de Steen Jakobsen
- Ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului se apropie
- Prețul țițeiului și-ar putea reveni în a doua jumătate a lui 2016
- Creșterea economică post-sancțiuni din Iran va încuraja întreaga regiune
“Pe un om care se îneacă nu-l deranjează ploaia” — proverb iranian
Acest proverb ilustrează foarte bine dorința disperată a Iranului și a S.U.A. de a ajunge la o înțelegere privind ridicarea sancțiunilor împotriva primei.
Pentru Iran, sancțiunile aspre aplicate din 2012 au schilodit economia și îi știrbesc permanent din dominația regională. Pentru SUA, Washingtonul trebuie să găsească o strategie coerentă pentru Orientul Mijlociu care să țină cont și de relația ”specială” cu Israelul, Arabia Saudită, statele din Golf și Iranul.
Pentru asta, e nevoie ca Iranul să redevină funcțional, astfel încât America să-și restabilească legăturile comerciale și economice și să-și mențină rolul de furnizor de securitate și stabilitate.
Sunt multe interpretări ale acestei înțelegeri, dar din perspectiva de business, povestea furnizării de țiței e cea dominantă.
Impactul negativ: prețul petrolului, sub presiune
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Iranul produce 2,87 milioane de barili de petrol pe zi (iulie 2015), iar cea mai optimistă cifră ar fi de 3,4-3,6 milioane de barili/zi până în Q2 2016. Această potențială nouă sursă de petrol ar putea duce prețurile sub 40$/baril (WTI).
Ceea ce face ca piața de țiței să fie defensivă este nu doar potențiala adăugare a stocului de petrol iranian, dar și producția americană care a pompat anul acesta cu 700.000 – 1.000.000 barili/zi mai mult decât anul trecut și are în stocuri peste 220 de milioane de barili. Pentru a așeza aceste cifre în context, producția globală totală este de 95 de milioane de barili/zi, dar AIE anticipează o creștere cu 2 milioane de barili/zi în următorii doi ani.
Prețurile scăzute la petrol vor afecta negativ activitatea din industria de țiței din regiune, iar guvernele se vor afla sub presiune crescândă, deoarece vor fi nevoite să creeze locuri de muncă și business și în afara industriei petroliere. O binevenită împrospătare politică este ”forțată” acum de prețurile reduse la petrol.
Saxo Bank se așteaptă ca nivelul cererii de țiței să crească așa cum arată predicțiile AIE (2 milioane barili/zi) sau poate chiar mai mult dacă acceptăm ideea că cererea va cunoaște un minim între acest moment și Q1 2016.
Cele 2 milioane de barili/zi extra ar însemna și că Iranul este pe deplin capabil să exporte mai mult țiței, și că piața va avea, în general, un apetit crescut. Personal, văd petrolul oscilând la 50$/b anul acesta, iar anul viitor pe la 55$-60$/b, ceea ce înseamnă că următoarele trei luni vor fi cele mai proaste.
Impact pozitiv: consumul iranian CAPEX, turismul
Trebuie să înțelegem că, până când Iranul se va conforma tuturor cerințelor din acord, vom intra în al doilea trimestru din 2016.
Mai mult, ridicarea sancțiunilor nu înseamnă automat că Iranul va putea exporta țiței în întreaga lume din ziua întâi, după ce accesul Teheranului la capital și investiții în industria petrolieră a fost semnificativ restrâns.
Guvernul iranian estimează că are nevoie de 200 de miliarde de dolari investiți în petrol și gaze până în 2020. Un sprijin mai pare pentru CAPEX va veni după ce vor fi deblocate asseturi în valoare de 100 de miliarde de dolari care, mai mult ca sigur, vo fi investite în infrastructura industriei de petrol și gaze, ceea ce înseamnă că Iranul va reprezenta o piață pentru oferta de servicii și echipamente petroliere.
