Claire Messud
Editura Tritonic
review by Rudi
De curand, la Editura Tritonic, in colectia „Premium”, a vazut lumina tiparului romanul „Copiii imparatului” de Claire Messud.
Cartea a fost nominalizata, in 2006, la premiul Booker.
Nascuta la Toulon, in Franta, in 1966, Claire Messud a crescut in Statele Unite, Australia si Canada. In prezent, traieste in Washington D.C. si Somerville, Massachusetts, impreuna cu sotul si cei doi copii. Este absolventa a Universitatilor Cambridge si Yale.
„Copiii imparatului”, cea mai recenta carte a sa, este prima carte in care scrie despre americani si in care actiunea se desfasoara in America. Este un roman contemporan, din care iese la suprafata lumea asa cum este ea astazi, cu bune si rele, cu frivolitatile vietii neascunse, cu ambitii nerealizate de cele mai multe ori si unde iubirea si ura constituie adevaratul compromis intre bine si rau, intre putere si slabiciune. Se lasa sa se intrevada uriasa discrepanta intre ideal si realitate.
Personajele au trasaturi destul de ciudate, care surprind – satiric – valorile culturale sau sociale. Stilul este vioi, ceea ce face ca lectura sa fie placuta. Cu toate acestea un fin accent cade detaliilor.
„Cum sa traiesti: nu este aceasta intrebarea care ne chinuie pe toti, chiar si intermitent, din momentul in care ne dam seama de existenta noastra?” (p. 164)
Actiunea incepe in preajma atacului terrorist din 11 septembrie 2001. Cele trei personaje centrale (Danielle – producatoare de televiziune care vrea sa faca emisiuni interesante, dar trebuie sa abordeze subiecte ca liposuctia –, Julius – critic literar si homosexual, nu prea avid de munca, traind din slujbe temporare pentru a face rost de ceva bani – si Marina –fiica frumoasa a unui celebru ziarist) sunt in varsta de 30 ani si realizeaza ca nu mai sunt chiar tinere. Faptul ca realizeaza aceasta nu inseamna insa ca sunt mature. Deci se afla inca in cautarea sensului vietii si par ca nu au un drum bine definit de urmat.
„Marile genii au biografii scurte. Nici macar verii lor nu ii cunosc. ” (p. 179)
„Imparatul” este chiar tatal Marinei, Murray Thwaite, un ziarist de success.
„ – Poti trai in vremuri interesante? Este bine? Credeam ca este un bluestem Confucian, nu o binecuvantare.” (p. 270)
Alte detalii nu va voi mai dezvalui si nici nu va voi povesti cartea.
Nu ar mai avea niciun farmec sa o cititi dumneavoastra.
Cititi acest roman. Daca va veti regasi printre personaje, inseamna ca veti sti si ce aveti de facut de acum incolo cu viata voastra, pentru a nu intra, asemenea celor trei, in criza celor 30 de ani.
Va invitam sa cititi acest roman si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la el pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site. {mosloadposition user10}
