiune asupra altor state percepute a fi într-o situatie dificilă. »
Titlurile de stat portugheze și spaniole au marcat o tendință descendentă în ultimele săptămâni, diferența de randament față de titlurile germane crescând. « Creșterea spread-ului în Spania și Portugalia față de titlurile de stat germane indică ingrijorarea piețelor. Pachetul pentru Irlanda ar urma să fie finalizat în următoarele săptămâni, probabil plasat sub 100 de miliarde de Euro. Atenția piețelor s-ar putea concentra de acum încolo asupra altor state aflate în poziții vulnerabile, precum Portugalia, Italia sau Spania. » adaugă Victor Safta.
Împreună, economiile Italiei și Spaniei reprezintă mai bine de o cincime din totalul UE, și o pondere și mai însemnată raportat la membrele zonei Euro. PIB-ul Greciei adunat cu cel al Irlandei atinge 0,4 trilioane de Euro, în timp ce economiile cumulate ale Spaniei și Italiei ajung la o valoare de aproape 4 ori mai mare.
« Dacă în cazul Greciei și Irlandei dimensiunea relativă a economiilor față de ansamblul UE a făcut relativ ușor de gestionat efortul financiar, în cazul Italiei sau Spaniei problemele pot să creeze tensiuni mai severe. În piesa crizei datoriei suverane în Europa s-a mai încheiat un act, dar acesta nu este actul final. » concluzionează Victor Safta.
{mosloadposition user9}
