inaugurează o expoziţie a Colecţiei sale de Artă la Muzeul Naţional de Artă al României
· ”la Caixa”, care a luat naştere acum mai bine de un secol pentru a răspunde cererilor financiare şi a satisface nevoile populaţiei, deschide acum prima sa sucursală la Bucureşti şi inaugurează o expoziţie culturală la Muzeul Naţional de Artă al României.
· Prezentarea Colecţiei de Artă Contemporană a Fundaţiei „La Caixa” în Bucureşti simbolizează internaţionalizarea Fundaţiei şi, în consecinţă, a activităţilor sale sociale. Expoziţia este încă o dovadă a angajamentului pe care această entitate şi-l asumă pentru promovarea culturii.
· De-a lungul a două decenii, colecţia a reunit unul dintre fondurile de referinţă ale artei contemporane din Spania, format din mai mult de 700 de piese. În cadrul expoziţiei din Bucureşti se vor prezenta opere ale lui Antoni Tàpies, Jorge Oteiza, Antonio Saura şi Martín Chirino, între alţii. Cu ocazia deschiderii primei sucursale „La Caixa” în Bucureşti, Juan María Nin, director general al entităţii „La Caixa” şi José F. de Conrado, director executiv al Fundaţiei pentru activităţi sociale „La Caixa” Obra social inaugurează la Muzeul Naţional de Artă al României o expoziţie care prezintă o selecţie din fondurile Colecţiei de Artă Contemporană ale Fundaţiei „La Caixa”. Această colecţie este un punct de referinţă al artei mondiale. Opere ale artiştilor internaţionali cei mai importanţi din ultimii treizeci de ani, expuse în muzee, figurează în fondurile „La Caixa”, formate din mai mult de şapte sute de opere de pictură, sculptură, fotografie, video şi instalaţii. De la primele opere ale minimalismului, arta povera, pictura expresionistă şi sculptura anilor optzeci, Colecţia a adunat o mostră magnifică a artiştilor cei mai importanţi din ultimii cincisprezece ani şi a susţinut activitatea artiştilor debutanţi. Acest lucru a fost posibil printr-o monitorizare riguroasă a evoluţiei estetice contemporane, ceea ce a permis păstrarea spiritului deschis şi inovator al Colecţiei.
Expoziţia Arta spaniolă din secolul XX. Colecţia de Artă a Fundaţiei „La Caixa”, care va fi expusă la Bucureşti, prezintă douăzeci şi patru de opere reprezentative ale artei spaniole, selecţionate din Colecţia de Artă Contemporană a Fundaţiei „La Caixa”. Aceste opere au fost realizate de către patrusprezece dintre artiştii cei mai importanţi ai mişcărilor abstracte de la sfârşitul perioadei de după Războiul Civil din Spania. Această selecţie oglindeşte schimbarea pe care au experimentat-o artele plastice din Spania în timpul deceniilor 50 şi 60, reflectând reformele politice, economice, sociale şi culturale care s-au produs în perioada de după război. Influenţa acestor artişti a fost esenţială, favorizând o revoluţie artistică în Spania. Expoziţia începe cu prezentarea unor opere ale lui Joan Ponç şi Antoni Tàpies, care încă oglindesc suprarealismul lui Miró, şi continuă cu universul gestual, material şi spaţial al operelor care reprezentau în acel moment „informalismul” şi expresionismul abstract: Antonio Saura, Manuel Millares, Luis Feito, Rafael Canogar şi Martín Chirino, care au format grupul El Paso, împreună cu artiştii renumiţi ai perioadei, precum Antoni Tàpies, José Guerrero, Joan Hernández Pijuan şi Gustavo Torner. S-au inclus de asemenea trei opere ale lui Jorge Oteiza, artistul din Ţara Bascilor care a dezvoltat o sculptură absolut personală şi independentă. Expoziţia se încheie cu lucrările semnate de Josep Guinovart, Albert Ràfols-Casamada şi Antoni Clavé.
