Şifonierul a dispărut… Vrăjitoarea Albă a murit… Iar pe Aslan nu l-a mai văzut nimeni, de mai bine de o mie de ani. Acum, Peter, Susan, Edmund şi Lucy Pevensie sunt chemaţi din nou în Narnia, pentru a găsi o lume cu totul diferită, în care un nou duşman îi pândeşte pe câmpul de luptă, iar făpturile blajine ale acestui tărâm sunt la un pas de dispariţia totală.
Walt Disney Studios şi Walden Media prezintă “Cronicile din Narnia: Prinţul Caspian”, al doilea film artistic bazat pe îndrăgita serie de romane clasice scrise de C.S. Lewis. Filmul continuă povestea spectaculoasă începută cu filmul premiat cu Oscar lansat în 2005, “Cronicile din Narnia: Leul, vrăjitoarea şi dulapul”, care a adus încasări de peste 745 milioane de dolari în cinematografe, la nivel mondial, devenind astfel unul dintre cele mai de succes filme realizate vreodată şi unul dintre cele mai mari succese din analele Studiourilor Walt Disney.
Apreciatul Andrew Adamson, care a regizat filmul premiat cu Oscar® “Shrek”, apoi “Shrek 2”, porneşte în a doua aventură în Narnia, bazându-se pe scenariul pe care l-a scris în colaborare cu scenariştii laureaţi ai Premiului Emmy® Christopher Markus & Stephen McFeely (filmul HBO “The Life and Death of Peter Sellers”), care au scris împreună şi scenariul primului film. Adamson se reîntâlneşte acum şi cu producătorii primului film despre Narnia, Mark Johnson, laureat al Premiului Oscar (“Rain Man,” “Bugsy,” “The Notebook”) şi Philip Steuer (“The Rookie,” “The Alamo”). Alţi membri care reîntregesc echipa primului film sunt producătorul executiv, fostul director al Walden Media, Perry Moore, şi co-producătorul Douglas Gresham, fiul vitreg al scriitorului C.S. Lewis.
Lor li se alătură aceleaşi patru tinere talente ale actoriei britanice care au jucat iniţial rolul celor patru fraţi Pevensie, descoperiţi de Adamson pentru primul film: Georgie Henley de 12 ani, în rolul lui Lucy, cea mai mică soră şi prima care l-a întâlnit pe marele Aslan în călătoria lor prin Narnia; Skandar Keynes, de 16 ani, în rolul lui Edmund, fratele mai mic, care i-a trădat pe ceilalţi pentru propriul său câştig egoist, în prima lor aventură; Anna Popplewell, de 19 ani, în rolul lui Susan, sora mai mare, un spirit prudent şi foarte practic; şi William Moseley, de 21 de ani, în rolul lui Peter, cel mai mare dintre cei patru, redevenit acum Regele Narniei, care va conduce cu vitejie lupta pentru salvarea regatului său din ghearele maleficului Rege Miraz. Personajul titular al filmului este interpretat de Ben Barnes, un actor britanic de teatru în vârstă de 26 de ani, cunoscut pentru rolul său în drama "The History Boys" jucată de National Theatre Company din Londra, prima montare în West End a piesei premiate a lui Alan Bennett. El a terminat recent şi lucrul la adaptarea pentru film a romanului lui Noel Coward “Easy Virtue”, în care a jucat alături de Jessica Biel şi Colin Firth; a jucat în filmul independent “Bigga Than Ben” şi a apărut în filmul fantastic al lui Matthew Vaughn “Stardust.”
Inspirată de creaţia lui Lewis, povestea se conturează încă o dată nu numai cu ajutorul distribuţiei “umane”, ci şi a unei întregi galerii de făpturi originale, aduse pe marele ecran prin eforturile echipei de animaţie pe computer, sub supravegherea lui Dean Wright, nominalizat la Oscar (“The Lord of the Rings: The Return of the King,” ”Titanic”), care va colabora de această dată cu un veteran al efectelor speciale şi mai vechi aliat al lui Adamson, Wendy Rogers (“Shrek,” “Flushed Away”). Cei doi, care au supervizat peste 1.600 de secvenţe generate pe computer pentru film, şi-au unit eforturile cu vrăjitorii companiei londoneze Moving Picture Company, care au realizat toate cele cinci filme “Harry Potter”, “Wallace and Gromit: Curse of the Were-Rabbit”; cu compania premiată cu Oscar Framestore-CFC (“Superman Returns,” “Children of Men,” toate cele cinci filme “Harry Potter”) şi Weta Digital din Noua Zeelandă. Expertul în efecte vizuale Richard Taylor (“Lord of the Rings” trilogy, “King Kong”), laureat a cinci Premii Oscar, şi magicienii companiei sale Weta Workshop, au conceput armurile şi armele din film folosite de noii locuitori ai Narniei, telmarnienii. Alţi laureaţi ai Premiului Oscar, Howard Berger, Gregory Nicotero şi Tami Lane, au revenit şi ei pentru a concepe şi aplica efectele speciale de machiaj ale filmului, confecţionând sute de proteze pentru realizarea diverselor făpturi şi personaje unice din această poveste. KNB EFX Group, compania de design premiată a lui Berger din Los Angeles, a confecţionat câteva costume animatronice în mărime naturală pentru făpturile unice din Narnia, între care satiri, minotauri şi centauri.
