Alexandra Jitarel, intern Godmother
Majoritatea oamenilor încearcă multe domenii până să-și găsească job-ul care e făcut pe sufletul fiecăruia. Acea ocupație care nu reprezintă o muncă, ci o plăcere; care te face să te întrebi când a zburat timpul, în loc sa te facă să te uiți la ceas și să te gândești dacă a rămas fără baterie. Sau oare s-a stricat și trebuie să fac o vizită ceasornicarului? Această întrebare mi-am pus-o de nenumărate ori când lucram – pâna de curând. Dar să începem cu ceea ce am realizat că nu e pentru mine.
La sfârșitul primului an de facultate am mers în Statele Unite prin intermediul programului Work and Travel. Pe parcursul întregii veri am avut trei job-uri, evident, la munca de jos, unde sunt plasați toți studenții care vor să viziteze America.
Am început cu cel pentru care avusesem contract încă de dinainte de a pleca din țara – laundry. Practic, noi ne ocupam cu spalarea, uscarea și împăturirea lenjeriilor și a prosoapelor unui hotel. Pe lângă această ocupație, am mai avut alte două: casier într-un magazin de suveniruri și “salad girl” în bucătăria unui restaurant.
La început mi s-a părut copleșitor, interminabil, însă cu timpul începusem să lucrez din inerție. Eram amorțită. Știam doar că dacă am intrat în horă, trebuie să joc. Trebuia să mă întrețin pe parcursul verii și să acumulez îndeajuns pentru a-mi putea atinge obiectivul pentru care plecasem în State: să vizitez. Având în vedere faptul că acum scriu despre acest lucru, ar fi redundant să spun că munca fizică nu a fost niciodată pentru mine un target, ci doar un popas. Și da, ceasul părea că se rotea ca un automobil în marșarier.
Să trecem la o următoare etapă, unde nu mai încape vorba de muncă fizică: asistent de producție pentru un live-show difuzat online în Statele Unite. Desigur, intelectual mă stimula, dar nu îndeajuns de mult. Erau nenumărate task-uri ce trebuiau rezolvate, iar în producție se ivesc în permanență tot felul de crize de ultim moment. Ajunsesem să dorm cu un ochi deschis pentru că oricând puteam primi un mail cu o nouă urgență, însă nu asta era ceea ce mă făcea să nu-mi placă. Era engaging și atât.
Mai mult, ceea ce-mi doresc este să văd rezultatul muncii mele, să-mi pun amprenta pe ceea cu ce intru în contact, să fac diferența. Îmi place să scriu, să găsesc idei, vreau să-mi dezvolt această latură, s-o șlefuiesc și să devină lucrul care mă diferențiază și pentru care voi fi cunoscută. Din nou am realizat că mai este încă un job care nu este geamănul sufletului meu. Spun geamăn pentru că ceea ce facem în viață ne definește, pentru că petrecând mai mult timp la locul de muncă decât puținul timp care ne este dedicat nouă înșine transformă munca într-o extensie a noastră.
Să revenim la ceea ce am scris mai sus, îmi place să scriu, să-mi folosesc creativitatea. Cum pot transforma această pasiune într-un lucru care face diferența, cum îmi pot vedea rodul muncii expus în fața a sute de persoane? Instant am știut că locul meu este în Advertising, că extensia Alexandrei Jitărel este Copywriter. Odată ce țelul e stabilit în minte, toate acțiunile se vor învârti în jurul acestuia pentru a-l transforma în realitate. Necesită doar puțină ambiție de a ieși din zona de confort în care ai construit un culcuș atât de confortabil, iar restul va merge de la sine.
Zis și făcut. Cumva trebuia să mă fac cunoscută, așa că am rost de o listă cu adresele de e-mail a tuturor agențiilor de publicitate și a unor directori de creație, le-am ales pe acelea de la care am considerat că am ce învăța și le-am trimis un mail prin care să le atrag atenția. Surpinzător pentru mine, am primit mai multe răspunsuri decât m-aș fi așteptat. Așadar, am început prin a fi copywriter intern la o agenție al cărei nume mi-a atras atenția încă de pe vremea când publicitatea era doar la nivel aspirațional pentru mine, Godmother. În ciuda scurtului timp pe care l-am petrecut în această agenție, am putut învăța lucruri considerabile, iar cel mai important, am învățat cum să aplic această creativitate pentru a da roade. Ceea ce știu încă din prima zi este că aici timpul trece al naibii de repede.
Coraborând, nu pot decât să confirm vorbele lui Confucius: “Choose a job you love, and you will never have to work a day in your life.”
{mosloadposition user9}
