de buna practica incluziva in scoala romaneasca”
Perspectiva educatiei inclusive la 20 de ani de la declaratia de la Salamanca
Declarația de la Salamanca din 1994 stipulează că toţi copiii trebuie să înveţe împreună, indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină si că programa şcolară trebuie adaptată cerinţelor copiilor şi nu invers, iar şcolile speciale pot servi drept centre de resurse pentru şcolile obişnuite. Pe 14 iunie, am marcat cei 20 de ani de eforturi prin conferinta “Parteneriatul Educaţional Şcoală-Familie, exemple de bună practică incluzivă în şcoala românească”.
Celebrare 20 de ani Declaraţia de la Salamanca – Perspective!
Conferinţa Naţională “Parteneriatul Educaţional Şcoală-Familie, exemple de bună practică incluzivă în şcoala românească” organizată de Fundatia World Vision Romania in colaborare cu Asociatia RENINCO Romania şi Universitatea Bucureşti prin Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a reprezentat o actiune prin care ne-am propus să atragem atenția asupra unor aspecte definitorii pentru dezvoltarea educației incluzive in România:
· relația de parteneriat necesară între familii și grădinițe/școli, împuternicirea și implicarea prin participare reală a familiilor la procesul educațional susținut prin școală;
· celebrarea a 20 de ani de la adoptarea Declarației de la Salamanca pe 10 Iunie 1994 în întreaga lume, si care a dat startul la existenta unor preocupari fervente, argumentate prin programe de implementare, prin cercetări și studii ale beneficiilor aplicării, pentru dezvoltarea unor politici cât mai clare și a unor practici cât mai adecvate în generalizarea modelului educației incluzive.
La eveniment au participat 70 de persoane: profesionisti din domeniul educatiei, parinti si copii, organizatii non-guvernamentale, incluzand si asociatii ale parintilor copiilor cu dizabilitati (Fundatia Motivation, Fundatia de Abilitare Speranta-Timisoara, Institutul de Politici Publice, Alternativa 2003, Asociatia Autism Baia Mare, Asociatia Puzzle Romania). Conferinta a reunit specialisti in educatie de masa si speciala – profesori, specialisti logopezi, psihologi, directori de scoli si gradinite, specialisti in protectia copilului din administratie, parinti ai copiilor cu dizabilitati si ong-uri, din diverse regiuni ale tarii, universitari in domeniul social si educational, precum si studenti de la facultatile de profil, Universitatea Bucuresti si Universitatea Ovidius Constanta.
Evenimentul a fost prezidat de catre Universitatea Bucuresti prin Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei prezenta prin dnul Decan Prof.univ.dr.Lucian Ciolan, Ministerul Educatiei Nationale a fost prezent prin dna Liliana Preoteasa- Subsecretar de Stat si dna Viorica Preda-Inspector general, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptiei a fost prezenta prin dna Adina Codres – Consilier superior, Asociatia RENINCO Romania prin dna Prof.univ.dr. Ecaterina Vrasmas –Presedinte si Fundatia World Vision Romania prin dna Drd. Mariana Arnautu – Manager Protectia Copilului.
O surpriza placuta a fost si faptul ca in cadrul conferintei a fost citit punctul de vedere al d-nei deputat Cristina Nichita, Camera Deputatilor – Parlamentului Romaniei, care desi nu a putut fi prezenta, dna deputat ne-a transmis un mesaj scris cu privire la tema conferintei si sustinerea unei educatii incluzive, citam o parte din mesaj: “ Preocuparea mea ca parlamentar privește implicarea factorului politic în facilitarea cadrului legislativ, deoarece prin legi juste, dar și prin efortul comun al nostru, al tuturor se pot crea locuri de muncă, se poate progresa în educația tinerilor, spre cultura și civism, se poate rezolva problema delicată a incluziunii sociale. Se poate face, astfel încă un pas pentru a atinge unul dintre felurile noastre comune, eradicarea sărăciei.” – a afirmat Deputat Cristina Nichita.