Pe lângă succesul său comercial, “Leul, vrăjitoarea şi dulapul” a câştigat numeroase premii, între care Oscarul pentru “Cel mai bun machiaj”; nominalizări la Oscarul pentru efecte vizuale şi sunet; Premiul British Academy (BAFTA) pentru “Cel mai bun machiaj” şi nominalizări la acest premiu pentru efecte vizuale şi costume; nominalizări la Globul de Aur pentru “Cea mai bună muzică de film” şi melodia originală a lui Alanis Morissette
“Wunderkind”; şi nominalizări la Premiile Grammy® pentru partitura filmului şi compoziţia originală a lui Imogen Heap “Can’t Take It In.”
Filmările pentru “Cronicile din Narnia: Prinţul Caspian” au început pe 12 februarie 2007, derulându-se timp de şase săptămâni în nordul şi sudul Noii Zeelande, unde au fost din nou folosite studiourile de sunet ale companiei Henderson, dar şi locaţii noi pe minunata Peninsulă Coromandel din nordul Noii Zeelande. Printre locaţiile din sud s-au numărat Valea Râului Haast, o zonă izolată aflată pe malul Mării Tasmaniene, pe înverzita coastă South Westland a ţării, sau pădurile din apropiere de Valea Paradisului şi Glenorchy, lângă Queenstown.
După ce filmările în Noua Zeelandă s-au încheiat la sfârşitul lui martie, echipa s-a mutat în Europa de Est, pentru a lucra în legendarele Studiouri Barrandov & Modrany din Praga. Printre cele mai importante locaţii exterioare din Republica Cehă s-au numărat oraşul nordic Usti, principala locaţie pentru bătălia de proporţii epice din momentul culminant al filmului, dar şi locaţii din Polonia şi Slovenia.
ÎNTOARCEREA ÎN NARNIA: POVESTEA PRINŢULUI CASPIAN
Fermecătoarele personaje ale nemuritoarei poveşti fantastice a lui C.S. Lewis prind din nou viaţă în “Cronicile din Narnia: Prinţul Caspian”. De această dată, fraţii Pevensie — Peter, Susan, Edmund şi Lucy — sunt aduşi prin magie din Anglia epocii celui de-al doilea război mondial înapoi în Narnia, plecând dintr-o gară aflată în apropierea Pieţei Trafalgar din Londra. Ei pornesc într-o nouă aventură periculoasă, punându-şi încă o dată la încercare credinţa şi curajul.
La un an după incredibilele evenimente din “Leul, vrăjitoarea şi dulapul”, foştii regi şi regine ale Narniei se întorc din nou în acest regat îndepărtat, unde descoperă că au trecut mai bine de 1 300 de ani în termeni narnieni. În lipsa lor, Vremea de Aur a Narniei s-a stins, devenind o simplă legendă. Animalele magice, vorbitoare, şi făpturile mitice ale acestui ţinut abia dacă au supravieţuit în poveştile telmarnienilor, o rasă de oameni condusă de nemilosul Rege Miraz. Puternicul leu Aslan nu a mai fost văzut de o mie de ani. Cei patru fraţi au fost aduşi în Narnia de Caspian, tânărul moştenitor al tronului telmarnian, care vrea să îl înfrunte pe maleficul său unchi Miraz. Ajutaţi de un pitic curajos, pe nume Trumpkin; un şoricel vorbitor îndrăzneţ, numit Reepicheep, şi un Pitic Negru pe nume Nikabrik, care nu are încredere în nimeni, ei îi conduc pe narnieni într-o luptă remarcabilă, pentru a readuce la viaţă magia şi gloria acestui ţinut.
