Cuvinte care eliberează de Marie Cardinal, în traducerea Ninei Ivanciu, este din nou disponibilă la Editura Trei, la 22 de ani de la prima publicare în limba romană (2000) și la mai bine de 46 de ani de la apariția în limba franceză (1976). Este un roman autobiografic în care care Marie Cardinal vorbește cu o sinceritate violentă și fără compromisuri despre copilăria sa în Algeria, sentimentul de pierdere pe care l-a avut după plecarea de acolo, relația cu mama ei, traumele, bolile mintale și recuperarea prin psihanaliză.
„Cuvinte care eliberează relatează pas cu pas analiza autoarei, o experiență psihanalitică grație căreia a reușit să evite azilul și să simtă cum renaște. Cititorul poate simți și imagina el însuși procesul pe care l-a parcurs Marie Cardinal.” – The Guardian
Crizele teribile de angoasă, ura de sine și mai ales sângerările abundente, interminabile, jenante, care nu cedează în ciuda numeroaselor spitalizări și tratamente medicamentoase, o determină pe Marie, o tânără cultă, de origine algeriană, să înceapă o psihanaliză care va dura șapte ani. Paradoxal pentru ea, care a cunoscut doar medici interesați de simptome, psihanalistul nu-i cere să vorbească despre „sângele ei”, ci despre vise, fantasme și amintiri, gânduri și emoții ce-i vin spontan în minte, din care treptat se dezvăluie un sens și o nouă Marie, renăscută. Cartea este relatarea vie și provocatoare a acestei întâlniri vindecătoare cu sine, pe care o reprezintă psihanaliza.
„Dintre toate cărțile pe care le-am citit, aceasta oferă tabloul cel mai realist al experienței unui pacient în psihanaliză. După opinia mea, nu există roman mai apropiat de perfecțiune decât acesta.” – Bruno Bettelheim, psihanalist
Romanul a fost distins cu premiul Littré în 1976. A fost un succes internațional, fiind tradus în 26 de limbi și ecranizat în 1983, cu Nicole Garcia în rolul principal.
Cuvinte care eliberează este un amestec de autobiografie, confesiune, mărturisire, “reglare de conturi” cu propria persoană. Este ca un strigăt, ca o criză internă. Emoțiile sunt redate cu un talent imens. Dar mai este și un document emoționant despre viața în Algeria cu puțin timp înainte de război și în timpul Războiul Algerian de Independență.
“Cum să găsesc acele cuvinte care ar trece dinspre mine spre doctor? Cum să realizez acea punte care ar uni clocotul și calmul, clarul și obscurul, care ar păși dincolo de canal, de fluviul umflat cu materii în descompunere, dincolo de crudul șuvoi de spaimă, ce ne despărțea, pe doctor de mine, pe ceilalți de mine?”, se întreabă Marie Cardinal în primele pagini. Cum își clarifică toate aceste necunoscute cu ajutorul psihanalizei rămîne să descoperim pe parcursul romanului.
Născută în Alger, Marie Cardinal (1929-2001) și-a obținut licența în filosofie la Sorbona, în Paris. A predat la universități din Salonic, Lisabona, Viena și Montréal, unde s-a și stabilit, în 1960. Ulterior a renunțat la cariera universitară, devenind jurnalistă și scriitoare (sau „povestitoare”, după cum îi plăcea ei însăși să se numească), publicând numeroase romane și articole în reviste de limbă franceză, precum Elle.
