Peggy Guggenheim
Pandora M
Peggy Guggenheim este un nume cunoscut iubitorilor de artă. Într-o perioadă relativ scurtă (opt ani) ea a influențat arta secolului XX. Editura PandoraM ne invită să pășim în lumea specială a artei și, mai ales, a artiștilor prin intermediul confesiunilor lui Peggy Guggenheim. Cartea este prima apărută într-o nouă colecție a editurii, Colecţia StArt, care “îşi propune să familiarizeze cititorii cu arta modernă a secolului XX şi cu fabuloasa lume din spatele cortinelor”.
Peggy Guggenheim provine din două familii evreiești. Una extrem de bogată – Seligman – și cealaltă cu legături cu arta – Guggenheim. Tatăl moare pe Titanic când ea avea șase ani. La 21 de ani intră în posesi unei averi uriașe, mama nu o mai poate controla și de aici începe (deși, într-un fel, mai corect spus este continuă) o viață plină de excentricități, iubire și multă artă.
Cartea redă parcursul ei – galeriile deschise, problemele avute în a achiziționa un tablou sau altul ori în a le proteja (o să vedeți că la un moment dat i se spune că probabil Luvrul i-ar da un metru cub într-un adăpost al său în care să păstreze niște tablouri în vremea războiului).
Mai presus de toate, confesiunile redau cu sinceritate o lume în care puțini pot ajunge. Artiștii sunt înfățișați în momente și ipostaze dintre cele mai diverse – de exemplu, Cocteau fuma opiu în pat…
Printre numele pe care le veți întâlni în carte se numără Modrian, Kadinski, Duchamp, Ernst, Pollock, Brauner, Picasso și mulți, mulți alții.
Veți remarca și prezența lui Brâncuși și o legătură surprinzătoare cu Peggy Guggenheim.
“Brâncuși era un bărbat micuț și extraordinar, cu barbă și cu ochi întunecați și pătrunzători. Pe jumătate țăran isteț, pe jumătate zeu adevărat. Te simțeai foarte fericită alături de el, dar din nefericire a devenit prea posesiv cu mine și voia să îi dedic tot timpul meu. Îmi spunea Peghița și mi-a zis că îi plăcea să facă lungi călătorii, în care înainte dusese cu el fete frumoase. Acum voia să mă ducă pe mine, dar eu nu am vrut. Îi plăcea, de asemenea, să meargă la hoteluri foarte elegante din Franța și să sosească îmbrăcat ca un țăran, iar apoi să comande cele mai scumpe lucruri posibile.” (p. 73)
Descrierile făcute de Peggz Guggenheim sunt succinte, însă dezvăluie foarte mult din caracterul sau obiceiurile unei persoane. Astfel, cititorii o cunosc nu doar pe ea mai bine prin intermediul confesiunilor sale, ci şi pe cei pe care i-a întâlnit de-a lungul vieţii.
Deşi nu este scriitoare, ci o mare iubitoare de artă, Peggy Guggenheim are talent. Confesiunile sale se citesc repede, atrag de la prima pagină şi până la ultima. Observaţiile pline de profunzime, descrierile persoanelor, oraşelor, momentelor istorice traversate, întâmplările fascinante și oamenii deosebiți cu care a interacționat le permit cititorilor să evadeze pentru o scurtă perioadă într-o altă perioadă istorică și în lumea fascinantă a artei și a artiștilor.
“Confesiunile unei dependente de artă” este o lectură plăcută și revelatoare, o ocazie deosebită de a o cunoaște pe Peggy Guggenheim și lumea ei.