Iranienii vor începe, de asemenea, să călătorească (așa cum am văzut în China și Europa de Est, facilitând mult dorita creștere a turismul în zona Golfului. Adăugați la asta faptul că teoria economică spune că un comerț liber, fără granițe, aduce creșetere netă și veți avea o dimensiune mai corectă a acestui eveniment și a semnificației lui.
Riscurile geopolitice și lebedele negre
E imposibil și puțin naiv să nu analizăm și un potențial eșec al acestui acord geopolitic; e ceea ce numim ”lebăda neagră” a riscului.
Israelul se opune cu înverșunare acrodului și face uz de influența la Washington pentru a-l face uitat. În prezent, se pare că va fi o luptă strânsă, deși președintele Obama oare să aibă susținerea necesară pentru ca acest demers să obțină aprobarea Congresului, dar diferența mică dintre numărul de voturi ale celor două tabere l-ar putea determina să facă uz de dreptul la veto, ca a doua opțiune pentru ratificarea înțelegerii.
Statele din Golf s-au arătat public favorabile acordului din punct de vedere diplomatic, dar se pare că, în spatele ușilor închise, acordul generează temeri privind securitatea zonei și poziția față de SUA. Acest acord vine în momentul în care SUA devine independentă energetic, de unde și temerea că SUA se va implica mai puțin în zonă, militar și strategic.
Cum va schimba acest acord cu Iranul mediul de afaceri din zona Golfului depinde de modul în care se va ajunge la el: dacă Iranul se va conforma în totalitate, se va îndrepta spre normalizare și-și va deschide frontierele, atunci acordul va consolida regiunea. Mai multă deschidere, mai multe bariere eliminate, mai multă influență și legături comerciale întărite vor îmbunătăți condițiile de viață ale iranienilor, și nu numai.
Istoria ne arată că, odată ce tot mai mult comerț se derulează peste granițe, cu atât se vor implica state mai bogate. Dacă ne gândim la ce ”foame” de servicii va fi pentru 77 de milioane de iranieni, putem spune că Iranul ar putea fi factorul regional de creștere pentru 2016 și 2017.
Pe de altă parte, dacă toată negocierea se dovedește a fi o strategie de tip ”un pas înainte, doi înapoi”, atunci nu va fi rău doar pentru Iran, ci pentru toată regiunea, atât economic, cât și din punct de vedere al stabilității.
E bine mereu să ai un plan. Poate că planul nu e perfect, dar e o mișcare în direcția cea bună, astfel încât Iranul va putea să-și folosească energia și resursele să construiască schimbări pozitive care așteaptă să vadă lumina încă de prin anii ’60.
Cu alte cuvinte, regiunea nu se îneacă: din contră, e plouată din abundență. Să sperăm că ropotul va fertiliza pământul…
Cred că o va face…
Economist-șef Steen Jakobsen
Steen Jakobsen a fost numit în poziția de Economist șef al Saxo Bank în martie 2011. Dl. Jakobsen s-a întors la Saxo Bank după doi ani de absență, timp în care a fost Chief Investment Officer la Limus Capital Partners. Înainte de plecarea sa de la începutul anului 2009, dl. Jakobsen a fost alături de Saxo Bank timp de aproape nouă ani în poziția de Chief Investment Officer. Dl. Jakobsen are peste 20 de ani de experiență în domeniile tranzacționărilor în cont propriu și investiții alternative. În 1989, după ce a terminat studiile în economie la Universitatea din Copenhaga, și-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank în calitate de Director, Șef Vânzări și Opțiuni. În 1992, s-a alăturat Chase Manhattan din Londra ca VP, Șef Vânzări regiunea scandinavă, iar apoi la Chase Manhattan Proprietary Trading Group. În perioada 1995-1997 a muncit ca trader în cont propriu și Șef Birou Tranzacții pe acțiuni la Swiss Bank Corp., Londra. În 1997 a devenit Șef general de Tranzacții, FX și Opțiuni la Christiania (acum Nordea) la New York până când s-a alăturat UBS la New York în 1999 în calitate de Executive Director în cadrul Global Proprietary Trading Group.
