La nivel mondial, 333 de milioane de copii supraviețuiesc cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi, în condițiile în care o nouă analiză arată că pandemia de COVID-19 a dus la pierderea a trei ani de progrese
NEW YORK/WASHINGTON D.C. – Potrivit estimărilor din cadrul unei noi analize publicate astăzi de UNICEF și Banca Mondială, la nivel mondial, 333 de milioane de copii – sau unu din șase – trăiesc în sărăcie extremă.
Documentul Global Trends in Child Monetary Poverty According to International Poverty Lines [Tendințele globale privind sărăcia monetară înregistrată în rândul copiilor în funcție de pragurile sărăciei stabilite la nivel internațional] – care analizează în premieră tendințele privind sărăcia extremă cu care se confruntă copiii – arată că, deși numărul copiilor care trăiesc cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi a scăzut de la 383 de milioane la 333 de milioane (sau cu 13%) între 2013 și 2022, impactul economic al pandemiei de COVID-19 a dus la pierderea a trei ani de progrese, ceea ce înseamnă că numărul copiilor care au scăpat de sărăcie extremă este cu 30 de milioane mai mic decât se preconiza înaintea perturbărilor cauzate de COVID-19.
Analiza – publicată înaintea Săptămânii la Nivel Înalt a Adunării Generale a ONU (18-22 septembrie), în care liderii mondiali se vor reuni pentru a discuta, printre altele, despre evaluarea intermediară a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) – atenționează că, având în vedere ritmul actual, nu se va putea atinge ODD-ul referitor la eliminarea sărăciei extreme înregistrate în rândul copiilor până în 2030.
„În urmă cu șapte ani, lumea întreagă a promis să pună capăt sărăciei extreme cu care se confruntă copiii până în 2030. Am realizat progrese care au demonstrat că, prin investiții corespunzătoare și cu voință, putem ajuta milioane de copii să iasă din ceea ce devine adesea un cerc vicios al sărăciei”, a declarat directorul executiv al UNICEF, Catherine Russell. „Însă crizele agravate de impactul pandemiei de COVID-19, conflicte, schimbările climatice și șocurile economice au dus la stagnarea progreselor și au lăsat milioane de copii în sărăcie extremă. Nu îi putem dezamăgi pe acești copii. Eliminarea sărăciei infantile reprezintă o alegere politică. Trebuie să ne dublăm eforturile pentru a ne asigura că toți copiii au acces la servicii esențiale, inclusiv la educație, nutriție, asistență medicală și protecție socială, abordând în același timp principalele cauze ale sărăciei extreme”.
Potrivit raportului, Africa Subsahariană prezintă cel mai mare procent al copiilor care trăiesc în sărăcie extremă – 40% – și cea mai însemnată creștere procentuală din ultimul deceniu, de la 54,8% în 2013 la 71,1% în 2022. Creșterea rapidă a populației, măsurile reduse din domeniul protecției sociale și tendințele globale îngrijorătoare, inclusiv COVID-19, conflictele și dezastrele climatice, au provocat această creștere abruptă. În același interval, toate celelalte regiuni ale lumii au înregistrat o scădere constantă a ratei sărăciei extreme, cu excepția Orientului Mijlociu și a Africii de Nord.
În ceea ce privește România, datele din raport confirmă nevoia urgentă pentru măsuri de reducere a sărăciei în rândul copiilor. 56.960 de copii români trăiau în sărăcie extremă în 2022, cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi, acest lucru însemnând că au aveau cele mai mici oportunități de a avea acces la serviciile esențiale. 155.000 de copii români trăiau cu mai puțin de 3,65 dolari pe zi, în timp ce numărul copiilor care trăiau cu mai puțin de 6,85 dolari pe zi era egal cu 346.210.
La nivel global, deși reprezintă doar o treime din populația lumii, copiii constituie peste 50% dintre persoanele extrem de sărace. Copiii prezintă un risc de două ori mai mare decât adulții – 15,8% față de 6,6% – să trăiască în gospodării extrem de sărace, fără hrana, igiena, adăpostul, asistența medicală și educația de care au nevoie pentru a supraviețui și a se dezvolta.
„O lume în care 333 de milioane de copii trăiesc în sărăcie extremă – lipsiți nu doar de nevoile de bază, ci și de demnitate, oportunități sau speranță – este pur și simplu inacceptabilă”, a afirmat directorul global pentru sărăcie și echitate din cadrul Băncii Mondiale, Luis-Felipe Lopez-Calva. „Este mai important ca niciodată ca toți copiii să aibă o cale de ieșire din sărăcie – prin acces echitabil la educație de calitate, nutriție, sănătate și protecție socială, precum și la siguranță și securitate. Acest raport ar trebui să ne reamintească în mod clar că nu mai avem timp de pierdut în lupta împotriva sărăciei și a inegalității și că trebuie să punem copiii pe primul loc în demersurile noastre”.
Copiii cei mai vulnerabili – precum cei care trăiesc în mediul rural și cei care provin din gospodăriile în care capul familiei are un nivel scăzut de educație sau nu are nicio educație – sunt mult mai afectați de sărăcia extremă. Potrivit raportului, se estimează că unu din trei copii din țările afectate de conflicte și contexte fragile trăiesc în gospodării extrem de sărace, comparativ cu unu din 10 copii din țările care nu se confruntă cu un context fragil.
Pentru a pune capăt sărăciei extreme și pentru a anula regresul provocat de pandemie, UNICEF și Banca Mondială îndeamnă guvernele și partenerii:
- Să continue să acorde atenție copiilor care trăiesc în sărăcie extremă în țările cu venituri medii inferioare, în țările cu venituri mici și în contextele fragile.
- Să acorde prioritate agendelor care urmăresc combaterea sărăciei infantile, inclusiv extinderea acoperirii protecției sociale în cazul copiilor, astfel încât să se ofere sprijin copiilor care trăiesc în familii extrem de sărace.
- Să formuleze politici publice adresate familiilor numeroase, celor cu copii mici și celor din mediul rural. Realizarea de investiții în programe adresate copiilor mici s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente modalități de a întrerupe cercul inter-generațional al sărăciei, aducând beneficii cetățenilor, familiilor și societăților.
- Să crească accesul la alocațiile universale pentru copii, aceasta fiind o măsură ce s-a dovedit a fi eficientă în reducerea sărăciei infantile.
- Să conceapă programe de protecție socială incluzive, care să țină seama de nevoile persoanelor cu dizabilități și de nevoile de gen.
