UNICEF România, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare din cadrul Universităţii din Bucureşti au lansat studiul Reprezentarea violenţei televizuale şi protecţia copilului.
Raportul oferă o imagine a violenţei prezentate în programele de televiziune cu o ierarhizare a frecvenţei, duratei şi intensităţii scenelor de violenţă pe diferite canale TV. Cercetarea are menirea de a aduce în atenţia publicului problema impactului violenţei mediatice asupra copiilor, evidenţiind complexitatea fenomenului şi a responsabilităţilor ce revin familiei, şcolii şi mass-media pentru protejarea micului telespectator.
Din analiza efectuată pe canalele TVR1, ProTV, Acasă, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, Prima TV, OTV, Cartoon Network, Jetix şi Minimax reiese că, în medie, numărul actelor de violenţă care pot fi urmărite într-o oră de transmisie televizuală (exceptând publicitatea şi promo-urile) variază de la 9 la TVR1 la 23,4 la ProTV. Pentru canalele de desene animate, aceste valori sunt şi mai mari, ele variază de la 20 de acte de violenţă pentru postul Minimax la 37 la Jetix.
Postul OTV are cea mai mare durată a actelor de violenţă difuzate: din 60 de minute de transmisie tv (excluzând publicitatea şi promo-urile) 22,6 minute reprezintă acte de violenţă. La polul opus se situează canalul Acasa TV, cu numai 3,6 minute.
Durata medie a unui act de violenţă este de 60 secunde la OTV (valoarea maximă înregistrată) şi de 20 secunde la Prima TV (valoarea minimă înregistrată). În cazul canalelor de desene animate, durata medie a unui act violent este de 15 secunde la Cartoon Network, 11 secunde la Jetix şi 10 secunde la Minimax.
„CNA va fi intolerant cu eventualele abateri ale posturilor de TV /radio, apărute pe fondul crizei economice, când unele dintre acestea ar putea creşte ponderea violenţei în emisiuni, pentru a „stoarce” cât mai multă audienţă” a declarat Răsvan Popescu Preşedintele CNA.
Este de remarcat că violenţa verbală reprezintă 44% din actele de violenţă, iar cea fizică se situează pe locul al doilea, cu 33,6% din totalul actelor prezentate. Foarte important pentru modul în care prezentarea actelor de violenţă afectează copiii este faptul că locul de desfăşurare a violenţei este, în aproximativ un sfert din cazuri, casa cu extensia sa, contextul domestic.
"În societatea ecranelor şi a generaţiei catodice, copiii se formează, în principal, într-un univers al realităţii televizuale şi al comunicării virtuale care devin adevărata lor realitate. O consecinţă a acestei schimbări istorice de paradigmă constă în riscul pierderii conştiinţei diferenţei dintre bine şi rău" a declarat Prof. Dr. Ioan Drăgan, Director al Centrului de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare al Universităţii din Bucureşti, coordonatorul acestui studiu.
Un alt factor de influenţă asupra dezvoltării copiilor este faptul că în aproape 44% din cazuri nu sunt prezentate consecinţele actelor de violenţă pentru victimă, iar în 66% din cazuri nu sunt prezentate consecinţele actelor de violenţă asupra agresorului. „Prea multă televiziune creează imunitate şi indiferenţă faţă de ororile violenţei. Urmărind în exces personajele de televiziune ucigând şi rănind, copiii îşi pierd capacitatea de a discerne între violenţa din viaţa reală şi cea simulată pe ecran. Prin astfel de emisiuni, copiii pot fi induşi în eroare considerând că violenţa este o cale de a rezolva problemele, imitând ceea ce văd la televizor”, a declarat Reprezentantul UNICEF în România, Edmond McLoughney.
Studiul este urmarea primei cercetări pe această temă realizată în 2004 şi arată o creştere a numărului de acte de violenţă prezentate în programele de televiziune din România.
Bucuresti, 10.06.2009 {mosloadposition user10}
