Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

Despre Creativitate

Ciprian Cristea, Manager al Team Building Inovativ

„JOACA ESTE CEA MAI ÎNALTĂ FORMĂ DE CERCETARE”
Albert Einstein

Povestea asta s-a întâmplat demult. Undeva prin anii ’30 era o fetiţă mică de vreo opt ani. Într-o zi mama ei a fost chemată la şcoală. Micuța era agitată şi nu se putea concentra la ore. Prin urmare, evident că avea o problemă. Mama, ca orice mamă îngrijorată, a dus fetița la psihologul pentru copii. Din fericire, pe vremea aia nu se inventase încă boala ADHD, aşa că psihologii pentru copii erau mai săraci ca acum. Mama şi fetița au stat de vorbă cu psihologul o perioadă despre cum micuța deranja toată clasa, despre cum nu era atentă, despre cum nu se concentra îndeajuns. După douăzeci de minute, psihologul i-a spus fetiței că trebuie să stea de vorbă cu mama ei între patru ochi. Îndreptându-se spre uşă, psihologul a pornit radioul. Fetița a început să se mişte în ritmul muzicii şi au lăsat-o să facă asta câteva minute, după care psihologul i-a spus mamei: „Doamnă, fiica dumneavostră nu este bolnavă, este dansatoare. Duceţi-o la o şcoală de dans.”

Din fericire, mama l-a ascultat pe doctor şi ziua în care micuța a intrat pentru prima dată într-o şcoală de dans a fost cea mai fericită zi din viața ei. A descoperit acolo oameni ca ea, oameni care nu puteau sta locului. Oameni care aveau un alt mod de a gândi. Mişcându-se. Anii au trecut, fetiţa a crescut, a absolvit o mare academie de balet şi a înființat propria companie de dans.

Povestea este una adevarată, pe fetiță o cheamă Gillian Lynne. Poate nu ați auzit de ea. Dar cu siguranță ați auzit de "Fantoma de la Opera" sau de "Cats" care s-a jucat douăzeci şi unu de ani la Londra şi optsprezece ani pe Broadway. Micuța Gillian a devenit una din marile coregrafe ale lumii. Din fericire mama ei a ales să nu dea pastile fetiței agitate.

Deci să vorbim despre creativitate.

Picasso a spus că toți copiii se nasc artişti. Capacitățile creatoare şi imaginative a celor mici sunt incredibile. Într-o zi o fetiță a fost întrebată la şcoală ce desenează. A spus că pe Dumnezeu. Profesoara contrariată i-a spus că nimeni nu ştie cum arată Dumnezeu. Micuța, fără să se oprească din desenat, i-a răspuns că vor ştii într-un minut. Capacităților mai sus enunțate li se adaugă şi faptul că cei mici nu se tem să greşească. O pot lua oricând de la capăt. Acest lucru nu este acceptabil pentru un adult. Suntem educați să nu greșim. Să ne iasă din prima. Școala nu tolerează greşelile, societatea nu tolerează greşelile, compania la care lucrezi sigur nu tolerează greşelile. Cu toate acestea a greşi e omeneşte şi trebuie să fim pregătiți pentru posibilitatea unui eşec. Dacă ai greşit un lucru nu înseamnă neaparat că ai făcut ceva rău, ci doar că poate trebuie să mai încerci o dată. Multe din marile realizări ale omenirii au apărut după ce nişte oameni creativi au încercat încă o dată şi încă o dată după nenumărate eşecuri.

Dar ce înseamnă creativitatea? Sunt nenumărate definiții, asta pentru că oamenii sunt creativi. Dintre toate definițiile pe care le-am găsit, în acest context cel mai mult se potrivește cea care spune că "creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente".

Să vedem acum de ce e tot mai mare nevoie ca astăzi un angajat să fie creativ. În primul rând, astăzi, tot mai multe procese de muncă ne-creative au fost înlocuite de computer. Avem programe pentru contabilitate, calculatoarele sunt programate să construiască maşini sau bunuri de larg consum, în următorii câțiva zeci de ani probabil nu vor mai exista nici taximetrişti. Sper din suflet asta. Maşinile ne vor duce singure unde vrem să ajungem. Prin urmare job-urile lăsate libere de computerul de pe biroul nostru au devenit provocatoare, cer imaginație şi creativitate.

Există multe alte companii care astăzi ne fac viața mai uşoară şi mai sigură. Inovația în domeniul medical face ca speranța de viață să ajungă la medii de vârstă care acum jumătate de secol păreau o utopie. Se pot realiza operații complicate de la New York într-un salon de spital din Sidney cu ajutorul unui robot controlat de la distanță. Este doar un exemplu, spre orice domeniu ne-am îndrepta atenția, companiile care trec în fruntea plutonului sunt cele care inovează.

Un angajat creativ este cel care găseşte mai uşor o soluție sau care reuşeşte să spargă tiparele şi să gasescă o soluție acolo unde nimeni nu s-ar fi gândit. Auzim tot mai des expresia „Thinking outside the box” în cam tot ceea ce facem.

Un angajat creativ este mai relaxat şi mai deschis la locul de muncă. S-a demonstrat de către psihologi că activitățile creative relaxează şi antrenează creierul. Un angajat care are un hobby creativ, este un angajat mult mai relaxat. Prin urmare găsiți-vă un hobby. Pictați, scrieți, mergeți la cursuri de teatru, la cursuri de dans sau faceți orice vă face plăcere. Nu faceți asta pentru a deveni scriitori, pictori, actori sau dansatori profesioniști. Faceți asta pentru că jocul creativ, de orice fel, vă antrenează creierul într-un mod plăcut, vă relaxează, vă ajută să descoperiți lucruri noi şi un lucru foarte important veți afla despre voi lucruri nebănuite. O să spuneți: „Nu am timp." Vă dau o veste, timp se găseşte întotdeauna acolo unde există disponibilitate. Și poate cine știe, unii dintre voi veți ajunge în rafturile librăriilor, în vreo expoziție sau pe vreo scenă. Nu se ştie niciodată.
{mosloadposition user9}

By Violeta-Loredana Pascal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.