In prima partea a conferintei au fost prezentate punctele de vedere ale autoritatilor responsabile de educatia si protectia copilului, societatea civila, universitati si parintii ca partneri educationali in procesul de educatie incluziva a copiilor cu dizabilitati. S-au dezbatut urmatoarele subiecte: importanta existentei unei formari initiale si continue de calitate pentru cadrele didactice, alocarea de resurse pentru formare si servicii suport care sa completeze procesul educational al copilului cu cerinte speciale – necesare realizarii unei educatii incluzive, parteneriatul scoala –familie in interesul superior al copilului.
“Din punct de vedere al politicilor educationale stam bine, ele sunt niste vorbe pe hartie care daca nu se transpun in practici organizationale si educationale – aici intampinam probleme. La nivel de constientizare teoretica in ceea ce priveste educatia incluziva s-au facut progrese importante – toate scolile din Romania cunosc acest concept. In privinta aplicarii conceptului de educatie incluziva si a practicilor educationale sunt inca probleme – profesorul pus in fata unui copil cu dizabilitati in invatamantul de masa inca nu stie cum sa reactioneze! Chiar daca profesorii doresc sa faca educatie incluziva ei nu stiu cum sa o faca, stim cu toti ca profesorii care urmeaza alte facultati componenta de psihologie si pedagogie este neinsemnata si nu reusesc sa faca fata cerintelor fiecarui elev, inclusiv la celor cu cerinte educationale speciale. De accea este necesara in general o schimbare in formarea profesorului si a managerilor din educatie pentru a sti cum sa “se uite la orice elev”.
In ceea ce priveste relatia cu parintii, in general reactia scolii la relatia cu parintii, este de neamestec in activitatea scolii. Parintii platesc pentru educatia copiilor lor, au dreptul de se implica in educatia copiilor si a avea un cuvant de spus. Cred ca parintii pot fi partenerii cei mai importanti si pot schimba ceva realmente in educatia incluziva, “ a declarat dna Liliana Preoteasa , Subsecretar de Stat din Ministerul Educatiei Nationale.
“Un salut de sustinere din partea Autoritatii nou infiintate! Vom reusi sa fim mai activi si puternici in toate domeniile in care copilul are drepturi egale. Educatia face parte din toate drepturile importante de care beneficiaza copilul. Educatia incluziva este inca un deziderat in Romania! Sper , corpul profesoral sa reuseasca sa se transforme într-atât incat sa poata admite că educatia incluzivă este o realitate, la care trebuie sa aderam cu totii. Dar mai mult de atat, imi doresc ca toti profesorii sa inteleaga cat de important este sa conlucreze cu toate categoriile profesionale care intervin in viata copilului, cu asistenta sociala, cu sanatatea, cu toti factorii care concura nu numai ca copilul sa vina la scoala, ci sa aiba si o educatie de calitate,” a declarat dna Adina Codres, Consilier Superior, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptiei.
“Ne face placere sa fim gazda si parteneri, si alaturi de autoritatile publice prezente aici, sectorul non-profit care organizeaza evenimentul si da dinamica, dar si sectorul academic impreuna cu beneficiarii acestor eforturi pe care noi le facem, au de rezolvat o serie de probleme foarte importante – fiecare ce poate sa faca. Si la intrebarea: Ce avem de facut?, este usor de raspuns, dar la intrebarea: Cum facem?, nu mai este asa de usor de raspuns. Imi exprim trei ingrijorari, nu pentru ca ducem lipsa de ele ci pentru ca sunt niste preocupari care vizeaza: parintii, scoala si serviciile suport.
1. Parintii, indiferent de nivelul si situatia copiilor lor trebuie sa faca un pas important in tot ceea ce inseamna procesul de educatie al copilului, chiar daca uneori nu o fac suficient, sau nu stiu cum sa o faca, ei trebuie sa fie implicati. Imi exprim o ingrijorare fata de zona aceasta a parintilor cu atitutidine demisionara, a celor care vor sa se implice dar nu stiu cum sa o faca.
2. Scoala asa cum este ea construita acum, nu detine capacitatile si competentele necesare pentru a oferi sprijinul de care au nevoie copiii si tinerii cu cerinte educationale speciale, in sensul cel mai larg al cuvantului.
