Mihail Musat
initiatorul LumeBuna.ro, autor al "Eu cine sunt?"
Nu pot fi sigur, dar cred ca sunt sanse mari ca, daca s-ar face un sondaj in perioada asta pentru a vedea care este unul dintre cele mai folosite cuvinte, „criza” sa iasa in top. Se pare ca in acest moment criza (nu vom discuta aici daca este sau nu sau care este natura ei, ci vom lua ca atare aceasta manifestare sociala) ne afecteaza negativ intr-o masura mai mare sau mai mica, sau poate chiar deloc pe unii, iar pe altii chiar ne ajuta. In ciuda acestor diferente, ea influenteaza intr-o mare masura motivatia oamenilor din mai toate categoriile de mai sus.
Sa incepem cu prima categorie – cei care sunt afectati in mod negativ direct de criza. Cel mai probabil, oamenii din aceasta categorie chiar au avut de suferit direct ca urmare a crizei. Fie ca si-au pierdut locul de munca. Fie ca afacerea lor a dat faliment. Fie ca, pentru a isi pastra locul de munca, acum trebuie sa lucreze mai mult.
Ce este interesant, e faptul ca demotivati de aceste evenimente, multi din ei au dat in mod exclusiv vina pe criza pentru tot ce s-a intamplat. Mai mult de atat, s-au cufundat intr-o stare in care stiau deja ca totul o sa fie mai greu acum si ca nu prea mai are cum sa fie la fel de bine ca pana acum.
„Ce o sa ma fac acum, cum o sa imi mai gasesc eu un loc de munca?”, „Oare voi mai putea sa mai pun vreo afacere pe picioare?”.
Dar oare de ce nu ne intrebam si „Bun, ia sa vedem acum ce vreau sa fac cu adevarat?”, „Ce as putea sa mai invat ca sa fiu un si mai bun profesionist?”, „Cum as putea sa identific oportunitatile acestei perioade pentru a creste o noua afacere care sa fie si mai de succes decat precedenta?”.
Continuam cu cei care sunt afectati negativ de zvonurile crizei. Aici este foarte probabil sa intre cei care se uita mult la stiri si citesc pe ici pe colo cate un articol, mai ales cand are cuvantul „criza” in titlu si cei care au multe cunostinte ce au fost afectate direct de criza.
Poate totul a pornit de la intentii bune, insa dincolo de caracterul informativ al stirilor, cumva, s-a strecurat pe sub piele si o oarecare stare de nesiguranta. Direct, nu a existat un impact al crizei, insa indirect, aceasta stare de nesiguranta si de scadere a gradului de incredere in lumea din jur transmisa pe canalele media si de cei afectati direct de criza, a condus incet-incet spre o stare de demotivare din ce in ce mai acuta, atat fata de societate, cat si fata de propria persoana.
Practic, aici a actionat si poate inca mai actioneaza ca un impediment zilnic spre a mai evolua. „Pentru ce?…oricum totul merge prost in jur.”.
Urmeaza cei care nu au fost afectati deloc (cel putin aparent). Este cazul celor ce fac parte poate din niste organizatii ce nu au fost afectate inca sesizabil de criza. Mai mult de atat isi permit sa spuna „Daca imi vad de treaba mea, cum a fost si pana acum, totul este si o sa fie bine”.
In acest segment (din care s-ar putea sa fac si eu parte), s-a intamplat un lucru si mai interesant. Aici a inceput sa se dezvolte o aversiune fata de criza. „Pai cum este posibil domne’ sa ne plangem asa de mult si sa nu facem noi insine nimic? De ce refuzam aceasta oportunitate de a analiza ce intr-adevar nu merge bine si sa imbunatatim aceste aspecte?”. Si uite asa, s-a instaurat intr-un oarecare masura motivatia de a demonstra ca nu este criza.
Iar in final, incheiem apoteotic cu cei care au transformat aceasta perioada intr-o oportunitate. Fie ca sunt persoane care traiesc zi de zi fiind constiente ca „totul este schimbator”, fie ca sunt persoane care au urmarit evolutia pietelor economice si de capital la nivel international si stiau la ce sa se astepte, acesti oameni au decis sa caute calcaiul lui Ahile. Da, asa cum orice om are slabiciuni, si o perioada de slabiciuni trebuie sa aiba avantajele ei.
O atitudine interesanta, nu? Cel putin pentru cei care se bucura acum de investitiile ce le pot face in aceasta perioada, de noi piete pe care se pot pozitiona mult mai usor, de noi clienti pe care ii asteapta cu bratele deschise, cu siguranta este nu doar o atitudine interesanta, ci chiar cheia catre o viata mai buna. Mai mult de atat, incurajati de rezultate, motivatia a crescut si noi si noi oportunitati au fost si sunt identificate. „Ce pot sa spun?…multumesc criza!”
Acum intrebarea este daca depinde de fapt si de drept de noi in ce categorie ne aflam sau noi nu avem de ales. Ramane ca fiecare dintre noi sa isi raspunda pentru sine la ea.
Mihail Musat – Dupa 8 ani de experiente in ONG si multinationale pe domeniul trainingului si al managementului in IT s-a decis sa se dedice intru totul viselor sale de a ii ajuta pe cei din jur. Face asta in prezent prin site-ul LumeBuna.ro, un proiect de coaching colectiv WhichWay.ro, Cartea “Eu cine sunt?”, blogul personal si activitati de mentorat cu tineri studenti sau liceeni.
Mai multe detalii despre el puteti sa aflati de aici.
{mosloadposition user10}