“Prinţul Caspian” este al doilea roman din seria de şapte care alcătuiesc “Cronicile din Narnia”, alături de “Călătorie pe mare cu Zori de Zi”, “Jilţul de argint”, “Calul şi băiatul”, “Nepotul magicianului”, “Ultima bătălie” şi povestea care a lansat această serie, “Leul, vrăjitoarea şi dulapul”. Publicate între 1950 şi 1956, considerate unele dintre cele mai rezistente şi mai imaginative titluri clasice ale literaturii universale, cărţile lui Lewis s-au vândut în peste 100 000 000 de exemplare, traduse în mai bine de 35 de limbi, devenind una dintre cele mai mari serii literare din lume.
Ca director artistic şi de creaţie al proprietăţii Lewis şi al Companiei C.S. Lewis, Douglas Gresham (fiul soţiei lui Lewis, Joy Davidman Gresham, cu primul ei soţ, romancierul W.L. Gresham) face eforturi de mai bine de 20 de ani pentru a aduce cărţile lui Lewis pe marele ecran. După uriaşul succes de care s-a bucurat producţia “Leul, vrăjitoarea şi dulapul”, Gresham deschide acum ceea ce el însuşi descrie drept “al doilea capitol al unui vis de o viaţă”. “Am urmărit cum se transformă în realitate acest vis cu “Leul, vrăjitoarea şi dulapul”, când filmul a explodat pe marile ecrane din toată lumea, în 2005”, exclamă Gresham. “M-am aşteptat dintotdeauna ca acest film să devină o bucurie şi o încântare pentru publicul de pretutindeni, dar am fost întrucâtva uimit şi redus la umilinţă de adevăratul său succes.”
Producătorul Mark Johnson consideră că al doilea film l-a depăşit pe primul, în multe privinţe. “Acest film este mai mare decât “Leul, vrăjitoarea şi dulapul”,” spune el. “Este mai mare în ceea ce priveşte numărul de oameni din spatele camerei de filmat, numărul de oameni din faţa camerei de filmat şi, cel mai important, este un film mai mare din punct de vedere dramatic. Temele şi relaţiile pe care le abordăm aici sunt mult mai mari şi ceva mai sumbre decât cele din primul film.”
Regizorul Adamson explică: “Prinţul Caspian spune povestea Narniei la 1 300 de ani după ce fraţii Pevensie au plecat. Telmarnienii stăpânesc acum Narnia şi au alungat toate făpturile magice în păduri. Prinţul Caspian, moştenitorul de drept al tronului, a fost alungat de unchiul său Miraz. Caspian suflă în cornul lui Susan pentru a-i aduce înapoi pe fraţii Pevensie, ca să salveze Narnia din ghearele lui Miraz, regele pe nedrept înscăunat.”
Spre deosebire de primul film, care în mod intenţionat a început modest şi a evoluat treptat spre scena bătăliei de proporţii epice, Prinţul Caspian începe în stil mare şi continuă în stil şi mai mare. “Acum am văzut această lume de proporţii epice”, remarcă Adamson. “Aşa că, la începutul acestui film, trebuia să începem de la acest nivel epic şi apoi să creştem. Am avut mult mai multe locaţii exterioare. Am avut castele şi regate create de o nouă rasă umană, telmarnienii, deci a trebuit să concepem o lume cu totul nouă. De asemenea, acest film este probabil ceva mai sumbru şi mai dur decât primul, în parte fiindcă şi copiii au mai crescut, deci povestea capătă un ton mai matur. “Leul, vrăjitoarea şi dulapul” este o poveste plină de emoţie, despre sacrificiu şi iertare”, spune Adamson. “Într-un fel, aceasta este o poveste mai personală: copiii se întorc într-un loc pe care îl iubesc, dar care nu mai există. Este mai degrabă o poveste despre maturizare, despre creştere şi aventură.”
“Copil fiind,” spune Adamson, “îmi amintesc că am citit “Leul, vrăjitoarea şi dulapul” şi, când am ajuns la sfârşit, m-am gândit: “Stai puţin ! Copiii ăştia erau regi şi regine. Au condus Narnia timp de 15 ani. Au luptat, au purtat războaie împotriva unor uriaşi, iar acum trebuie să se întoarcă la şcoală ? Trebuie să văd ce se întâmplă mai departe !”
“Prinţul Caspian este o poveste complet diferită faţă de Leul, vrăjitoarea şi dulapul, explică producătorul Johnson. “Copiii s-au readaptat, mai mult sau mai puţin, la statutul de elevi ai unor şcoli din Anglia. Apoi, brusc, sunt readuşi în Narnia pentru că încă o dată este nevoie de ei pentru a salva acest tărâm.”
{mosloadposition user10}
