Bucuresti, 7-8 aprilie 2006
Organizatori
A fost odata ca niciodata o organizatie numita CERP – Confédération Européenne des Relations Publiques – ( Confederatia Europeana a Relatiilor Publice) si era alcatuita din practicieni, consultanti, profesori, cercetatori din intreaga Europa. Studentii aveau locul lor special denumit CERP Students ( care exista inca din 1989 la nivel european). Insa in iunie 2004 a imbracat o haina noua. Motivul? … in episodul urmator. CERP Students a devenit PRIME, o organizatie independenta, non-profit, condusa de catre studenti, pentru studentii care studiaza stiintele comunicarii. Foarte important este faptul ca suntem singura asociatie independenta care functioneaza in acest domeniu. In prezent avem 16 tari membre – adica peste 400 de studenti.
{viewonly=registered,special}
Mai multe despre organizatia europeana pe: //www.PRIME-europe.org/site/
PRIME Romania a luat fiinta in 1997 in cadrul Departamentului de Comunicare Sociala si Relatii Publice al Universitatii Bucuresti, sub denumirea de CERP Students Romania. Din 2004, si aici s-a schimbat numele…..
Mergand mai departe, organizatorii editiei curente sunt 12 studente de la Comunicare (Litere /SNSPA) care si-au ascutit armele de comunicare, persuasiune si negociere si s-au jucat de-a amazoanele moderne.
Concept
„De ce un congres al studentilor?” Buna intrebare! Pentru ca era nevoie de asa ceva.
Conceptul e vechi si are stransa legatura cu ce inseamna PRIME Romania – filiara romana a Asociatiei Europene a Studentilor la Comunicare si Relatii Publice. Acum 4 ani, cand PRIME era o asociatie mica mica si evenimentele studentesti pe teme de comunicare/PR erau rare, acum 4 ani s-a nascut acest concept de congres. Era nevoie de un eveniment cu o amploare mai mare decat cea a unui workshop sau a unei conferinte, un eveniment pe mai multe zile, care musai sa aiba legatura cu PR.
De ce national? Fiindca e ceva ce se adreseaza tuturor studentilor romani si fiindca avem filiale in Timisoara si curand o sa rasara si la Cluj, Constanta, Craiova. Da, strategia noastra pe urmatorii 2 ani este sa cucerim toate orasele care incep cu “C” de la comunicare.
Scopul
Aici deja putem vorbi de mai multe scopuri. Cel principal este crearea unui cadru formal in care studentii sa dezbata o tema de actualitate din PR. Ceva mai putin teoretic si mai aplicat pe piata, ceva legat de acest mediu al comunicarii care incepe sa creasca si in Romania. O intalnire intre experti in comunicare, practicieni si viitori practicieni.Un eveniment de la care sa pleci cu senzatia ca nu ti-ai pierdut timpul.
Un scop particular este reprezentat de sansa oferita unui numar redus de membri de a organiza un astfel de eveniment, sansa de a arata de ce esti in stare. Poate de abia acum, facand parte dintr-o astfel de echipa, vei invata ce trebuie sa faci. Poate ca aici descoperi ce potential mare ai. Sau poate ca aici descoperi ce mult iti plac stiintele politice sau marketingul…
Un alt treilea scop este acela de a face din Congresul National al Studentilor la Comunicare o traditie. Acum 3 ani a avut loc prima editie – numele ei se pierde in negura vremii dar a fost creat un precedent. A doua editie a avut loc anul trecut la Muzeul National de Arta al Romaniei si s-a numit “Mass-Media versus PR. Doua fatete ale aceleiasi realitati?”.
Anul acesta a avut loc tot la Muzeul de Arta al Romaniei si s-a intitulat “Faurit in Romania.Perspective asupra pozitionarii Romaniei in context social, cultural si economic.” Iata-ne asadar ajunsi la cea de-a treia editie….
Realizare
Grupul online de discutii a fost creat prin noiembrie, prima intalnire a fost in decembrie si lucurile au inceput concret sa se miste din ianuarie….A inceput sesiunea, a inceput si munca pentru congres. Dar, fiind inceput de an, toata lumea era revigorata si pregatita pentru provocari.
