de Steen Jakobsen, Economist-șef & CIO / Saxo Bank
· Votul Brexit este mai puțin important decât structura economică a Marii Britanii
· Riscurile scrutinului din Marea Britanie segmentează în continuare UE pe mai multe niveluri
· Criza refugiaților, riscuri de recesiune apar la orizont
Britanicii vor vota asupra statutului țării lor în Uniunea Europeană pe 23 iunie, dar cele mai importante chestiuni sunt cele din afara scrutinului. Foto: iStock
Este foarte ironic faptul că urmează un vot Brexit, pentru că aș spune că Marea Britanie nu a fost, de fapt, niciodată parte din Uniunea Europeană. Fiind copil în anii `70 și `80, îmi amintesc destul de bine cum doamna T – T adică Thatcher – s-a luptat cu UE pentru orice și cumva a reușit să facă UE să respecte versiunea ei asupra uniunii… cel puțin financiar.
Este o și mai mare ironie faptul că primul ministru David Cameron deja a asigurat capacitatea Marii Britanii de a nu fi parte dintr-o Europă în dezvoltare, căci acordul său cu Bruxelles-ul din martie creează de facto o Europă pe două niveluri cu un set de reguli pentru Marea Britanie și un altul pentru restul Europei.
Indiferent de rezultatul de pe 23 iunie, acest lucru ar putea crea o posibilă mini-criză în Europa, căci e foarte ușor să ne imaginăm țări precum Ungaria, Polonia și poate chiar Finlanda dorindu-și să încheie acorduri care să asigure concesiile oferite Marii Britanii.
Europa pierde dacă Marea Britanie rămâne datorită acestui precedent al celor două niveluri (spargerea marii uniuni în unele mai mici va duce la destrămarea “uniunilor”) și, desigur, dacă Marea Britanie chiar pleacă, atât costurile politice, cât și cele practice par de nedepășit – mai ales luând în considerare faptul că încă e nevoie de o bună gestionare a crizei refugiaților.
Mie mi se pare, de asemenea, extrem de amuzant faptul că și cancelarul Osborne, care nu-și poate prognoza deficitul de buget pe următoarele șase luni, poate să-mi explice până la ultimul penny cât de mult va pierde fiecare familie din Marea Britanie până în 2030 dacă votează pentru un Brexit (se pare că suma e 4 300 lire sterline).
Răspândirea panicii este o nebunie, mai ales pentru un simplu economist ca mine, căci viitorul Marii Britanii stă de fapt în modul în care Marea Britanie gestionează deficitul dublu cronic.. contul curent al țării a fost ultima dată pozitiv in 1982! Asta e acum 34 de ani!
Creează-ți propriile grafice cu SaxoTraderGO. Click aici pentru mai multe detalii
Deci, pentru a răspunde la întrebarea din mintea fiecărui trader FX – încotro o va lua Marea Britanie? – răspunsul e același, cu sau fără Brexit. În cele din urmă, lira sterlină o va lua în jos sau lateral. Atâta vreme cât cheltui mai mult decât câștigi, depinzi de fonduri străine și ai o economie în care doi dintre cei mai importanți factori de creștere, băncile și sectorul imobiliar, sunt două sectoare cu zero productivitate și (în cel mai bun caz!) viitor incert în ce privește crearea unor noi locuri de muncă cu privire la trecutul recent – înseamnă că ești sortit să repeți istoria recentă.
Istoria recentă, desigur, ne arată că Londra dorește să ducă GBP mai jos în vremuri de criză, iar economia Marii Britanii chiar este pândită de o criză. Un analist mai sceptic ar putea chiar spune că Brexit este un foarte bun “ascunziș”, sau o excelentă scuză pentru economia de tip recesiune creată de principiile de mai sus.
Răspunsul la o asemenea situație, desigur, a fost o GBP mai scăzută.
Vezi 1992 și 2007/08 pe coșul extins de valute al Băncii Angliei:
Sursa: Saxo Bank, Bloomberg
Brexit este o abstracție care blochează schimbarea reală de care e nevoie în Marea Britanie. Este, de asemenea, o scuză folosită pentru a evita gestionarea unei chestiuni fundamentale, structurale a societății care se îndreaptă spre a fi aproape 100% pe bază de servicii.
Cercetarea de bază și producția din Marea Britanie au fost transferate peste ocean și, mai important, capacitatea țării de a rămâne un port de escală pentru investitorii de peste ocean este din ce în ce mai puțin atractivă având în vedere că statutul de impozitare non-domiciliu se schimbă. Un alt factor important ce poate aduce schimbare ca urmare a publicării Panama papers este faptul că Cameron a cerut înregistrarea publică a proprietarilor străini de imobile.
Chestia asta e bună și corectă pentru că duce la creșterea transparenței, dar de facto reduce “atractivitatea” Marii Britanii. Aș spune că regulile de impozitare schimbate și deci stimulentele sunt mult mai importante decât statutul UE al Marii Britanii, căci Londra e deja liberă să aplice propriile reguli. Nu vreau să diminuez sub nicio formă importanța votului, dar are prea puțin de-a face cu economia Marii Britanii și foarte mult cu rolul acesteia în Europa.
Aș vrea să subliniez faptul că nu văd niciun scenariu în care Marea Britanie beneficiază prin faptul că pleacă – nicidecum, chiar, dar asta nu înseamnă că sunt gata să accept proasta informare din campania “Stay”. Treaba e că nimeni nu știe ce se va întâmpla. Știm că „zgomotul” (a se citi volatilitatea) va crește, dar nu știm cum va arăta lumea cu sau fără un Brexit.
Poate că este momentul să lărgim implicațiile unui Brexit către întrebări mai mari și mai importante: cum putem primi un mandat pentru schimbare care să se întâmple atât în Marea Britanie, cât și în UE?
Ambele entități trebuie să se uite mai în profunzime și mai realist la viitorul fiecăreia dintre ele (oricum ambele sunt legate) și să-și examineze programele de stimulente și proiectare structurală. În acest moment, a oferi același lucru va produce un viitor sumbru.
Cea mai importantă întrebare dintre toate rămâne cum gestionăm criza umanitară declanșată de sosirea masivă a refugiaților într-o perioadă cu risc de recesiune. Modul în care acționăm în acest caz va defini atât Europa, cât și Marea Britanie în viitor mai mult decât dacă Marea Britanie decide să părăsească clubul în care are deja libertatea de a se „comporta” așa cum crede de cuviință.
