CE ŞTIU CU ADEVĂRAT
Autoare: Oprah Winfrey
Traducere de Alexandra Hânsa
În afara colecţiilor
Nr. de pagini: 192
Preţ: 29.00 lei
Editura Lifestyle Publishing
De-a lungul anilor, Oprah Winfrey a făcut istorie cu un talk show legendar, şi-a lansat propria reţea de televiziune, a devenit primul miliardar afroamerican al naţiunii şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea Harvard, precum şi Medalia Prezidenţială a Libertăţii. Din toate aceste experienţe, a învăţat lecţii de viaţă pe care, timp de şaisprezece ani, le-a împărtăşit într-o rubrică lunară foarte populară din revista O, The Oprah Magazine.
Acum, pentru prima oară, aceste gânduri şi idei au fost revizuite, actualizate şi adunate între copertele unei cărţi. Organizate pe teme – bucurie, rezilienţă, relaţii, recunoştinţă, posibilitate, veneraţie, claritate, putere – aceste eseuri ne dezvăluie inima şi mintea unei femei extraordinare, oferind totodată cititorilor un ghid pentru a trăi o viaţă împlinită.
“Nu este prima dată când povestesc acest lucru, dar pentru semnificaţia cărţii, cred că merită să‑l mai amintesc încă o dată: s‑a întâmplat în anul 1998, în timpul unui interviu în direct în care promovam filmul Beloved. Totul a decurs perfect până la momentul de final, când regretatul mare critic de film Gene Siskel, de la Chicago Sun‑Times, m‑a întrebat: «Spune‑mi, ce ştii tu cu adevărat?»
Mă mai confruntasem cu astfel de situaţii. Am pus şi mi‑au fost puse nenumărate întrebări de‑a lungul anilor şi foarte rar m‑am aflat în situaţia de a nu‑mi găsi cuvintele, dar, trebuie să recunosc, tipul chiar a reuşit să mă surprindă.
— În legătură cu filmul? am ezitat, ştiind foarte clar că urmărea altceva, o mărturisire mai profundă şi mai complexă.
Am încercat să trag de timp până când am putut să mă gândesc la un răspuns cât de cât coerent.
— Nu, mi‑a spus el. Ştii la ce mă refer — în legătură cu tine, cu viaţa ta, orice, totul…
— Ei bine, ştiu cu adevărat… ştiu cu adevărat că am nevoie de timp să mă gândesc mai mult la asta, Gene.
Şaisprezece ani mai târziu, după ce am meditat îndelung la acest subiect, a devenit întrebarea esenţială a vieţii mele: Până la urmă, ce ştiu cu adevărat?
Am dezbătut această problemă în fiecare număr al revistei O — de fapt, «Ce ştiu cu adevărat» este chiar titlul editorialului meu lunar — şi, credeţi‑mă, am încă momente când răspunsul nu vine uşor. Ce ştiu eu în mod cert? Ştiu că, dacă vreun editor mă mai sună, îmi mai trimite e‑mailuri sau chiar semnale de fum şi mă întreabă despre următorul articol, o să‑mi schimb numele şi o să mă mut în Timbuktu!
Dar exact când sunt pe punctul de a înălţa steagul alb şi de a mă preda strigând: «Asta e! Mă dau bătută! Nu ştiu nimic!», o străfulgerare de o claritate uimitoare apare în timp ce plimb câinii, îmi prepar o ceaşcă de ceai ori stau în cada de baie şi‑mi reaminteşte ceva ce ştiu cu toată fiinţa mea, fără niciun fel de dubiu.
Totuşi, trebuie să recunosc că am fost puţin neliniştită înainte să recitesc editorialele pe care le‑am scris în cei paisprezece ani. Ce sentimente voi avea? Mă voi simţi de parcă aş privi fotografii vechi de‑ale mele în care aveam coafuri şi ţinute ce ar trebui lăsate în dosarul numit părea‑o‑idee‑bună‑la‑vremea‑respectivă»?
Cu alte cuvinte, ce ai face dacă ceea ce ştiai cu siguranţă atunci devine în prezent Ce‑a fost în capul tău?
Am luat un pix roşu, un pahar de Sauvignon Blanc, am respirat adânc, m‑am aşezat şi am început să citesc. Şi, pe când citeam, m‑au cuprins amintirile despre ce făceam şi în ce etapă a vieţii mă aflam când scriam acele fragmente. Mi‑am adus aminte imediat cum mi‑am chinuit mintea şi sufletul, culcându‑mă târziu şi trezindu‑mă devreme, toate acestea pentru a‑mi da seama ce contează în viaţă, lucruri precum bucuria, rezilienţa, veneraţia, relaţiile, recunoştinţa şi puterea. Sunt fericită să vă mărturisesc că în aceşti paisprezece ani de editoriale am descoperit că, atunci când ştii ceva cu adevărat, acel lucru rezistă la testul timpului.
Să nu mă înţelegi greşit; este viaţa ta, şi dacă eşti deschis către lume, vei învăţa. Deşi, în esenţă, părerile mele sunt neschimbate, am folosit acel pix roşu pentru a face corecturi, a explora şi a dezvolta câteva adevăruri vechi şi câteva cunoştinţe dobândite cu trudă. Te întâmpin cu bucurie şi‑ţi prezint propria mea carte de revelaţii!
Pe măsură ce vei citi despre toate lecţiile cu care m‑am confruntat, de care m‑am ferit, la care am revenit, cu care am făcut pace, de care am râs şi pe care, în cele din urmă,am ajuns să le cunosc în mod cert, sper că vei începe să‑ţi pui aceeaşi întrebare pe care Gene Siskel mi‑a adresat‑o acum câţiva ani. Ştiu că vei descoperi de‑a lungul călătoriei lucruri extraordinare, deoarece te vei descoperi pe tine însuţi.” — Oprah Winfrey
