Camelia Cavadia
PR de televiziune, autor
Fac de atât de mulți ani PR, încât simt că mi-a intrat în sânge. Mi se întâmplă deseori ca atunci când aud că apare ceva nou pe piață să elaborez rapid în minte strategii de lansare, punând pe repede-înainte pașii care ar trebui urmați, problemele de care ar trebui ținut cont, dar mai ales lucrurile altfel care s-ar putea face pentru acel produs.
Urăsc sintagma „out of the box”, însă îmi place mesajul ei. Cu o campanie aplecată pe specificitatea produsului respectiv, cu puțin curaj și îndrăzneală se pot face lucruri remarcabile. Uneori, nu bugetul este cel mai important, ci ideea în sine. O idee simplă pusă frumos în practică poate avea un impact mult mai mare decât una elaborată, cu o investiție uriașă. În cazul meu, nu contează despre ce fel de produs este vorba – imaginația o ia la sănătoasa, fără preferințe – dar, recunosc, de multe ori îmi place să creionez anumite lansări de carte sau evenimente care sunt pe sufletul meu. Cu toate că fac asta în mod obișnuit, totuși, atunci când a fost vorba despre lansarea cărții mele, „Vina”, primul meu impuls a fost acela de a lăsa editura să se ocupe de tot și de a reduce implicarea mea la minimum. Motivul? Mi-era rușine să mă expun. Pentru alții puteam să fac orice, pentru mine era prea mult oricât de puțin. Probabil că aș fi avut o postare pe Facebook de anunțare a cărții (așa intenționam) și câteva share-uri de pe pagina editurii, dacă Oana, una dintre prietenele mele cele mai bune, nu mi-ar fi deschis ochii spunându-mi că până a dovedi că sunt scriitoare, momentan sunt om de PR. Avea dreptate. Aveam experiența a 20 de ani de PR în spate și poate că era momentul să-i folosesc pentru prima dată într-un scop personal.
Cel mai greu a fost până în momentul în care am înțeles că trebuie să tratez acest proiect cu aceeași seriozitate cu care aș fi tratat unul străin. După aceea, a fost o plăcere. Am beneficiat de mult ajutor din partea familiei, prietenilor, editurii, cunoștințelor, colaboratorilor, a prietenilor prietenilor mei, oameni pe care nu-i văzusem în viața mea și care au făcut tot posibilul ca lansarea cărții mele să fie un eveniment deloc scorțos, un eveniment pe care mulți îl mai numesc și acum „cea mai frumoasă lansare de carte” la care au fost.
Mulți oameni fac însă greșeala de a considera că odată produsul lansat, treaba este încheiată. În fapt, ea abia atunci începe. Pentru că pe piață există o varietate uriașă de produse nou apărute, este foarte greu de menținut interesul asupra lor, în condițiile în care în fiecare zi, alte și alte produse urmează să fie lansate. Este valabil, desigur, și în cazul cărților, pentru că despre ele am ales să vorbesc aici. Fără campanii de susținere, orice carte, odată lansată, este în pericol de a fi uitată. Vâlva, flacăra lansării se sting încet, dar sigur, dacă acea carte nu continuă să fie promovată. Ideal este ca ea să ajungă în toate mediile, la toți potențialii cititori. Odată publicul descoperit nu e suficient să te oprești aici, ci să-i convingi și pe cei mai reticenți să încerce cartea ta. Poate nu le place genul abordat de tine, dar poate că le place scriitura, orice, ceva. Nu ai de unde să știi până nu încerci.
La început mi se părea rușinos să îmi promovez cartea singură (pe lângă promovarea editurii), dar apoi am înțeles că nu fac decât ceea ce ar trebui să facă orice om care-și dorește ca produsul lui să ajungă la cât mai mulți cititori. Nu e nimeni obligat să afle despre tine, să știe că tu ai scris o carte. Mie mi se pare că e firesc ca și tu, ca autor, să faci tot ce ține de tine pentru ca ceea ce tu ai scris să ajungă la cititor. Mulți autori se plâng că editurile nu-i promovează suficient. Nu știu, poate au dreptate. Însă eu sunt de părere că nu este numai treaba editurii să facă asta. La urma-urmei nimeni nu cunoaște produsul mai bine decât tine și nici ce campanie ți se potrivește. Dar, e doar părerea mea.
Dacă e să-mi fi fost cu adevărat greu să fac ceva pe parcursul promovării cărții, a fost să-mi depășesc limitele și să aplic pe pielea mea idei ce mi se păreau potrivite pentru genul de carte pe care o scrisesem. Fiind un nume absolut necunoscut pe piața editorială, am considerat că e necesară o campanie de creștere a notorietății și favorabilității cărții. Fiind autoarea cărții și cunoscându-i mai bine ca oricine atât punctele tari, cât și vulnerabilitățile, am realizat că acesta este un avantaj enorm al meu în calitate de om de PR care are un obiectiv de îndeplinit. Odată stabilite aceste lucruri, nu mi-a rămas decât să gândesc campanii potrivite cu mine și cartea scrisă.
Dintre toate campaniile pe care le-am gândit și implementat, cel mai mult mi-a plăcut campania „Dacă te prind citind, Vina îți aparține”. Practic tot ce aveam de făcut era să port în permanență în geantă câteva exemplare din „Vina”, iar în momentul în care vedeam un om citind, în metrou, în parc, într-un bar, în autobuz, oriunde, să-i dăruiesc un exemplar din cartea mea. La început mi-a fost greu să abordez oameni necunoscuți și să-i inoportunez, dar de fiecare dată când am făcut-o, după ce aflau despre ce e vorba, toți deveneau prietenoși și zâmbitori. Se vedea că le place ideea și reacționau cu prietenie și bucurie. Ușor, ușor am început să nu mă mai tem de ei, ci doar să mă bucur fără rețineri de surpriza și bucuria din ochii lor. Nu a fost singura campanie în care am încercat să interacționez cu oamenii, pentru că eu cred că e foarte important ca între cititori și scriitor să existe o legătură. E aproape vital. De fiecare dată am avut sprijinul editurii Trei care mi-a oferit oricâte exemplare am avut nevoie pentru concursurile sau întâlnirile organizate, iar cred că acesta a fost mix-ul perfect.
În concluzie, mi-a fost greu să fac PR pentru cartea mea, mai greu decât m-aș fi așteptat, dar mi-a plăcut enorm. E drept că atunci când propui ceva pentru altul o faci cu ușurință pentru că e parte din meseria ta, iar atunci când propui ceva pentru tine simți că e un favor personal. Dar una peste alta, a fost o călătorie frumoasă. Abia aștept să o iau de la început cu cea de-a doua carte!
Camelia Cavadia, PR de televiziune, autoarea romanului „Vina”, ales de cititorii din Franța cel mai bun roman românesc de debut al anului 2015, la Festivalul Internațional de la Chambery.