La Caja de Ahorros y Pensiones de Barcelona (Casa de Economii şi Pensii din Barcelona), ”la Caixa”, a luat naştere acum mai bine de o sută de ani pentru a răspunde cererilor financiare ale populaţiei, activitatea sa având două direcţii principale. Pe de o parte se urmărea satisfacerea cererilor financiare ale populaţiei şi pe de altă parte se dorea oferirea unor soluţii la problemele sociale, prin îmbunătăţirea nivelului de viaţă colectiv. La un secol după ce a fost creată, angajamentul acestei entităţi a rămas neschimbat, promovând în paralel, prin intermediul Fundaţiei sale pentru Activităţi Sociale şi Culturale, iniţiative menite să ofere publicului evenimente artistice, să încurajeze dezvoltarea regională şi să evite excluderea sectoarelor cele mai defavorizate ale populaţiei.
„La Caixa” este în prezent a treia entitate financiară din Spania şi cea mai importantă Casă de Economii din Europa. Are 12 milioane de clienţi şi cea mai numeroasă reţea de sucursale bancare din Spania, formată din mai mult de 5.200 de agenţii. Fundaţia Obra Social „La Caixa” este cea mai importantă fundaţie privată din Spania, a treia din Europa şi a şasea din lume în ceea ce priveşte fondurile financiare deţinute.
În 2007, „La Caixa” va destina Fundaţiei sale 400 de milioane de euro pentru a satisface necesităţile societăţii actuale. Această cifră reprezintă 25% din beneficiul obţinut de activitatea financiară în timpul acestui exerciţiu. Familiile care se confruntă cu sărăcia, tinerii, imigranţii şi persoanele care întâmpină greutăţi pentru găsirea unui loc de muncă reprezintă o parte a beneficiarilor activităţilor sociale ale Fundaţiei „La Caixa”. Protecţia mediului înconjurător, susţinerea educaţiei şi promovarea culturii şi a cunoaşterii ca instrumente de dezvoltare reprezintă alte direcţii ale activităţilor Fundaţiei.
În ceea ce priveşte domeniul artistic, Fundaţia se bucură de un prestigiu internaţional recunoscut. Inaugurarea expoziţiei Arta Spaniolă din Secolul XX. Colecţia de Artă a Fundaţiei „La Caixa” la Muzeul de Artă al României reprezintă unul dintre primele evenimente artistice organizate de Fundaţia „La Caixa” în afara Spaniei (recent a fost inaugurată o expoziţie la Beijing Art Museum of Imperial City din China şi la Zachęta National Gallery of Art din Varsovia) şi răspunde de asemenea dorinţei de internaţionalizare a entităţii „La Caixa” şi a activităţilor Fundaţiei, fiind prima mostră a angajamentului pe care entitatea şi-l asumă faţă de societatea română.
Colecţia de Artă Contemporană Fundaţia „La Caixa”
Fundaţia Obra Social „La Caixa” a creat în 1985 prima sa colecţie: Colecţia de Artă Contemporană. Până în prezent colecţia a reunit un ansamblu de opere reprezentative ale artei naţionale şi internaţionale din ultimii treizeci de ani, care a transformat-o într‑un punct de referinţă pe scena artistică spaniolă şi într-o mărturie a bogăţiei şi a complexităţii artistice actuale. Cele mai bine de şapte sute de opere care compun colecţia, create de artişti pe deplin recunoscuţi, dar şi de tineri creatori care propun noi direcţii pentru arta viitorului, oglindesc memoria istorică a artei din ultimele decenii şi oferă în acelaşi timp o viziune amplă a tendinţelor contemporane marcate de artiştii cei mai influenţi. Colecţia, consolidată ca un proiect deschis şi sensibil la propunerile artistice, se defineşte prin interacţiunea sa cu publicul, prin intermediul expoziţiilor antologice, al selecţiilor tematice şi al activităţilor variate. Cu această colecţie, Fundaţia Obra Social „La Caixa” participă, prin cedarea operelor sale, la numeroase expoziţii internaţionale organizate de muzeele cele mai prestigioase din lume.
