Comisia Europeană a prezentat comunicarea sa privind „Politica industrială: consolidarea competitivităţii ”, care se referă în mod special la performanţele statelor membre în ceea ce priveşte competitivitatea industrială. Redresarea economică a UE este relativ lentă şi rămâne fragilă. Aceasta se reflectă în înrăutăţirea atmosferei în întreaga economie europeană. În plus, există riscuri clare generate de pieţele financiare, creşterea preţurilor la energie şi materii prime şi necesitatea consolidării bugetare. Cu toate acestea, industria UE este în formă şi are potenţialul de a readuce economia europeană înapoi pe calea creşterii.
Există diferenţe considerabile între statele membre: productivitatea medie a muncii în industria prelucrătoare variază de la aproape 125 % din valoarea adăugată brută per persoană angajată în Irlanda la sub 20 % în Bulgaria. Cota întreprinderilor inovatoare variază de la 80 % în Germania la 25 % în Letonia. Cel mai mare punctaj în ceea ce priveşte reglementarea avantajoasă pentru întreprinderi este deţinut de Finlanda, iar Italia se situează pe ultima poziţie. