Copilul-problemă (Systemsprenger), multipremiatul film de debut al regizoarei germane Nora Fingscheidt rulează acum în 22 de orașe din România, distribuit de Bad Unicorn.
Lansat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, premiat cu Ursul de Argint – Premiul Alfred Bauer pentru noi perspective în arta cinematografiei, dublu nominalizat la European Film Awards pentru Cel mai bun film și Cea mai bună actriță în rol principal – Helena Zengel, propunerea Germaniei la Premiile Oscar și succes de public în țara de origine (peste 500,000 de spectatori), Copilul-problemă aduce pe marile ecrane povestea lui Benni, o fetiță de 9 ani care încearcă cu disperare să găsească iubirea. Însă energia ei nestăvilită îi aduce pe toți cei din jur la capătul puterilor.
”Motivația mea când am făcut acest film a fost să îi sensibilizez pe oameni la copii precum Benni. De când am cunoscut primul meu “copil problemă”, am știu că trebuie să scriu o poveste despre unul. Violența copiilor este un strigăt de ajutor. Întotdeauna.” – Nora Fingscheidt, regizoare.
E mică, dar periculoasă. Oriunde ajunge Benni, este dată afară în scurt timp. Fetița sălbatică de 9 ani a devenit ceea ce serviciile sociale numesc “copil problemă”. Și cu siguranță nu are de gând să se schimbe, pentru că are un singur țel: să se întoarcă acasă la mama ei. Însă Bianca se teme de propria fiică. Doamna Bafané de la protecția copilului caută o soluție pentru ea. Micha, un psiholog specializat în management-ul agresivităţi, propune o abordare diferită. Va reuși acolo unde toți celalți au eșuat?
Printr-o abordare extrem de autentică, Nora Fingscheidt, aflată pentru prima dată în rolul de regizor de lungmetraj, transcende un studiu psihologic și pune în scenă un film vibrant, visceral și emoționant, creând niște prestații actoricești de excepție:
Helena Zengel s-a născut în 2008 la Berlin. În ciuda vârstei, a apărut deja în mai multe filme, jucând, printre altele, rolul principal în drama lui Mascha Schilinski Dark Blue Girl, proiectat la Berlinale în 2018. A apărut de asemnea în scurt metrajul premiat al lui Simon Ostermann – Route B96, în Looping de Leonie Krippendorf și în Baby Bichka de Anna Maria Roznovska. Momentan, filmează alături de Tom Hanks la News Of the World, adaptarea romanului lui Paulette Jiles regizată de Paul Greengrass.
Albrecht Schuch, născut în 1985 în Jena, este unul dintre cei mai activi actori germani ai momentului. A jucat în numeroase teatre, printre care și Jena, Leipzig, Vienna și Berlin. A apărut în producții de film și televiziune, a fost fost premiat pentru Cel mai bun actor de comedie TV, Cel mai bun actor de serial polițist, a câștigat un premiu Grimme pentru potretizarea unui terorist de dreapta și a primit Premiul Academiei Germane pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru drama lui Kilian Riedhoff, Gladbeck. Cu Helena Zengel se mai întâlnise pe platourile de la Route B96.
”Helena s-a implicat în procesul de selecția a actorilor, până la cel mai mic rol secundar. Astfel toată lumea a cunoscut-o și a interacționat cu ea în timpul audițiilor. Și are o personalitate puternică, așa că trebuie să îi ții piept ca partener de platou.”, spune Nora Fingscheidt despre casting.
”Pe parcursul filmărilor, aceasta a fost o mare provocare pentru toată lumea implicată – să vadă perspectiva copilului, să rămână la acel nivel, să îi permită să aibă reacții spontante și să le urmărească.” – Peter Hartwig, producător.
În România, Copilul-problemă a rulat în avanpremieră în competiția TIFF 2019, unde, în urma votului spectatorilor, a primit Premiul Publicului. La București a fost prezentat în avanpremieră în cadrul Zilelor Filmului German în două proiecții, ambele sold-out. De vineri, 6 decembrie, Copilul-problemă va rula în 32 de cinematografe din 22 de orașe din România: București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Sibiu, Botoșani, Pitești, Suceava, Târgu Mureș, Bistrița, Brăila, Satu Mare, Bârlad, Gura Humorului, Odobești, Onești, Sfântul Gheorghe, Slatina, Slobozia, Vaslui.
FB Page: https://www.facebook.com/CopilulProblema.Filmul
Nora Fingscheidt s-a născut în Braunschweig în 1983 și și-a petrecut copilăria în Germania și Argentina. A studiat regia la Academia de Film Baden-Württemberg din Berlin. Filmul de absolvire, documentarul Without this World, despre o sectă de menoniți din Argentina, a câștigat premiile Max Ophüls Prize și First Steps Award în 2017. Filmul ei de debut, Copilul-problemă (Systemsprenger), are deja peste 30 de premii și nominalizări la festivaluri internaționale.
Trailer Copilul-problemă:
INTERVIU CU NORA FINGSCHEIDT | SCREENPLAY AND DIRECTOR
Benni, eroina din COPILUL PROBLEMĂ, are nouă ani. Care a fost experianța ta la această vârstă?
Destul de bună. Și eu am fost un cobil rebel, dar am avut norocul de a crește într-o familie care mi-a acceptat și canalizat energia. Benni nu are acest noroc. Ca așa-numit “copil problemă”, ea trebuie să schimbe non stop familiile adoptive și să facă față deciziilor pe care alții le iau pentru ea.
Ai căutat subiectul filmului sau te-a găsit el pe tine?
Se poate spune că m-a găsit. De mult timp voiam să scriu o poveste despre o fată volatilă și extrem de energică. Ideea nu îmi ieșea din cap, dar pur și simplu nu am avut ocazia să o pun în practică. Făcând un documentar despre un cămin pentru femei fără adăpost din Stuttgart acum șase ani, s-a ivit momentul. Într-o zi, s-a mutat în adăpost o fată de 14 ani. A fost un șoc pentru mine. M-am interesat ce e cu ea și am auzit pentru prima dată termenul de “copil-problemă”. Așa sunt numiți neoficial copiii ca Benni, care sunt dați afară peste tot pe unde merg.
COPIL-PROBLEMĂ este o expresie fascinantă…
Da, incredibil de puternică și radicală. Îmi dau seama că va crea idei greșite ca titlu de film. Chiar și printre experți este extrem de controversată, pentru că nu suprinde esența problemei. Acești copii și adolescenți nu creează probleme, mai degrabă procesele greșite ale sistemului sunt cauza pentru care ei nu sunt acceptați nicăieri și în mod repetat își pierd direcția în viață. Așa că oamenii încearcă să evite termenul “copil-problemă”. Cu toate acestea, nu există prea multe alternative potrivite.
De ce are Benni doar 9 ani?
A fost o decizie intenționată, la fel ca decizia de a alege o fată și nu un băiat, care sunt în general “copii-problemă”. La 9 ani, copii pot acționa în mod conștient într-o anumită măsură și manipula. Cu toate acestea, ar trebui să ne facem griji pentru Benni. Am vrut să evităm clișeele și categorisirile pripite, precum ar fi rebeliunea adolescentină doar pentru că are 14 ani. De asemenea, Benni nu trebuie să locuiască într-un oraș mare și dur, ca să nu poată fi ușor de încadrat, simplificând astfel subiectul.
Succesul personajului depinde în totalitate de actrița ce îl joacă. Cum ai descoperit-o pe fascinanta Helena Zengel?
Ani de zile, cât am scris scenariul, am crezut că nu voi găsi o fată care să o joace pe Benni. Și dacă aș fi găsit-o, părinții nu ar fi lăsat-o niciodată să joace acest rol. Cu toate acestea, am continuat să scriu, pentru că trebuia să o fac. Desigur că am început căutările din timp – prin agenții, pe străzi, în școli și cluburi sportive. Helena a fost a șaptea în selecția inițială de zece fete. Mi-a fost clar de la început că avea ceva extrem de special. Însă mi se părea incredibil că am găsit fata potrivită la numărul 7. Frații Dardenne brothers au audiat 700 de băieți pentru The Kid with a Bike! Așa că am trecut mai departe, au audit cam 150 de fete, întorcându-ne iar și iar la Helena.
Ce avea special?
Era singura care putea juca, în același timp, agresiunea și suferința. Nu exista niciodată vreo urmă de obrăznicie sau alintare, totul era legat de fragilitate și vulnerabilitate.
Cum ai lucrat cu Helena?
Prima dată, mama Helenei a citit singură scenariul. A înțeles foarte bine preocupările noastre narative, dar ne-a întrebat imediat cum vom aborda extremele din punct de vedere al conținutului. Sunt mama unui băiat de 8 ani, așa că a fost foarte important pentru mine să mă pregătesc cu mare atenție. Scopul era să intrăm în pielea personajului lui Benni și să îi accesăm lumea puțin câte puțin. Am început să ne cunoaștem și să lucrăm împreună cu șase luni înainte de filmări. În felul acesta, Helena s-a implicat în procesul de selecția a actorilor, până la cel mai mic rol secundar. Astfel toată lumea a cunoscut-o și a interacționat cu ea în timpul audițiilor. Și are o personalitate puternică, așa că trebuie să îi ții piept ca partener de platou.
Cum ai repetat cu Helena?
În ziua de dinaintea filmărilor am repetat materialul, am studiat textele și situațiile, și pentru a vedea dacă ceva nu era ok. Apoi ne-am culcat. În felul acesta știam la ce să ne așteptăm. Focusul în COPILUL-PROBLEMĂ este clar pe Benni. Cu toate acestea, ține de adulții care interacționează sau încearcă să interacționeze cu ea să mențină un echilibru. Pentru că întregul sistem este format din oameni care sunt prinși în sutrcturi pe care nu le-au creat ei în mare parte.
Dorești și să stârnești o discuție în societate?
Da, o discuție despre violență și agresiune, care de multe ori sunt cauzate de teamă, mai ales în rândul copiilor, și cu care ne confruntăm. Despre ceea ce se ascunde în spatele impulsului de înțeles de a-i închide pe acești copii, pentru ca alții să fie în siguranță. Câți dintre noi știu că există case de copii și cabinete psihiatrice pentru copii complet ocupate și cu liste lungi de așteptare? În Germania asta e mai degrabă o problemă socială marginală. Dar mai trebui să ne gândim și la oamenii care oferă asistență și sunt de multe ori suprasolicitați de aceste joburi epuizante și subapreciate.
Cât privește cercetarea, mă gândesc că a implicat mult timp și energie.
Cu sigurnață! A durat mai mulți ani. Am locuit într-un cămin și am lucrat într-o școală de asistență socială, într-un centru de plasament pentru copii și în biroul unui psihiatru pentru copii. În plus, am avut nenumărate discuții cu angajați ai instituțiilor și agențiilor sociale și cu psihologi pentru copii și tineri. A fost un caleidoscop de oameni și locuri care m-a mișcat foarte tare.
Ai avut vreodată sentimentul că lipsesc piese din puzzle și e posibil ca această cercetare să nu se termine niciodată?
A trebuit să întrerup cercetarea din alte motive, pentru că la un moment dat ceea ce văzusem și auzisem începuse să mă afecteze. Viziunea mea asupra lumii devenise prea întunecată. Toate cazurile grave de copii abuzați și neglijați s-au acumulat. Nu aș mai fi făcut față alltor cercetări.
Copii ca Benni sunt o cauză pierdută?
Cred că este foartre greu pentru ei, dar de multe ori sunt impresionanți și invizibili în același timp.
Acest lucru se schimbă doar când ajung pe la 16 sau 18 ani în situații care pot scăpa de sub control. Poveștile groaznice prin care au trecut acești adolescenți copii fiind, rămând în umbră. Există însă și cazuri rare în care copii își revin.
Faci și documentare. De ce a devenit COPILUL-PROBLEMĂ film artistic?
Nu am luat niciodată în considerare varianta documentarului. Am vrut să creez o experiență cinematografică audiovizuală intensă și plină de energie care nu se pretinde a fi realitatea. Pentru că realitatea este mult mai rea. Cu toate acestea, WITHOUT THIS WORLD, ultimul meu proiect, nu ar fi putut deveni niciodată un film artistic. Nu aș fi vrut să pun recreez viața unei secte creștine fundamentaliste cu rădăcini germane în Argentina. Am vrut să merg acolo, să simt și să experiementez, să observ. Pentru COPILUL-PROBLEMĂ, însă, nu puteam interveni în viețile oamenilor reali care deja au mari probleme. Sub nicio formă!
Ar fi prea dur și pentru public.
Aproape imposibil de suportat. Cine ar vrea să se uite la așa ceva? Am vrut să fac un film de ficțiune intens cu o erergie brută care țintuiește publicul de scane și îl cutremură într-o manieră pozitivă. Este vorba și despre frumusețea oamenilor care pur și simplu nu își găsesc locul în sistem.
Scenele în care apare mama lui Benni sunt puține, dar intense și dureroase. Au fost greu de realizat?
Au fost asemenea mersului pe sârmă. Pentru că prezentăm o mamă care își iubește copilul, dar în același timp, îl rănește. O mamă neajutorată și depășită, blândă, slabă și, în același timp, dură și severă. Am întâlnit de multe ori ceast tipar în cercetările mele: mame cu cinci copii care le-au fost luați, dar totuși îl fac pe al șaselea, al șaptelea, al optulea. Trebuie să privești aceste femei cu atenție pentru a înțelege ce stă în spatele deciziilor lor. Nu trebuie să le trădezi, ci să le lași să își păstreze demnitatea. Ca și copil ești la mila părinților, indiferent de familia în care te naști. Mai toți copiii ca Benni vor să se întoarcă la mama și la tata, chiar dacă au avut parte de abuzuri și de violență extraordinară acolo. Pe noi adulții ne șochează asta, dar se întâmplă.
Cu toate că sunt utilizate și câteva instrumente, COPILUL-PROBLEMĂ este creat de propria atmosferă autentică.
Filmul conține multe scene generalizate care reflectă realitatea. Scene ce mi-au fost povestite sau pe care le-am trăit și apoi le-am dezvoltat. Au fost într-o anumită măsură aranjate, scurtate sau amplificate, pentru că asta cerea dramaturgia filmului și pentru că trebuie să fie vizionabil. Și totuși, cel mai mult m-a interesat să surprind lumea emoțională a lui Benni, traumele și senzațiile ei. COPILUL PROBLEMĂ reprezintă ceea ce îmi doresc eu de la cinema. Îmi plac antieroii care fac lucruri groaznice din disperare și îi rănesc pe oamenii pe care îi iubesc cel mai mult.
