Sunt mulţi cei care cred că pentru a fi profesor trebuie să citeşti mult, să vezi totul, să acumulezi cunoştinţe pe tot parcursul vieţii. Sunt şi mai mulţi cei care au convingerea că o persoană căreia îi lipseşte un simţ nu ar putea preda niciodată. Sunt şi aici… ca peste tot în societatea noastră, discriminări, mentalităţi şi dizabilităţi.
Într-o societate în care rolul dascălului şi, mai puţin al lectorului, e tot mai necesar şi tot mai puţin prezent, cu profesori care îşi jignesc elevii sau care sunt luaţi în derâdere, în aceeaşi societate în care rolul şcolii variază între câmp de bătaie cu colegii, loc de adunare cu gaşca sau dictatură la catedră sunt oameni care vor să înveţe, dar pe care nimeni nu îi vrea în banca de învăţăcel şi sunt dascăli care ar da elevilor lor tot ce au acumulat, făcându-i să crească în ochii propriei conştiinţe şi ajutându-i să aleagă calea cea mai potrivită sufletului lor.
Gigi Pană are 32 de ani. Nu mai vede deloc de pe vremea când era copil. Greutatea şi lipsa unui simţ atât de important nu l-au făcut să dea înapoi sau să se resemneze. Iar în urmă cu puţin timp, Gigi şi-a găsit menirea. A aflat ce vrea să facă toată viaţa de acum înainte – a devenit dascăl. Şi îi ajută pe cei asemeni lui. Acum le predă nevăzătorilor care frecventează centrul, cursuri IT, organizate de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
A muncit enorm pentru a-i ajuta pe tinerii cu dizabilităţi. A fost nevoie să lucreze împreună cu formatorii din proiect pentru a reuşi să creeze o programă care să se potrivească nevoilor lor. În plus, a tradus toate instrucţiunile de utilizare a programelor în Brile. A făcut-o însă cu mare drag. Aşa îi poate ajuta pe tinerii orbi cărora le predă să îşi găsească, la rândul lor, o direcţie în viaţă. Şi mulţi dintre ei de asta au cea mai mare nevoie. De un început, de o meserie pe care altcineva nu a avut până acum răbdarea şi nici dăruirea să le-o împărtăşească. Cursurile au ajuns deja la jumătate, iar învăţăceii sunt mândri de dascălul lor. Învaţă cu drag, sunt conştiincioşi şi încearcă să acumuleze cât mai multe informaţii, mai ales că sunt extrem de conştienţi de importanţa lucrului cu computerul în viaţa cotidiană şi, mai ales, în găsirea unui loc de muncă. Dana Orban, una dintre cursantele de la Centrul de Zi “Rază de Lumină”, de exemplu, urmează, în paralel, şi un curs de antreprenoriat. Tânăra este conştientă că va avea nevoie de computer, indiferent de direcţia pe care va dori să o urmeze în viaţă. “Ştiu că nu contează nici măcar domeniul în care vreau să îmi deschid un business. Şi chiar îmi doresc să am afacerea mea. Dar nu aş putea să fac nimic fără să lucrez pe calculator. Tot ce tine de documente, cea mai uşoară parte din contabilitate, orice… totul se face pe calculator. Asta ca să nu mai vorbim de cât de multe informaţii găseşti online şi cât de mult te pot ajuta ele zi de zi. De-asta mi-am şi dorit foarte mult să urmez cursul ăsta. Cred că mă va ajuta pe mine ca om, în viaţă aşa, nu mai vorbesc de cât de mult înseamnă pentru începutul unei cariere în ceea ce mă priveşte”, spune Dana.
Cursurile pentru nevăzători au început la mijlocul lunii ianuarie la Braşov. În curând, vor începe şi cursurile de Art Director pentru persoanele cu dizabilităţi, organizate de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea și aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creșterii șanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilitaţi” cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, la Centrul Teritorial din Braşov.
