· Politicile economice ale lui Trump sunt defectuoase, îndreptarea atenției spre locurile de muncă este eronată
· Noua președinție SUA are toate șansele să semene cu cea a lui Nixon
· Lichidarea curentă a randamentelor obligațiunilor e, cel mai probabil, temporară
de Steen Jakobsen, economist șef și CIO/ Saxo Bank
Am petrecut ultima lună călătorind în Europa, în întâlniri cu clienți și investitori. Am ajuns la câteva discuții și concluzii interesante.
Președintele Trump rămâne o enigmă chiar și pentru cei care l-au întâlnit; personalitatea sa este în cel mai bun caz imprevizibilă și în cel mai rău caz compulsivă, însă, cu toate acestea, capacitatea sa de a continua mă impresionează. În acest proces, a fost în stare să-i convingă pe mulți dintre investitorii pe care îi respect cel mai mult să dea crezare conceptului de “spirit animalic”, concept ce a fost insuflat economiștilor de ideea lui Adam Smith de economie laissez-faire.
(Desigur, acesta a fost singurul “model” anterior definițiilor lui Karl Marx pentru capitalism și comunism.)
Cu toate acestea, e o problemă cu aparenta invocare a spiritelor ante-menționate de către Trump… laissez-faire este exact opusul credințelor președintelui! În viziunea lui Trump, „spiritul animalic” înseamnă a forța companiile (ca să mă exprim diplomatic) să țină locurile de muncă în SUA, în ciuda faptului că acest lucru afectează negativ câștigurile, productivitatea și creșterea pe termen lung.
De asemenea, e interesant cum Trump vrea să „creeze locuri de muncă” într-o economie unde Rezerva Federală, printre alții, este preocupată de o prea înflăcărată piață a muncii. Nivelul actual al șomajului în SUA este, de fapt, sub media istorică a țării.
Un sfat pentru The Donald: nu e nevoie de mai multe locuri de muncă per se, ci, mai degrabă, de o țară mai productivă. Productivitatea mai mare va duce apoi la creșterea salariilor și a calității locurilor de muncă disponibile.
Sursa: Rezerva Federală
Există o corelație aproape perfectă între creșterea PIB și productivitate. Din acest punct de vedere, politica lui Trump merge direct împotriva soluției „preferate”, care ar fi o investiție masivă în cercetare de bază, mai multă concurență și, cel mai important, o actualizare substanțială a sistemului de educație american.
În schimb, președintele va forța păstrarea locurilor de muncă în SUA în timp ce calitatea acelor locuri de muncă este determinată de conceptul eronat de „a ține industriile în viață”. Desigur, o asemenea abordare favorizează producția la un cost marginal mai mare față de conversia la structuri mai competitive și productive.
Acest lucru reprezintă o încercare disperată din partea lui Trump de a reveni la o bază de producție a SUA din anii ’50 și ’60.
Sursa: Rezerva Federală
Noul Nixon?
De multă vreme susțin că cel mai bun mod de a-l înțelege pe Donald Trump este de a privi retrospectiv la mandatul lui Richard Nixon. În epoca Nixon, SUA au trecut printr-o politică externă detașată (Doctrina Nixon), un regim al dolarului slab (luați în calcul replica Secretarului Trezoreriei americane, Connally, “e dolarul nostru, dar e problema voastră”), o agendă foarte naționalistă, o atitudine prezidențială sfidătoare și o Casă Albă într-un război permanent cu Fed – un război pe care președintele de atunci al Fed l-a pierdut.
Acestea sunt doar câteva dintre asemănări.
În opinia mea, această teorie a fost semi-confirmată atunci când am aflat că unul dintre lucrurile personale pe care Trump îl va aduce în Biroul Oval este o scrisoare de la Nixon. Călătoriile mele recente au furnizat confirmări suplimentare ale ideii mele cum că Trump îl admiră și caută să calce pe urmele lui Nixon, dar când am primit această informație sub regula Chatham House, va trebui să mă credeți pe cuvânt!
Așadar, iată-ne la trei săptămâni după începerea primului mandat al lui Donald – ce-am învățat?
A putut să reconfirme povestea cu relansarea economică a SUA, dar când vine vorba de fapte – adică ce a făcut față de ce a promis – Trump adună pierderi mari:
· Interdicția de călătorie se află acum în judecare la Curtea Supremă.
· Affordable Care Act pare că are mai multe șanse să fie înlocuit decât anulat, și asta abia în 2018.
