Despre genialitate se crede în general că este mai degrabă un dar, un har, o excepție de la regulă. Însă în Ultraînvățarea. Cum să dobândești abilități specializate, să fii mai deștept decât concurența și să‑ți accelerezi progresul în carieră, carte publicată de Editura Lifestyle Publishing, scriitorul canadian Scott H. Young demonstrează că performanța intelectuală excepțională poate fi cultivată. Mai mult, este la îndemâna oricui și poate fi atinsă prin aplicarea unor strategii inteligente de învățare. Exemplul lui Judit Polgár, cea mai bună jucătoare de șah din toate timpurile, este o dovadă în acest sens.
Descrisă pe larg în Ultraînvățarea, povestea șahistei Judit Polgár este una uluitoare: la 7 ani a obținut prima victorie împotriva unui mare maestru, jucând legată la ochi. La 12 ani, s‑a clasat pe locul 55 în clasamentul tuturor șahiștilor din lume. La 15, devenise cel mai tânăr mare maestru din șah. Și încă o performanță notabilă a celei mai mici dintre surorile Polgár, toate șahiste redutabile: Judit l-a înfrânt într-o partidă-fulger pe Garry Kasparov, considerat cel mai bun șahist din toate timpurile.
Înainte de a juca vreo partidă de șah cu ea, Kasparov nu a fost prea impresionat de calitățile lui Judit Polgár: „Are un talent fantastic pentru șah, dar este, la urma urmelor, femeie. Totul se reduce la imperfecțiunile psihicului feminin. Nicio femeie nu poate susține o bătălie prelungită” a spus Kasparov, citat în volumul Ultraînvățarea. După ce tânăra șahistă l-a făcut să depună armele, opinia lui Kasparov suna cu totul altfel: „Surorile Polgár au arătat că nu există limite înnăscute ale aptitudinii — o idee pe care mulți jucători bărbați au refuzat s‑o accepte, până când s‑au văzut zdrobiți fără drept de apel de o fetiță cu codițe, care abia împlinise 12 ani”.
Fără a ști povestea ei de viață, Judit Polgár ar putea fi considerată un geniu înnăscut. Însă, în Ultraînvățarea, Scott H. Young amintește că László Polgár, tatăl lui Judit și al celor două surori ale ei a decis încă înainte de a avea copii și chiar soție că va crește niște genii. „Un geniu nu se naște, ci se educă și se antrenează” susținea el. În acest sens, László Polgár a aplicat câteva principii, printre care: începerea educației foarte devreme (la 3 ani), iar specializarea într-un domeniu nu mai târziu de 6 ani. Al treilea pas consta în transformarea exercițiului practic în joacă. Fetele Polgár nu au simțit niciodată presiunea performanței, pentru că totul se desfășura sub forma unui joc, iar tatăl lor era împotriva învățării coercitive.
László Polgár, cel care mai târziu a și scris o carte intitulată „Să creștem un geniu!”, a aplicat mai mult intuitiv strategii de ultraînvățare. Descrise de autorul canadian Scott H. Young în cartea sa, principiile ultraînvățării sunt:
- Metaînvățarea. Aceasta se referă la strângerea documentației și la stabilirea celei mai bune strategii de învățare, propriu-zis „începi prin a învăța cum să înveți subiectul sau competența de care vrei să te apuci”. László Polgár a creat pentru fiicele sale o bibliotecă uriașă cu poziții de șah, studii, partide etc și le-a deprins treptat cu jocul.
- Concentrarea. Cultivarea capacității de concentrare este esențială în ultraînvățare. László considera că „abilitatea de a face față monotoniei, capacitatea de a susține interesul și atenția perseverentă” sunt trăsături care trebuie cultivate. Fiicele sale de 15, 9 și respectiv 8 ani au participat la maratoane de șah care durau și 24 de ore.
- Directețe. Acest principiu al ultraînvățării se referă la faptul că un lucru se învață cel mai bine făcându-l. László și-a dus fiicele să joace șah contra unor adversari adulți, bărbați în toată firea, încă de când aveau 4 ani, ca să le arate cum va fi să-și înfrunte adversarii.
- Exercițiu. Competențele complexe se divizează în părți mai mici, apoi se exersează, pe rând, până se stăpânesc perfect. Surorile Polgár aveau probleme de șah atârnate pe pereții din casă și jucau partide în minte, simulând mental jocul.
- Recuperare. Acest principiu se referă la reamintirea activă a informației, mai degrabă decât la recapitularea pasivă.
- Feedback. Feedback-ul poate fi dur sau incomod, însă e preferabilă cultivarea unuia pozitiv astfel încât să se stimuleze progresul.
- Reținere. Cultivarea memoriei este un alt principiu important al ultraînvățării. „Nu umple o găleată găurită. Caută să înțelegi ce anume uiți și de ce. Învață să ții minte lucruri nu doar pentru moment, ci pentru totdeauna” spune Scott H. Young.
- Intuiție. „Dezvoltă-ți intuiția prin joacă și prin explorarea conceptelor și a abilităților. Caută să înțelegi cum funcționează înțelegerea și nu recurge la trucurile ieftine ale memorizării, ca să eviți să pătrunzi în profunzimea cunoașterii” spune Scott H. Young în Ultraînvățarea. Surorile Polgár au transformat învățarea într-un joc foarte stimulativ și astfel au ajuns la performanță.
- Experimentare. „Explorează în afara zonei tale de confort” este îndemnul lui Scott H. Young, care subliniază că „adevărata măiestrie nu vine când doar urmezi căi bătătorite de alții, ci când explorezi posibilități pe care alții încă nu și le-au imaginat”.
Scriitorul, programatorul şi antreprenorul Scott H. Young nu este doar teoretician, ci și un practician al propriilor idei, cu alte cuvinte, „își pune pielea la bătaie”, cum spune James Clear, autorul bestsellerului Atomic Habits, în prefața cărții Ultraînvățarea. Aplicând principiile detaliate mai sus, Scott H. Young a reușit să ducă la bun sfârșit proiecte uimitoare – spre exemplu, să învețe patru limbi străine (printre care chineza mandarină și coreeana) la nivel intermediar într-un an, să deprindă arta portretului într-o lună și să parcurgă în douăsprezece luni toată programa pentru patru ani a facultăţii de ştiinţe informatice de la MIT. O dovadă incontestabilă că ultraînvățarea funcționează!
