La treizeci și șase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienți în fază terminală s-a transformat într-un pacient care se luptă să trăiască. Iar viitorul pe care și-l imagina împreună cu soția s-a evaporat.
Cu ultima suflare este cronica transformării sale dintr-un student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viață plină de sens, în neurochirurg, apoi în pacient și într-un tată care trebuie să-și înfrunte propria moarte.
Cartea a inspirat sute de mii de oameni din întreaga lume, devenind imediat bestseller, tradus în zeci de țări, a fost bestseller New York Times și cea mai bună carte pe Amazon în ianuarie 2016.
De ce merită trăită viața? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai șansă la viață? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoționante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditație de neuitat despre înfruntarea morții și un elogiu al vieții.
„Cu ultima suflare este un gest emoțional care a meritat: o înduioșătoare și meditativă cronică de familie, dar și despre medicină și literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“ The Washington Post
Fragmente:
”Îmi petrecusem atât de mult timp studiind literatura la Stanford şi istoria medicinei la Cambridge, în încercarea mea de a înţelege mai bine particularităţile morţii, doar ca să ajung la concluzia că acestea îmi sunt la fel de enigmatice ca şi la început. Descrieri ca ale lui Nuland mă convingeau că asemenea lucruri trebuie cunoscute numai direct. Urmam medicina ca să fiu martorul misterelor îngemănate ale morţii, ale manifestărilor ei biologice şi existenţiale: deopotrivă profund personale, dar şi din cale afară de impersonale.”
”Incertitudinea fără limite a viitorului meu mă scotea din minţi. Oriunde mă uitam, umbra morţii anula semnificaţia oricărei acţiuni. Îmi amintesc momentul în care neliniştea copleşitoare s-a mai domolit, când ceea ce părea un ocean imposibil de trecut s-a separat. M-am trezit în dureri şi în faţa unei alte zile, în care orice alt proiect dincolo de micul dejun părea de neimaginat. Nu pot continua, mi-a trecut prin cap şi imediat antifonul a răspuns, completând cele şapte cuvinte ale lui Samuel Beckett, cuvinte pe care le învăţasem cu mult timp în urmă: Aşa că voi continua. M-am dat jos din pat şi am făcut un pas, repetând fraza întruna: „Nu pot continua. Aşa că voi continua.”
Paul se mândrea cu cartea lui, care reprezintă un apogeu al iubirii sale faţă de literatură (mi-a mărturisit odată că poezia îl liniştea mai mult decât cuvântul Scripturii) şi al capacităţii sale de a-şi transforma viaţa într-o poveste convingătoare şi puternică despre cum să trăieşti alături de moarte. Când Paul i-a trimis un e-mail prietenului său cel mai bun în mai 2013, ca să îl informeze că are cancer în fază terminală, a scris: „Vestea bună e că deja am trăit mai mult decât surorile Bronte, decât Keats şi Stephen Crane. Vestea proastă e că nu am scris nimic până acum.“ Călătoria sa ulterioară a fost una de transformare. De la o vocaţie plină de pasiune la alta, de la soţ la tată şi, în final, de la viaţă la moarte, transformarea supremă care ne aşteaptă pe toţi. (din Epilogul scris de Lucy Kalanithi)
Paul Kalanithi, neurochirurg și scriitor, s-a născut pe 1 aprilie 1977 la New York. A crescut în Kingsman, Arizona, după care a studiat literatura și biologia la Stanford University. A urmat studii aprofundate de istoria și filosofia științei și de medicină la University of Cambridge, absolvind cu distincția cum laude Yale School of Medicine. S-a întors la Stanford pentru a-și continua rezidențiatul în neurochirurgie și studiile postdoctorale în neuroștiințe, obținând cea mai înaltă distincție a Academiei Americane de Neurochirurgie. În anul 2013 a fost diagnosticat cu o boală terminală, despre care a scris în The New York Times și The Washington Post. În 2014 și-a încheiat rezidențiatul. A murit în martie 2015, în timp ce lucra la această carte, care a fost publicată de către soţia lui, Lucy.
