cu probleme in ceea ce priveste educatia, potrivit unui nou raport
În ciuda angajamentelor asumate de statele membre de a promova educația favorabilă incluziunii, copiii cu nevoi educaționale speciale și adulții cu dizabilităţi continuă să se confrunte cu probleme, conform unui nou raport publicat de Comisia Europeană. Mulți sunt plasați în instituții segregate, iar cei din instituțiile educaționale normale primesc adesea un sprijin necorespunzător, afirmă raportul. Acesta invită statele membre să depună eforturi mai serioase pentru a dezvolta sisteme de educație favorabile incluziunii și pentru a înlătura obstacolele cu care se confruntă grupurile vulnerabile în ceea ce privește participarea și succesul în educație, formare și ocuparea forței de muncă.
„Trebuie să ne intensificăm eforturile de a oferi politici educaționale favorabile incluziunii finanțate adecvat, dacă dorim să îmbunătățim viețile copiilor cu nevoi educaționale speciale și ale adulților cu dizabilităţi. Este momentul să ne respectăm angajamentele asumate. Educația favorabilă incluziunii nu este o opțiune extra; este o necesitate de bază. Trebuie să îi așezăm pe cei mai vulnerabili în centrul acțiunilor noastre de a obține o viață mai bună pentru toți”, a declarat Androulla Vassiliou, comisar european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret.
Aproximativ 45 de milioane de cetățeni ai UE de vârstă activă au o dizabilitate și 15 milioane de copii au nevoi educaționale speciale. Raportul arată că, în unele cazuri, aceștia sunt privați complet de oportunități educaționale, precum și de ocupare a unui loc de muncă. Copiii cu nevoi educaționale speciale părăsesc frecvent școala fără calificări sau slab calificați, înainte de trecerea la o formare specializată care poate, în unele cazuri, mai curând să le afecteze perspectivele profesionale, decât să le extindă. Persoanele cu dizabilităţi sau cu nevoi educaționale speciale au mai mari șanse să fie șomeri sau inactivi din punct de vedere economic, și chiar cei care au un relativ succes pe piața locurilor de muncă adesea câștigă mai puțin decât omologii lor fără dizabilităţi, afirmă raportul.
În toate statele membre, copiii defavorizați (în special băieții) din minoritatea etnică romă și din medii defavorizate din punct de vedere socio-economic sunt suprareprezentați în școlile pentru copii cu nevoi speciale. Raportul pune problema dacă sistemele educaționale speciale nu sporesc cumva izolarea elevilor care sunt deja marginalizați din punct de vedere social, reducându-le mai degrabă decât îmbunătățindu-le șansele în viață. Cercetările sugerează că acești copii ar putea fi înscriși la școlile normale dacă s-ar investi mai mult în dezvoltarea competențelor lor lingvistice și dacă ar exista o mai mare sensibilitate la diferențele culturale.
De asemenea, raportul evidențiază diferențe mari între statele membre în ceea ce privește modul în care sunt identificați copiii cu nevoi speciale, precum și în ceea ce privește plasarea lor în școli normale sau speciale. De exemplu, în Flandra (Belgia) 5,2% dintre elevii cu nevoi speciale se află în școli speciale segregate, în timp ce în Italia procentul este doar de 0,01%. Raportul sugerează că mai sunt multe de făcut pentru armonizarea definițiilor și îmbunătățirea colectării datelor pentru a permite țărilor să își compare mai eficient abordările și să învețe reciproc din experiența acumulată.
Context
Raportul „Educație și dizabilităţi/nevoi speciale – politici și practici în materie de educație, formare și ocupare a forței de muncă pentru studenții cu dizabilităţi și nevoi educaționale speciale în UE”, a fost elaborat pentru Comisia Europeană de NESSE (rețeaua independentă de experți în științe sociale ale educației și formării).
Alte constatări importante ale raportului
● Chiar dacă elevii cu deficiențe profunde pot fi dificil de inclus în medii normale de învățământ sau ar putea fi mai bine îngrijiți în medii separate, există din ce în ce mai multe dovezi că un număr foarte mare de studenți cu dizabilităţi/nevoi educaționale speciale pot fi integrați în sistemul normal de învățământ și că o educație de calitate favorabilă incluziunii este bună pentru toți cursanții;
● Deși orientarea către sisteme educaționale mai favorabile incluziunii este de o importanță vitală, educația profesorilor și dezvoltarea profesională continuă nu au fost întotdeauna organizate pe principii favorabile incluziunii;
● În plus față de profesori, profesorii de sprijin în învățare și asistenții la clasă joacă un rol vital în buna funcționare în practică a incluziunii;
● În unele țări europene, programele școlare sunt standardizate și inflexibile, ceea ce face ca incluziunea copiilor cu dizabilităţi să fie dificilă. Practicile de repetare a anului subminează și ele principiile de incluziune;
● Persoanele cu dizabilităţi au mai puține șanse să progreseze în învățământul superior decât persoanele fără dizabilităţi;
● Persoanele cu dizabilităţi care obțin calificări de învățământ superior se confruntă și ele cu dezavantaje pe piața muncii, dar au mult mai multe șanse de angajare decât persoanele cu dizabilităţi mai slab calificate;
● Nu există date comparative paneuropene privind numărul studenților cu dizabilităţi în învățământul superior, sau privind tipurile de dizabilităţi și rezultatele celor care urmează învățământul superior;
● Lipsesc datele fiabile și actualizate privind numărul de persoane cu dizabilităţi care ocupă un loc de muncă în diferite țări din UE;
● Pensiile de invaliditate ameliorează riscul sărăciei și al excluziunii sociale, dar au toate șansele să fie reduse din cauza limitării actuale a cheltuielilor publice în întreaga Europă;
● Aranjamentele de „flexisecuritate” sunt utile pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să lucreze cu normă parțială fără să își piardă beneficiile în întregime;
● Există o convergență considerabilă a politicilor privind dizabilităţile și cele de ocupare a forței de muncă din întreaga Europă, majoritatea țărilor adoptând măsuri similare de asistență pentru ocuparea unui loc de muncă. Cu toate acestea, sprijinul pentru găsirea unui loc de muncă și programele de reabilitare profesională diferă în ceea ce privește eficacitatea în a introduce persoanele cu dizabilităţi pe piața forței de muncă sau în a le ajuta să își păstreze locul de muncă dacă sunt debilitate în timp ce muncesc.
S-au pus deja în practică mai multe inițiative ale UE pentru consolidarea învățământului pentru persoane cu nevoi speciale:
● Cadrul strategic al UE pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) încurajează statele membre să asigure integrarea cu succes a tuturor celor care învață, inclusiv a celor cu nevoi speciale. Concluziile Consiliului din mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și a formării profesionale au întărit acest mesaj.
● În ultimul trimestru din 2012, Comisia va publica un document de lucru privind echitatea în educație și formare profesională. Aceasta va include un capitol privind educația favorabilă incluziunii cu exemple de politici de succes și de cele mai bune practici.
● Comisia Europeană sprijină financiar Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale. Activitatea agenției îmbunătățește cunoștințele privind educația favorabilă incluziunii și promovează cooperarea transnațională și schimbul de cunoștințe în acest domeniu.
Persoane de contact:
Dennis Abbott (+32 2 295 92 58); Twitter: @DennisAbbott
Dina Avraam (+32 2 295 96 67)
Pagini Utile
● Raportul complet
● Comisia Europeană: Educație și formare profesională
● Pagina de internet a Androullei Vassiliou
● Urmăriți-o pe Twitter pe Androulla Vassiliou @VassiliouEU
