Copii pierduți pe plajă, debutul în lungmetraj documentar al Alinei Manolache, pornește de la pretextul găsirii copiilor pierduți pe plajă în anii ’90 (astăzi deja adulți la 30 de ani) și ajunge să aibă întâlniri cu oameni de vârsta ei, din diferite locuri din țară. Documentarul de 70 de minute se va putea vedea online pe 3 decembrie, în intervalul în intervalul 19:00-23:59 iar biletele sunt disponibile pe Eventbook, în cadrul programului online Elvire Chez Vous, inițiat de Cinema Elvire Popesco.
După scurtmetrajele Sfârșitul verii (Visions du Reel 2016) sau recent lansatul I am here (2020, produs sub umbrela Festivalului Filmului European), Copii pierduți pe plajă a avut premiera mondială la cea de-a 66-a ediţie a Festivalului Internațional de Film Taormina, Sicilia. Filmul este rezultatul a patru ani de muncă, cu un scenariu dezvoltat la atelierul internațional Archidoc (Paris–Lisabona–Nyon) și este o producţie deFilm, susținut de Centrul Național al Cinematografiei în parteneriat cu Televiziunea Română.
Lost Kids on the Beach (2020) Trailer from deFilm on Vimeo.
În anii ’90, din vacanţele de vară de la mare erau nelipsite anunţurile, rostite la megafoane şi la Radio Vacanţa, despre copiii pierduți de și de către părinţii lor pe litoral. Ea însăși un copil al acestor vremuri, regizoarea Alina Manolache se folosește de încărcătura simbolică a acestor pierderi temporare și invită spectatorii într-un labirint emoțional care, privit de sus, lasă la vedere imaginea subiectivă a unei generații.
Astfel, creează cu afecțiune un portret colectiv în nuanțe diverse, o privire empatică în viața unor personaje curajoase, nesigure sau melancolice, pentru care „a fi pierdut” capătă de fiecare dată altă semnificație. Întrebările ridicate sunt multe și diverse: Care este pulsul primei generații născute și crescute în ”anii liberi” de după Revoluție? Care sunt fricile lor? Care sunt gândurile lor pentru viitor? Cum se imaginau și unde se află acum?
„Chiar dacă eu nu m-am pierdut, în timp, întrebarea asta nu m-a lăsat în pace: ce s-a întâmplat cu acei copii de vârsta mea care s-au pierdut pe plajă și au fost dați la Radio Vacanța și, acum 4 ani, în 2016, am început efectiv să caut oameni care au trecut prin experiența asta și, de aici, din diverse întâlniri cu ei, au derivat multe alte întrebări. Subiectul de fapt a început să se rafineze mai mult și mai mult și au apărut întrebări de genul: Cum sunt eu azi? Cum sunt ei azi? Nu cumva e un moment interesant, prin prima faptului că împlinim cu toții 30 de ani? Poate că aș putea să mă leg și de faptul că avem cumva și vârsta democrației în România și chiar dacă filmul nu îngroașă întrebările astea într-un mod foarte evident, cred că, într-un strat subtil, ele există și am încercat să dau un răspuns prin acest portret colectiv.”, a povestit Alina pentru Radio România Cultural cu ocazia includerii filmului în selecția IDFA.
Filmul a fost prezentat în cadrul ediției din acest an a International Documentary Film Festival Amsterdam (18-29 noiembrie), unul din cele mai prestigioase festivaluri de film non-ficțional dar și la Astra Film Festival Sibiu 2020 și Les Films de Cannes à Bucarest 2020.
Alina Manolache este documentarist, a făcut studii la Universitatea Națională de Arte București, dar și în Franța, la Ecole Superieure d’Art et Design Grenoble-Valence, plus un master pe Societate, Multimedia, Spectacol, la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.
Din echipa filmului mai fac parte Ioana Lascăr și Radu Stancu (producători), Laurențiu Răducanu (director de imagine), Gabi Basalici (monteur) și Filip Mureșan (sound designer).
