„Este sprijinul pentru agromediu bine conceput si bine gestionat?”
Sprijinul pentru agromediu reprezintă o politică-cheie a Uniunii Europene, pentru care se cheltuiesc anual fonduri UE în valoare de 2,5 miliarde de euro. Această politică urmăreşte să răspundă cererii crescânde a societăţii în materie de servicii de mediu, încurajând fermierii şi ceilalţi gestionari de terenuri să introducă sau să continue să utilizeze metode de producţie agricolă compatibile cu protecţia şi cu ameliorarea mediului. Gestionarea politicii de agromediu este partajată între Comisie şi statele membre.
Prin intermediul acestui audit al performanţei, Curtea de Conturi Europeană (CCE) a examinat dacă această măsură de dezvoltare rurală este bine concepută şi bine gestionată. În cadrul auditului său, Curtea a căutat să răspundă la următoarele întrebări: politica de agromediu este concepută şi monitorizată astfel încât să genereze beneficii tangibile pentru mediu? sunt fermierii sprijiniţi corespunzător, printr o îndrumare adecvată şi prin ajutoare de valoare justă? în cadrul gestiunii politicii de agromediu, se acordă atenţie faptului că necesităţile legate de mediu diferă de la o situaţie la alta?
În urma auditului, s-a concluzionat că, în cei 20 de ani de la introducerea iniţială a acestei politici, s-au realizat progrese semnificative. Un număr mare de fermieri din Uniunea Europeană implementează practici care sunt mai favorabile pentru mediu decât cele care ar fi fost utilizate dacă nu s-ar fi acordat acest sprijin, iar auditul Curţii a identificat exemple de bune practici în mai multe zone. De asemenea, Curtea a concluzionat următoarele:
• per ansamblu, obiectivele stabilite au fost prea vagi pentru a permite să se evalueze în ce măsură au fost îndeplinite; demersul de concepere şi de monitorizare a politicii de agromediu nu s-a axat pe generarea de beneficii tangibile pentru mediu;
• sistemele prin intermediul cărora se acordă îndrumare fermierilor erau în general bine implementate; pe de altă parte, au fost identificate probleme semnificative în ceea ce priveşte cuantumul ajutoarelor, de la probleme legate de calculul acestui cuantum şi până la lipsa unei diferenţieri în funcţie de condiţiile specifice regionale sau locale;
• statele membre au obligaţia de a furniza sprijinul de agromediu în aşa fel încât să se ţină seama de necesităţile concrete existente de la un context la altul; statele membre nu analizaseră, plecând de la o examinare a costurilor şi a beneficiilor preconizate, care era gradul optim de direcţionare pe necesităţi a cheltuielilor urmând să fie efectuate.
Curtea de Conturi formulează, în acest raport special, o serie de recomandări care vizează îmbunătăţirea punerii în aplicare a politicii de agromediu. Comisia ar trebui să analizeze, pentru următoarea perioadă de programare, dacă fondurile cheltuite ar trebui să facă obiectul unei direcţionări mai precise, în funcţie de diversele necesităţi ecologice; în ceea ce priveşte statele membre, acestea ar trebui să colecteze şi să raporteze date relevante şi fiabile cu privire la beneficiile ecologice şi să exploateze aceste date în scopul monitorizării. Curtea a constatat că fermierii sunt, în general, sprijiniţi corespunzător prin măsurile de îndrumare, însă recomandă îmbunătăţirea diseminării bunelor practici.
