Complicatul drum al celor 2%

dinspre români spre comunitate

Mai puţin de un sfert din populaţia urbană activă şi-a donat 2% din impozit către organizaţii nonprofit

Pentru a ajunge la societatea civilă, banii din impozitele românilor trebuie să parcurgă o adevărată cursă cu obstacole – aceasta este concluzia unui studiu realizat recent de organizaţia Salvaţi Copiii România în colaborare cu DAEDALUS Consulting. În calea generozităţii, relevă studiul, stau lipsa de informare şi barierele administrative (procedurile complicate). Salvaţi Copiii România intenţionează ca, pe baza rezultatelor cercetării, să genereze o dezbatere într-un cadru social mai larg, împreună cu alte ONG-uri şi cu reprezentanţii autorităţilor.

Aproape 40% din respondenţii studiului nu au auzit niciodată de legea care le permite să dicteze destinaţia a 2% din impozitul pe care îl plătesc anual. Iar dintre cei care sunt la curent cu măsura legislativă, doar 38,9% şi-au exercitat dreptul de a susţine financiar o cauză de interes public.

Restul românilor informaţi în privinţa legii au ales să nu-şi exprime opţiunea de caritate. Ce i-a descurajat? Conform studiului, informaţia insuficientă (care sunt formularele necesare, de unde pot fi obţinute, unde trebuie depuse) şi caracterul mult prea complicat al procesului (prea multe formulare, prea multe etape de parcurs). Românii şi-ar dori să primească informaţii pe această temă prin intermediul liniilor telefonice gratuite, al Internetului, al poştei şi al presei.

Angajatorii, agentul preferat de îndeplinire a formalităţilor
Dintre persoanele care au auzit de lege, doar 8,6% s-au declarat în defavoarea acestei forme de donaţie către ONG-uri. Restul ar face însă acest lucru, dacă ar primi toate instrucţiunile necesare (33,9%), dacă ar exista o instituţie care să se ocupe de proceduri (33,5%) şi dacă ar avea convingerea că banii ajung unde trebuie (2,4%).

Pentru delegarea procedurilor de donaţie, instituţiile preferate ale românilor sunt chiar firmele la care lucrează. Informaţie cu atât mai relevantă cu cât noile norme metodologice de aplicare a legii creează dificultăţi pentru salariaţii dornici să sprijine financiar o anumită cauză. Pentru a dona 2%, aceştia trebuie să completeze un formular special, care nu le este expediat prin poştă de către administraţiile financiare, ci care trebuie solicitat separat  la care trebuie ataşată copia fişei fiscale– efort de natură să descurajeze mulţi potenţiali donatori.

Salvaţi Copiii  invită la dezbatere şi colaborare
În lumina rezultatelor studiului, organizaţia Salvaţi Copiii România intenţionează sa lanseze o invitaţie la dezbatere către toate celelalte ONG-uri interesate de tema „2%". „Ne dorim propulsarea acestei teme în centrul preocupărilor mediului nonprofit, deoarece este un subiect care ne priveşte pe toţi. Scopul ar fi acela de a identifica şi de a sprijini cel mai bun mecanism de donare, în colaborare cu autorităţile. Suntem deschişi la dialog şi la căutarea de soluţii, soluţii de care acest studiu ne demonstrează că este într-adevăr nevoie”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al organizaţiei „Salvaţi Copiii”.

Sondajul a fost realizat telefonic, în perioada 19-28 iunie, 2006, pe un eşantion de 422 de persoane. Respondenţii aparţin populaţiei urbane active (la data sondajului deţineau un loc de muncă).

Pentru informaţii suplimentare, va rugăm sa contactaţi pe Ana Maria Cârstea, juristul organizaţiei Salvaţi Copiii România, la telefon 316.61.76 sau ana_carstea@salvaticopiii.ro   

Mai multe informatii:

Complicatul drum al celor 2% dinspre români spre comunitate

Propunerile Organizaţiei Salvaţi Copiii România

Context:

2006 a însemnat al doilea an în care contribuabilii au putut să redirecţioneze societăţii civile o parte din impozitul pe venit datorat bugetului de stat. Nu există studii recente, care să analizeze tendinţele transferului acestor sume de bani către beneficiarii acestei norme şi factorii care determină pe contribuabili să-şi exercite acest drept de opţiune. Datele statistice disponibile la începutul anului 2006, valabile pentru anul fiscal ce tocmai se încheiase, arată ca doar 2,23% dintre contribuabili ce aveau acest drept de opţiune, au utilizat această posibilitate (informaţii disponibile la : //www.doilasuta.ro/rezultatenationale.htm) .