Expoziţia Artă spaniolă din secolul XX
Expoziţia Artă spaniolă din secolul XX. Colecţia de Artă a Fundaţiei „La Caixa” prezintă douăzeci şi patru de opere (douăzeci de tablouri şi patru sculpturi) din cadrul secţiei de artă spaniolă a Colecţiei de Artă Contemporană a Fundaţiei „La Caixa” realizate de către patrusprezece dintre cei mai importanţi artişti ai mişcărilor abstracte din perioada de după Războiul Civil din Spania. Prin această mostră de opere artistice, care experimentează posibilităţile poetice ale materiei plastice şi ale sculpturii, se doreşte explicarea noilor tendinţe adoptate de artele plastice din Spania în jurul datei simbolice reprezentate de anul 1957, care a marcat o nouă ordine politică, economică, socială, dar şi culturală şi artistică la sfârşitul perioadei de după război.
Expoziţia începe cu prezentarea unei opere realizate de Joan Ponç şi a unora realizate de Antoni Tàpies, care oglindesc încă suprarealismul lui Miró, caracteristic grupului Dau al Set. Expoziţia se continuă cu prezentarea universului material, gestual şi spaţial al pânzelor şi volumelor operelor denumite „informaliste” ale artiştilor Rafael Canogar, Luis Feito, Antonio Saura, Manuel Millares, Gustavo Torner, José Guerrero, Joan Hernández Pijuan, precum şi ale artiştilor Tàpies, Martín Chirino şi Jorge Oteiza. Expoziţia se încheie cu lucrările semnate de Josep Guinovart, Albert Ràfols-Casamada şi Antoni Clavé.
Aspecte terminologice: art autre sau arta informală
Conceptul de art autre a fost inventat şi lansat în anul 1951 de către criticul francez Michel Tapié pentru a se referi la creaţia unui grup de tineri artişti plastici din Europa (Fautrier, Hartung, Wols, Michaux, Burri), care împărtăşeau aceeaşi atitudine în faţa artei şi a vieţii. Prin acest epitet, care simboliza ideea de diferenţă şi noutate, Tapié a dorit să separe curentul plastic din Europa de cel promovat de artiştii din America de Nord, denumiţi „expresionişti abstracţi” (Gorky, Pollock, Motherwell, Rothko, De Kooning), care iniţiaseră în aceeaşi perioadă un proces asemănător de recuperare a abstractului şi a suprarealismului, după mulţi ani în care au dominat tendinţele realiste.
Din cauza apropierii dintre atitudinea în faţa artei şi a vieţii a acestor două grupuri de artişti, operele acestora au fost denumite cu acelaşi termen, „artă informală” sau „informalism”, un termen creat de asemenea de către Tapié. Cei doi termeni se foloseau cu aceeaşi semnificaţie, acesta fiind şi cazul criticii spaniole care în jurul anului 1957, sub influenţa scrierilor lui Juan-Eduardo Cirlot, folosea ambii termeni pentru a se referi la opera inovatoare a tinerilor artişti naţionali, unii dintre care se apropiau de informalismul expresionist al artiştilor din America de Nord (cazul grupului El Paso), spre deosebire de alţii care preferau informalismul material al europenilor (precum Tàpies şi artiştii catalani).
Aspecte de fond: între ego şi alter ego
În ciuda diferenţelor formale şi a contextului sociopolitic în care s-a dezvoltat, practica artistică a tuturor acestor artişti s-a consolidat plecând de la premise similare. Referinţele erau modelele plastice comune: abstracţia artiştilor Kandinsky, Miró şi Klee. Se credea că actul de a picta era ceva unic şi irepetabil deoarece emana din interiorul eu-lui. Împărtăşeau o relaţie conflictuală cu mediul social; refugiaţi în lumea artei, erau convinşi că de acolo puteau altera conştiinţele. Şi împărtăşeau aceeaşi vitalitate existenţialistă care a izvorât sub impactul celui de-al Doilea Război Mondial.
