Ambasador Cannes Lions in Romania
E nevoie de umor in PR? La fel de mult cum e nevoie si-n viata. Umorul da culoare, da savoare. Sa ne uitam la spoturile publicitare premiate la Cannes pe vremuri. Nu era nevoie sa stii limba in care se vorbeste in spot daca situatiile de-acolo, universal valabile, provocau un ris la fel de global. Umor inseamna umanitate. Inseamna popular. Adica exact asa cum trebuie sa fie cel mai adesea relatiile publice, daca rostul lor e acela de a populariza informatia.
Spun daca pentru ca in Romania relatiile publice sunt in mintea celor mai multi dintre cei care-si spun PR- isti cumparare de media prin diverse publicatii. Spatiile rezultate din achizitie sunt umplute cu acelasi comunicat sec, lipsit de savoare, pe care nu-l citeste nimeni pentru ca are acel traditional aer contrafacut. PR mai inseamna pentru aceiasi oameni de psudo-specialitate redactarea unor communicate de presa latrator de autoflatante, in care abunda epitelele golite de continut, superlativul desantat si utecist, anuntind de cele mai multe ori performante care, luate la bani marunti, au dimensiuni submediocre.
Cum sa nu fie nevoie de umor intr-un asemenea mediu scortos si aseptic?
Doar celui caruia se adreseaza in prima instanta omul de PR e omul de presa. Si omul de presa nu e neaparat un prost. Un jurnalist de tinuta va sti mereu sa aprecieze un comunicat scris cu un condei istet sau un eveniment organizat cu zimbetul pe buze.
Ma gindesc doar la minunatele evenimente organizate de McCann PR pentru Nestea sau Coca Cola, in care dansatori profesionisti invadau redactiile, incintind audienta in ritmuri de tango (Nestea) sau in care 3 politisti, asemenea celor din spotul Coca Cola Vanilla, se miscau pe rimuri latino prin Mall, amuzind pestrita asistenta. PR-ul de tinuta e cel care emotioneaza, care seduce, care te face sa zimbesti.
In revers, crisparea pr-istilor de duzina chiar daca personajele activeaza multinationale indica doua lucruri: nesiguranta pe un teren ca nisipurile miscatoare si faptul ca umorul nu e chiar pentru oricine.
Pentru umor, si-n viata, si-n PR, iti trebuie talent, chemare. Altfel risti sa cochetezi cu penibilul. Diferenta intre risul sanatos si grimasa e consistenta. Si daca penibilul poate fi evitat prin inlocuirea umorului cu o carte mult mai sigura, a sobrietatii, de ce nu?
Mai e de spus cu riscul de a fi acuzata de slabiciune pentru truisme ca nu orice situatie se preteaza poantei, glumitei de Balcani.
Spre pilda, presedintele Romaniei, un personaj cu inflatie de consilieri al caror atu, pina la proba contrarie, ramine doar decolteul, (acum ca pleaca si Plesu), ne aduce aminte ca niciodata repetarea abc-ului comunicarii nu e inutila: nu se fac glume de un gust indoielnic referitoare la norocul pe care-l aduce jurnalistilor rapiti taierea suvitei prezidentiale, tocmai atunci cind viata ostaticilor atirna de un fir de par.
{mosloadposition user10}