Actuala  legislaţie, care reglementează diferit acest drept de opţiune prevede două modalităţi de direcţionare în funcţie de contribuabili. Astfel, procedura de direcţionare este diferită pentru contribuabilii care obţin doar venituri salariale faţă de a celor care au mai multe surse de venit. Mai precis, este vorba de obligaţiile diferite ce revin atât administraţiilor fiscale cât şi contribuabililor atunci când îşi declară veniturile. În consecinţă, există două tipuri de formulare ce trebuie completate de contribuabilii care au obţinut venituri.  Unul dintre acestea este Formularul 200 “Declaraţie Specială privind veniturile realizate”. Formularul 200 cuprinde şi o menţiune privitoare la destinaţia direcţionării impozitului de 2%, ce facilitează dreptul contribuabilului de a-l exercita. Acest formular este completat de către contribuabilii care au obţinut venituri din categoria:

• activităţi independente (venituri comerciale, profesii libere, drepturi de proprietate intelectuală);
• venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
• venituri din activităţi agricole ;
• câştiguri din transferul titlurilor de valoare ;

Formularul 200 împreună cu ghidul de completare a acestuia precum şi un plic pentru expediţie care se taxează la destinaţie. În cadrul acestuia, contribuabilii au posibilitatea  să completeze la punctul III, destinaţia sumei reprezentând 2% din impozitul pe venitul anual datorat. Contribuabilii mai sus menţionaţi pot exercita acest drept, fără nici un alt efort sau cheltuială suplimentar.

Situaţia este diferită în cazul salariaţilor. Aceştia nu mai au, conform noilor norme metodologice, obligaţia de a completa declaraţia de venit, deoarece angajatorii trimit fişele fiscale la Administraţiile financiare. Dacă doresc să uzeze de

dreptul de a direcţiona o parte din impozitul pe venit către asociaţii şi fundaţii, trebuie să completeze Formularul 230 « Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual ». Ministerul de Finanţe, având evidenţa veniturilor obţinute de salariaţi şi fiind asigurat că obligaţia plăţii impozitului datorat de acesta este îndeplinită de angajator prin reţinerea la sursă, nu mai are interes de a trimite Formularul 230 contribuabilului. Şi, astfel contribuabilul salariat nu mai poate să-şi exercite la fel de uşor dreptul de a direcţiona 2%. Contribuabilul salariat are posibilitatea de a-şi procura de la Administraţia Financiară Formularul 230  la care trebuie să ataşeze copia  fişei fiscală (cerinţă total nejustificată, pentru că ea există deja la administraţiile financiare, fiind trimisă de către angajator) privind impozitul pe veniturile din salarii şi trebuie să le trimită prin scrisoare recomandată la administraţia financiară. Acest fapt reprezintă efort şi cheltuieli suplimentare nejustificate care descurajează contribuabilul de a mai dispune de dreptul de a redirecţiona 2%.

Problema identificată :

Sondajul organizat pentru organizaţia Salvaţi Copiii România de compania Daedalus Consulting a relevat următoarele aspecte: dintre cei intervievaţi,  aproape 60% dintre aceştia cunosc legea, însă doar  40% dintre ei şi-au exercitat dreptul de opţiune. 50% dintre respondenţi au spus că şi-ar exercita acest drept de opţiune dacă ar fi mai bine informaţi asupra prevederii (nr. de telefon gratuite, e-mail…). Rămâne de văzut, în ce măsură mijloacele de informare existente, tel-verde, adresă de e-mail şi site dedicate acestei reglementari răspund acestei aşteptări. Conform unui studiu realizat de către Asociaţia pentru relaţii comunitare, pentru perioada 15 martie -31 mai 2006, au existat 38 000 de accesări ale site-ului (cu 8 000 mai multe decât anul trecut). În schimb, nu sunt oferite date statistice care să se refere la frecvenţa utilizării  adresei de e-mail şi a numărului de telefon pus la dispoziţie.