In tarile performante educational din Europa, sunt considerati ca fiind cu nevoie speciale aprx. 20 % din copii. Ganditi-va ca si la noi, situatia statistic este cam aceeasi dar in tara noastra avem un consilier psihopedagog la 800 de copii, ceea ce este inadmisibil asa ceva intr-un sistem care isi respecta copiii si care vrea sa le ofere sansa ca prin intermediul unor profesionisti sa progreseze si sa ajunga la cel mai bun nivel de dezvoltare de care ei sunt capabili in situatia in care se afla. Profesorii din scoli, poate ca nu au beneficiat in universitati de suficienta formare pe zona aceasta, dar nici nu vor putea beneficia, sunt putine grupurile si zonele in care ei pot sa intervina in interiorul clasei de elevi, impreuna cu ceilalti 30 de copii care sunt acolo sa-i ajute pe cei cu cerinte educationale speciale. Nu ii poti cere unui profesorului de fizica care a facut un curs pentru copii cu nevoi speciale, sa faca o interventie la clasa, ca si unui specialist care are antrenament si cunoastere. Aceste tipuri de interventie sunt facute punctual de catre ONG-uri.
3. In scolile din Romania, exista sute de copii ale caror probleme sunt ignorate, nu din rea vointa ci pentru ca oamenii nu stiu cum sa se raporteze la ele, nu stiu sa le identifice precoce si sa le abordeze. Capacitatea redusa a scolilor de a oferi servicii suport copiilor cu cerinte speciale, ca om de cercetare estimez ca ignorarea acestor probleme va conduce in trei-patru ani la explozie de copii cu cerinte speciale. Stim cu toti ca diagnoza si interventie timpurie este mai ieftina, si aceste probleme trebuie rezolvate intr-un efort comun, fiecare scoala are nevoie de servicii specializate de suport pentru copii cu cerinte speciale si pentru profesori. Intrebarea este cum facem sa construim aceste servicii de suport pentru scoala?” a declarat dnul Lucian Ciolan, Decanul Facultatii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei – Universitatea Bucuresti, gazda evenimentului.
“Din puținele cercetări și studii realizate în ultimii 20 de ani, putem observa cu tristețe că suntem încă departe de a construi punți solide de legătură între familii și școli și că este încă dificilă școlarizarea copiilor cu dizabilități și/sau alte CES. De multe ori familiile care au copii cu dizabilități și/sau alte CES se găsesc în imposibilitatea de a face față situațiilor de risc și a problemelor care trebuie rezolvate în cadrul școlarizării copiilor lor. Profesorii nu au suficiente informații și sprijin pentru a comunica eficient și corect cu toți părinții. Desi ne aflam intr-un moment de stagnare a promovarii educatiei inclusive, sunt semne ca schimbarile in bine vor continua, si poate sub influenta politicilor europene ne vom mobiliza mai bine. Astfel de intaniri, precum conferinta noastra de astazi are déjà implicatii asupra actiunilor noastre viitoare,” a declarat dnul Conf.univ.dr. Traian Vrasmas, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei – Universitatea Ovidius, Constanta.
“Educația incluzivă pune copilul si nevoile lui în centru, identifica resursele de sprijin adecvate pentru a răspunde nevoilor educaționale ale fiecărui elev si ofera sanse egale tuturor copiilor. Realizarea si implementarea acestui concept depinde in mare masura de atitudinile celor din jur, lucrul in echipa pentru interesul superior al copilului, si mai ales alocarea de resurse pentru creearea de servicii suport care sa completeze procesul educational pentru a se realiza cu adevarat incluziunea atat din punct de vedere educational, social si profesional. Pana in prezent Romania a facut progrese importante in legislatie si politicile de protectia copilului si educatie, avem o rata mai mare de integrare a copiilor cu dizabilitati in sistemul de invatamant de masa ( 1990 – 1% , iar in 2014 aprox.24%), avem parinti capabili sa lupte pentru drepturile copiilor cu dizabilitati; cadre didactice si scoli mai bine pregatite, precum si servicii de recuperare pentru copiii cu dizabilitati –chiar daca acestea nu sunt la scara larga, avem evidente ca putem construi o educatie incluziva si trebuie sa luptam pentru aceasta. Organizatia noastra a contribuit in mod punctual si perseverent de-a lungul a 24 de ani de prezenta in Romania pentru imbunatatirea vietii celor mai vulnerabili copii prin proiecte adresate direct nevoilor de protectie, sanatate si educatie ale copiilor !” a declarat Drd. Mariana Arnautu, Manager Protectia Copilului de la Fundatia World Vision Romania, unul dintre organizatori.
