dacă trebuie să slăbeşti sau nu
Deşi este mult mai răspândită decât obezitatea, supraponderalitatea este o problemă medicală mult mai extinsă, fiind primul pas către obezitate şi către toate complicaţiile pe care aceasta le aduce. Cu toate acestea, nivelul de informaţii existent este mult inferior decât în cazul obezităţii.
Termenul de supraponderal, este folosit în mod comun pentru a defini o persoană al cărei corp conţine mai multă grăsime decât este necesar pentru funcţionarea normală a organismului. Excesul de grăsime şi implicit excesul de kilograme este o caracteristică specifică multor persoane, devenind chiar o problemă de interes naţional, numărul supraponderalilor fiind de peste 64% din populaţia adultă în Statele Unite ale Americii.
Vorbeam mai devreme despre necesarul de grăsimi de care organismul are nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea în parametrii normalităţii. Puţine persoane ştiu însă exact care este procentul necesar fiecărui corp. Orice persoană interesată de alimentaţia sănătoasă trebuie să ştie că procentul de grăsime pe care corpul trebuie să îl înmagazineze pentru o funcţionare corectă este de aproximativ 20-25% în cazul femeilor, şi de 15-18% în cazul bărbaţilor. Atunci când vorbim despre funcţionarea normală a organismului, ne referim la funcţionarea aparatului hormonal, reproductiv şi a sistemului imunitar.
Tot ceea ce se încadrează între aceste limite, poartă numele de grăsimi esenţiale, iar ceea ce depăşeşte aceşti parametrii, chiar şi în cazul indivizilor sănătoşi poartă denumirea de depozite de grăsime, care au rolul de a furniza o rezervă energetică organismului. Acest al doilea tip de grăsime este localizat de obicei sub piele, existând totuşi în cantităţi foarte mici şi în interiorul corpului, în jurul organelor.
O cantitate nesemnificativă de grăsime este benefică oricărui organism având în vedere că aceasta este un izolator termic, un absorbant al şocurilor în zonele sensibile şi un depozit energetic în situaţii care cer un consum energetic sporit, însă cu toate acestea, atunci când această limită este depăşită, poate duce la obezitate.
Pentru a determina acest coeficient al grăsimii se folosesc mai multe modalităţi, printre care compararea greutăţii şi a înălţimii cu un standard considerat ideal, calcularea IMC (indicelui de masă corporală), analiza independenţei bioelectrice, măsurătoarea greutăţii hidrostatice sau procedeul numit DEXA (dual energy X-ray absorbtiometry), un procedeu deosebit de complex care a fost dezvoltat în primă fază pentru a măsura densitatea oaselor. Dintre toate aceste modalităţi, primele două, care se pot efectua fără ajutor specializat, sunt cele mai puţin demne de încredere. Celelalte modalităţi, cele care nu necesită suport medical, sunt de multe ori departe de adevăr.
Ultimele două modalităţi, şi anume cântărirea hidrostatică (prin care întregul corp este scufundat sub apă şi apoi cântărit prin intermediul aparaturii speciale) şi analiza DEXA (prin care densitatea diferitelor tipuri de ţesut este măsurată şi astfel este stabilită proporţia grăsimii în corp) sunt cele mai exacte tehnici, însă şi calcularea IMC (indicelui de masă corporală) sau testul prin ciupituri succesive atunci când sunt asistate de personal de specialitate, pot indica destul de exact dacă este nevoie sau nu să slăbiţi.
Orice decizie pe care o persoană o ia în privinţa controlului greutăţii corporale, trebuie coordonată de un medic specialist, pentru a evita eventualele complicaţii posibile în cazul dietelor tinute după ureche. Campania REDUCTOSTART oferă sprijin medical gratuit tuturor persoanelor care s-au decis să slăbească sănătos.
{mosloadposition user10}
