„În acele zile de început, când ajungeai pentru ora de analiză, așa-numita «carte roșie» stătea deseori deschisă pe un șevalet. În ea, dr. Jung picta sau tocmai terminase de pictat o imagine. Uneori îmi arăta ce făcuse și comenta (…) Astfel, maestrul demonstra învățăcelului că dezvoltarea psihică cere timp și efort”, descrie o pacientă a lui Carl Gustav Jung întâlnirile terapeutice cu celebrul analist. Mai multe mărturii, atât ale celor care îi vizitau cabinetul și treceau prin acest proces, cât și ale sale despre travaliul terapeutic parcurs cu ajutorul picturilor și desenelor, cititorii de astăzi pot afla din cea mai recentă apariție editorială a editurii Trei, desprinsă din opera lui Jung: Cartea imaginilor. Comori din arhiva Institutului C. G. Jung din Zürich.
Cartea, care facilitează pentru prima oară publicului larg o întâlnire fără precedent în istoria psihologiei și analizei jungiene cu arhiva de peste 4500 de lucrări realizate de pacienții lui Jung, oferă totodată detalii minuțios adunate despre contextul social și modalitățile prin care psihanalistul elvețian a început să dezvolte o metodă proprie de accesare a conținuturilor inconștiente.
„Oamenii spun că am un temperament artistic. Dar era doar inconștientul meu, care mă guverna. Acum am învățat să joc această piesă la fel de bine ca piesa vieții mele exterioare”, nota C.G. Jung, a cărui celebră lucrare, Cartea Roșie, publicată de asemenea la Editura Trei a fost, după cum aprecia el însuși, cea mai importantă lucrare a sa. „Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieții mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. (…) Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce țâșnise în acei ani din inconștient și mai întâi mă inundase, mă copleșise. A fost materia primordială pentru opera unei vieți”.
Considerată o adevărată operă de artă, aceasta a avut ca punct de pornire Cărțile negre, o serie de șapte jurnale până acum inaccesibile publicului. Primele însemnări, în primul caiet, au fost datate înainte de 1902, dar munca susținută a început cu cea de-a doua lucrare din această colecție, în noiembrie 1913 și a continuat până în 1932. Ele nu sunt jurnale personale, ci note ale experimentelor de accesare și analiză a conținutului propriului inconștient, manifestat prin vise, imagini și fantasme interioare, despre care declara într-un interviu acordat în 1952, cu doar 9 ani înainte de moartea sa: „am înțeles că visele și viziunile mele veneau din subsolul inconștientului colectiv. Ce îmi rămăsese de făcut acum era să aprofundez și să validez această descoperire”.
Acest experiment, cel mai dificil întreprins de Jung după cum aprecia el însuși, a fost prelucrat în Cărțile negre într-o manieră literară și apoi transcris caligrafic și însoțit de desene artistice în Cartea Roșie, la care a lucrat vreme de 16 ani. Din 1916 el și-a îndemnat pacienții să intre în contact cu Sinele lor profund prin intermediul aceleiași metode, motivându-i și ghidându-i să își exprime visele, trăirile sau imaginațiile active prin intermediul desenelor, picturilor și chiar broderiilor.
Această colecție impresionată a fost donată de Jung, în ultimii săi ani din viață, Institutului din Zürich care îi poartă numele. În prezent lucrările sunt expuse la Museum im Lagerhaus din St. Gallen, Elveția și incluse în Cartea imaginilor, publicată la Editura Trei unde se află în pregătire și următoarele opere ale lui Jung – „Cărțile negre”.