· Politica externă a fost un dezastru, pentru că Donald face pe durul, pentru ca ulterior să dea înapoi până numeri la trei (după ce, aparent, a făcut din China un obiectiv principal vizat, de exemplu, brusc Trump a confirmat, peste noapte, decenii de politică externă americană prin aprobarea politicii ‘One China’, adică nerecunoașterea Taiwanului).
· Președintele a trecut de la atitudinea „Nato este inutil” la a participa la summit-ul Nato din mai (care este mai degrabă o inaugurare cu iz politic decât un summit; Nato își mută sediul).
· Pe 9 februarie, The Donald a promis un plan de impozitare “fenomenal”, agitând din nou piețele …
Concluzia? Nu judecați politica sau comerțul din SUA pe baza a ceea ce spune Trump; uitați-vă la ceea ce face. Acest lucru este extrem de important… ignorați ce scrie pe Twitter și uitați-vă la ceea ce se execută față de promisiunile goale făcute.
Trump începe să semene tot mai mult cu Obama în ce privește politica externă, iar avântul său local va fi concentrat pe planul de impozitare “fenomenal” – un plan care până acum ne-a adus mai mult întrebări decât răspunsuri.
“Care parte din ‘fenomenal’ n-o înțelegeți?” Foto: Wikimedia Commons
Atunci când secretarul de presă al Casei Albe, Sean Spicer, a fost întrebat dacă propunerea promisă se va combina cu cea sugerată de republicanii din Camera Reprezentanților, răspunsul primit a fost după cum urmează:
“Nu vreau să insist înainte să se prezinte, dar vă spun că va fi prima dată când această națiune va avea parte de o reformă a impozitelor completă, cuprinzătoare, după multă multă vreme…”
La această declarație, cred că Tidwell din Jerry Maguire ar trebui să aibă ultimul cuvânt: arată-mi banii!
Deci, gata cu The Donald.
În lumea reală, piața este din ce în ce mai confuză; chiar și veteranii cu experiență pe mai multe decenii se chinuie să-i înțeleagă direcția, însă se poate spune că consensul rămâne în felul următor:
Capital propriu: relansare economică, TINA (nu este nicio alternativă – there is no alternative), avânt, norme de dereglementare.
Venit fix: lichidarea actuală a randamentelor este temporară. Fie Trump face ceva sau Fed trece la creșterea dobânzilor.
FX: Dolarul SUA va zbura; impozitul vamal ar putea însemna o creștere unică de 25% a valorii sale.
Economie: impact mic asupra creșterii de anul acesta, căci sondajul majorității spune că creșterea PIB în 2017 și 2018 va fi de 2,3%, iar CPI va fi 2,4-2,5%.
Părerea mea rămâne aceeași (care, desigur, e mai mult datorată faptului că sunt bătrân și nu mă pot adapta):
Modelul meu general este bunul și vechiul „portofoliu permanent” care presupune o alocare de 25% către fiecare dintre cele patru clase de active: mărfuri, capitaluri proprii, venit fix și numerar (sau imobiliare).
Acesta este apoi reechilibrat anual înapoi la 25% – versiunea modernă a parității riscului. Graficul de mai jos arată paritatea riscului versus S&P 500… da, vedeți aceleași câștiguri, dar o volatilitate semnificativ mai mică.
Sursa: Bloomberg
Însă, în acest moment, alocarea mea este:
Capitaluri proprii: 25% (respectând avântul pieței).
Venit fix: 50%
Mărfuri: 25% (aur și argint supra-evaluate).
Numerar: zero.
Raportul dintre capitaluri proprii și venit fix este extins:
Sursa: Bloomberg
Iată un rezumat rapid al viziunii și direcției din modelul nostru de grafic simplu:
Indice dolar SUA: short (săptămânal), încă se oferă dar se observă consolidare pentru zilnic (grafic)
Indice dolar SUA: long (zilnic), Trump a schimbat direcția pentru dolarul puternic (grafic)
Țiței WTI: long, o reacție bună la datele din această săptămână, dar indicii tehnici încep să fie obosiți/oferiți (grafic)
Aur: long (grafic)
Randament SUA pe 30 de ani: long (săptămânal), în ciuda promisiunilor despre planul de impozitare (grafic)
SPX: long, evaluare extinsă dar elanul e puternic (grafic)
China: short, dar susținere din partea lui Trump ce renunță la vorbele dure adresate Chinei (grafic)
Japan: long, dar risc mare săptămâna viitoare (grafic)
EMG: long, elan puternic pentru creștere (grafic)
În final, vă urez o săptămână bună și închei cu o glumă cu Donald…
“Cum știi că citești una din cărțile lui Trump?
