Acum două luni
De câte ori sun la vreunul dintre ei, aud un răspuns fragil. Un "alo" parcă speriat şi trist. Se înveseleşte puţin când îi spun de unde sunt, dar îmi răspunde plictisit: "N-am ieşit din casă de o săptămână. A venit si frigul, soră-mea e iar la şcoală, iar eu stau acasă. M-aş uita pe pereţi", ultima parte cu ironie uşoară în glas. Mi-e greu să îi răspund ceva pentru că ştiu că nu îi pot uşura suferinţa şi dorul de … viaţă, în definitiv, de societate. Mă încălzeşte însă gândul că pentru două ore o să îl scot din monotonie. Măcar o dată la câteva săptămâni.
Astăzi … şi mâine şi poimâine şi în fiecare zi
Aşa ne gândeam în urmă cu nici două luni, cînd întreaga echipă a Centrului Teritorial Brașov al Patronatului Medicinei Integrative Braşov (prin Centrul de Consiliere și Mentorat, CONSIM) păşea cu teamă în lumea reală a persoanelor cu dizabilităţi. Pentru că, vrem să o recunoaştem sau nu, este o lume străină, diferită, pentru că tot noi, societatea, am făcut-o aşa, adică străină de noi. Centrul de la Braşov a încercat însă, să vină cu ceva nou, cu ceva în plus la partea de formare profesională şi consiliere psihologică. Pentru că, până la urmă, fiecare dintre noi trebuie să fie, mai întâi un bun coleg şi, abia apoi, un bun profesionist.