Putem însă spune că actuala procedură nu este de natură a-i motiva pe contribuabili, deoarece, în ceea ce priveşte situaţia celor ce obţin venituri exclusiv salariale, ea este greoaie, formalităţile fiind birocratice şi dificil de justificat. Or, prevederea dorea să apropie cetăţeanul de modalităţile de rezolvare a problemelor comunităţilor din care fac parte. Prin urmare, aceasta normă trebuia să stimuleze conştientizarea şi participarea cetăţenilor, găsirea unor soluţii inovative la problemele identificate  şi descentralizarea finanţărilor de care societatea civilă poate beneficia.

Organizaţia noastră propune următoarele:

• Formularul 230 să urmeze aceeaşi procedură de trimitere ca aceea a Formularului 200, i.e. Administraţiile Financiare să aibă obligaţia de a-l trimite contribuabilului salariat împreună cu un plic de expediţie cu taxarea la destinaţie.
• Salariatul să nu aibă obligaţia anexării copiei fişei fiscale, aceasta existând deja la administraţia financiară fiind expediată de angajator.
• Ar trebui explorată şi posibilitatea simplificării modalităţii de identificare a asociaţiilor şi fundaţiilor. De exemplu, ar trebui să se renunţe la scrierea codului IBAN in formular, care poate duce la confuzii. Păstrarea  obligativităţii de scriere a codului  fiscal şi a denumirii organizaţiei, este suficientă pentru identificarea beneficiarilor.
• O alta variantă, poate mai puţin viabilă pentru moment, ţinând cont de gradul de dezvoltare in România a operaţiilor bancare on-line, ar fi opţiunea de transfer a sumelor către organizaţii on-line. Este drept ca astfel de soluţii au nevoie  şi de susţinerea altor actori, ne referim aici la sectorul bancar. De exemplu, in Ungaria, băncile au oferit ONG conturi bancare uşor de reţinut si de identificat care au permis simplificarea procesului de direcţionare a sumelor către acestea.
• Asigurarea posibilităţii de verificare de către contribuabil a sumei virate către ONG
• Eficientizarea procesului de centralizare a datelor de colectare a sumelor astfel încât fiecare ONG să poată beneficia de fondurile primite în maxim 4 luni (In anul 2005, ONG-urile au putut accesa fondurile abia în luna decembrie)
• Simplificarea accesului la formularele de redirecţionare pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală: //anaf.mfinante.ro/
• Înfiinţarea unei linii telefonice gratuite pentru asistenţă în procesul de redirecţionare
• Stabilirea clară de către ONG-uri a destinaţiei fondurilor ce vor fi colectate. Aceste informaţii privind programele beneficiare ar trebui inserate în materialele din propriile campanii pentru asigurarea transparenţei utilizării fondurilor
• Înscrierea unei prevederi prin care organizaţiile beneficiare să facă publice proiectele finanţate prin sumele redirecţionate

Din rezultatele sondajului şi din datele oferite de raportul mai sus citat, reiese nevoia acută a unui facilitator în procedura de direcţionare  a 2% din impozitul datorat. Conform sondajului realizat de Daedalus Consulting, 50% dintre participanţi consideră că angajatorul ar trebui să joace acest rol, un fel de interfaţă între el şi administraţia financiară.
 
Considerăm, că fiind vorba de un exerciţiu de democraţie şi de participare, o eventuală modificare legislativă trebuie să vină in sprijinul simplificării procedurii prin renunţarea obligării contribuabililor de a mai depune la administraţiile financiare acte care se află deja în baza de date a acestora. Acest lucru duce la o îngrădire nejustificată a dreptului de opţiune în direcţionarea celor 2% din impozitul pe venit. Simpla  înscriere într-o normă juridică a unei astfel de posibilităţi nu este suficientă pentru a asigura aplicarea sa efectivă.  Succesul unei asemenea norme rezidă şi în supleţea aplicării acesteia, care să faciliteze o direcţionare rapidă a fondurilor către societatea civilă.

De asemenea, nu ar trebui ignorată nici  posibilitatea unei informări mai rapide a publicului în legătură cu sumele ce au fost direcţionate către societatea civilă. Cele şapte luni ce trec de la data  limită pentru exercitarea dreptului de opţiune şi până la publicarea datelor privind sumele direcţionate, reprezintă un termen mult prea lung pentru îndeplinirea unuia dintre obiectivele  pe care această reglementare şi le propunea: aceea de a ameliora participarea cetăţenilor la rezolvarea unor probleme sociale ce afectează comunitatea.
{mosloadposition user10}