“Ne angajăm să sprijinim în continuare implementarea modelului educației incluzive în România prin asociațiie noastre, prin profesioniștii și părinții care lucrează împreună, prin GREI (Grupul Român pentru Educație Incluzivă) în care sunt reprezentanți din 5 universități, și vom organiza în continuare proiecte care să argumenteze nevoia de schimbare a întregului sistem educațional, de la focalizarea excesivă pe competiție, la încurajarea și promovarea solidarității și coeziunii sociale, a cooperării și colaborării între copii/elevi, între elevi și profesori și între părinți și educatori, pentru o școală și o societate mai echitabile, mai pline de justiție socială, mai deschise, prietenoase și respondente la particularitățile și necesitățile tuturor…și ale fiecărui om în parte. Intr-o tara care isi respecta copiii si familia toate scolile trebuie sa fie scoli bune si sa isi faca datoria. Scolile si profesorii trebuiesc sprijiniti, la fel ca si parintii in a-si duce la indeplinire misiunea de a creste si forma oameni. Este important sa celebram fiecare mic pas facut pana acum si sa impartasim acest lucru cu voi. “ a afirmat dna Prof.univ.dr Ecaterina Vrasmas , Presedinte Asociatia RENINCO Romania, unul dintre organizatori.
In a doua partea a conferintei au fost prezentate si discutate studii de caz cu privire la bunele practici, dar si barierele intalnite in includerea copiilor cu dizabilitati in invatamantul de masa, sau trecerea lor din invatamantul special spre invatamantul de masa. Cateva citate relevante din partea participantilor la conferinta au surprins starea actuala a faptului ca lupta pentru o educatie incluziva continua si in prezent, dupa 20 ani de la adoptarea Declaratiei de la Salamanca:
· “Scolile trebuie sa fie respectate si sprijinite, la fel si profesorii pentru a avea rezultate bune cu toti copii, indiferent ca sunt olimpici, de etnie, saraci sau cu dizabilitati.”
· “ Profesorii, specialisti, functionarii si cei cu putere de decizie sa vada mai departe de functie!”
· “Pentru fiecare NU primit, am sa creez un DA!” a afirmat un parinte.
· “Scolile nu sunt evaluate corect, de ce doar scolile care dau olimpici si medii mari sunt scorate ca fiind cele mai bune, iar scolile care includ copii cu dizabilitati si copii din categorii la risc nu sunt catalogate ca fiind bune, ci “proaste” pentru ca mediile , rate de reusita la examene si participare la olimpiade e mica.”
· „Diferente de perceptie si statut intre profesorii care lucreaza cu copii exceptionali si normali in invatamantul de masa si profesorii din invatamantul special care lucreza cu copiii speciali.”
· “Sunt familii care datorita necunoasterii si a saraciei doresc sa isi mentina copiii in invatamantul special pentru beneficiile sociale si suport in ceea ce priveste scolarizarea copilului – chiar daca acest lucru este in detrimental dezvoltarii potentialului propriului copil.”
Conferinta a oferit prilejul ca unele din aceste rezultate sa fie adunate, dezbatute si promovate impreuna, pentru a sustine cu mai multa putere, in continuare, importanta adoptarii unei educatii incluzive pe toate ciclurile de scolarizare, si la toate nivelurile de interventie. Ca si concluzii ale conferintei au fost elaborate un set de recomandari sub forma unei Rezolutii prin care se solicita ferm autorităților din educație și din domeniul social implicarea pentru a dezvolta direcții de acțiune în favoarea înțelegerii și aplicării modelului educației incluzive, atît pentru profesori, cât și pentru părinți. În acest sens se solicită autorităților educaționale clarificarea și actualizarea legislației; înființarea unui sector de cercetare educațională care să realizeze evaluarea și implementarea educației incluzive; responsabilizarea unui inspector în cadrul MEN și la fiecare inspectorat județean cu problematica educației incluzive; implicarea universităților și a altor instituții de formare prin introducerea acestei problematici în formarea inițială a viitorilor profesori și prin cercetarea domeniului în studiile doctorale.