Avem 2 cuvinte pe baza caruia trebuia sa construim un eveniment: “branding Romania”. Am inceput cu cercetarea. Ce s-a spus, dar mai ales ce s-a facut in legatura cu brandul de tara? Cine? Cand? Sintagma “ brand de tara” pare o moda care si-a atins punctul culminant si care nu mai starneste nici un interes….Ce am putea noi, niste studenti, sa spunem nou? Am ajuns la concluzia ca, de fapt, nu trebuia sa spunem ceva nou, ci mai degraba sa tragem o linie si sa aratam ce s-a discutat pana acum cu diverse ocazii. Imaginea unei tari in ochii unui strain poate fi construita de imigranti, de stirile de la televizor, de un produs exportat etc. Mai este si acea parte legata de mandria nationala: ce crede un popor despre el insusi? Toate aceste aspecte complexe trebuia abordate. Aveam nevoie de specialisti!
Brainstorming dupa brainstormig – astfel a aparut lista de aproximativ 30 de posibili conferentiari. Multi doriti, putini alesi. Cu regret am taiat unele nume de pe lista; am fost, la randul nostru, taiati din agenda lunii aprilie a unor persoane.
Incet-incet construiam ceva. In ceea ce priveste conferentiarii, pot spune ca am fost increzatori: chiar daca erau putine confirmari sau erau sub semnul incertitudinii, stiam ca mai avem timp: luni, saptamani. Nu ne-am dat batute atat de usor: un conferentiar mult dorit a fost abordat de mai multe ori, de fiecare data de o persoana diferita, cu argumente noi, mai convingatoare. Uneori am castigat batalia argumentelor, alteori nu.
Sponsorii au fost insa adevarata provocare. Esti tanar, nu ai experienta, si sa primesti trei refuzuri in aceeasi zi poate fi cumplit. Increderea scade brusc. Soarta evenimentului este in joc. Esti tanar, iti poti reincarca extrem de repede doza de incredere si incerci din nou. Curand descoperi ca nu faci parte din obiectivele unor companii. Si uite asa se cunoaste piata si catre ce este indreptat CRS-ul marilor firme.
Fiecare membru al echipei avea un plan de batalie: un conferentiar, un workshop, un sponsor. Pe hartie lucrurile stau intr-un fel; in realitate, unii aveau priza la conferentiari, altii la parteneri media. Din anumite puncte de vedere, colegele tale par mai norocoase: mai intai a fost Pepsi, apoi Lamonza. Fiecare sponsor a fost sarbatorit de catre grup! A urmat insa o perioada de suspans, dar triada a fost completata de catre Ursus.
Evenimentul se apropia si taskurile zilnice se inmulteau. Prezentarile de la conferentiari, cum stam cu workshop-urile, cine a confirmat, cine a infirmat, cum stam cu mancarea… Aceasta a fost una din problemele cele mai spinoase. Catering: a fi sau a nu fi? A nu fi, avand in vedere ca se cerea prea mult pentru niste biete pateuri care singure nu puteau potoli foamea. Alta varianta a fost cumpararea ingredientelor si asamblarea lor de catre echipa cu o seara inainte…A picat foaret repede: membrii care au participat anul trecut la organizare au ramas marcati ce ceea ce pare a fi o treaba simpla. Daca nu echipa, atunci poate o persoana care se ocupa zi de zi cu asa ceva….Discutiile semanau cu un meci de forbal si una dintre galerii sustinea varianta cu bucatareasa, cealalta sustinea cumpararea lor din comert. Finala campionatului s-a dat insa intre sustinatorii pateurilor si cei ai sandvisurilor, caci nu conta numai cine pregatea, ci si ce prgatea. La final a fost egalitate si in ziua zero am avut parte atat de pateuri, fundite si alte rude ale lor, cat si de sandvisuri.
Cafeaua a ridicat si ea problemele ei: de unde, cat, dar mai ales in ce sa fie preparata. Problema a fost rezolvata de un pic de spirit de echipa- in acest fel, si aparatele membrilor PRIME au avut o contributie la congres.
Mancarea si bautura au fost niste probleme mari. Problemele mici au fost date unor echipe mai mici spre rezolvare. Astfel, am avut o ehipa care s-a ocupat de design, una de redactarea textelor, una de mapa de congres, una de chestionare.