Combinaţia acestor elemente a produs un tip de opere care întorceau spatele realităţii vizuale, care în loc să reprezinte obiecte tangibile manifestau experienţe şi emoţii eliberate din interiorul artistului, explorau spaţiul tabloului creat de propria materie plastică şi care utilizau ingredientele primare ale limbajului picturii sau sculpturii: materia şi mâna artistului.
Aspecte specifice: informalismul în Statul spaniol
În contextul artistic spaniol, această interdependenţă dintre arta emancipată a referenţilor realităţii vizuale şi angajamentul în favoarea libertăţii politice şi a gândirii a dobândit specificităţi proprii situaţiei de represiune şi constrângere din timpul dictaturii lui Franco. Relaţia dintre artă şi politica mişcării informaliste a fost oricum complexă, deoarece votul ideologic al artiştilor nu era direct proporţional cu tendinţa urmată de manifestările artistice. Faptul că în jurul anului 1957, în plin moment de efervescenţă a informalismului în Spania, regimul lui Franco a iniţiat o politică de deschidere şi de liberalism economic a complicat şi mai mult interpretarea acestei mişcări. Un fapt este ilustrativ în acest sens: când în anul 1955, în cadrul ultimei Bienale Hispanoamericane a Artei, miniştrii cei mai culţi ai guvernului lui Franco şi-au dat seama că tendinţele informaliste exportau o imagine de modernizare a ţării, nu au ezitat să profite de acest lucru.
Este important faptul că s-a fixat tocmai anul 1955 ca moment în care a izvorât poetica informalistă în Spania. Cu ocazia Bienalei citate, tinerii Canogar, Feito, Millares şi Tàpies, între alţii, au prezentat împreună primele tendinţe ale noii arte abstracte. Începând cu acest moment şi până la începutul anilor 60 s-au organizat succesiv expoziţii individuale şi colective ale operelor informaliste în tot teritoriul spaniol, deşi principalele centre de promovare au fost Barcelona şi Madrid.
Generaţia artiştilor informalişti a fost prima care în timpul perioadei de după Războiul Civil a propus o alternativă inovatoare la mişcările de avangardă anterioare Războiului. Aceşti artişti au fost de asemenea primii care au obţinut recunoaşterea internaţională, chiar şi în afara continentului european. Succesul lui Tàpies, Millares şi Saura în Statele Unite este comparabil cu cel obţinut de către cei trei mari artişti ai avangardei spaniole de dinainte de Război: Picasso, Miró şi Dalí.
Înainte nu ne-am referit la diferenţele formale dintre artiştii din grupul madrilen El Paso (creat în 1957 şi format de Canogar, Feito, Saura, Millares şi Chirino, între alţii) şi grupul catalanilor (Tàpies, Hernández Pijuan, Guinovart, Ràfols Casamada etc.). Artiştii din Madrid experimentau natura grotescului, plecând de la referinţa expresionismului artei spaniole reprezentată în special de Goza, în timp ce artiştii din Barcelona se jucau cu lirismul grafiei ancestrale şi orientale, ce oglindea influenţa lui Miró şi a lui Klee. Ambele grupuri exprimau totuşi căutarea originilor artei, în munca artizanală a materiei şi în dimensiunea cosmică a operei. Spaţiile goale ale lui Oteiza, spiralele lui Chirino, tăcerile elocvente ale lui Tàpies, strigătele morfologice ale lui Saura, contrastele cromatice ale lui Guerrero, suprafeţele monocrome ale lui Hernández Pijuan, estetica lui Tornes, pânzele deşirate care apar în operele lui Millares, petele din operele lui Canogar, petele materiale ale lui Feito… revarsă atâtea semnificaţii, emană tensiune, conduc înspre interiorul fiinţei şi expulzează înspre universul comun.
Arta spaniolă din secolul XX. Colecţia de Artă a Fundaţiei ”la Caixa”
Din 30 octombrie până în 27 ianuarie 2008
Muzeul Naţional de Artă al României
Calea Victoriei, 49-53
70101 Bucureşti (România)
Serviciul de informare:
www.laCaixa.es/ObraSocial
{mosloadposition user10}
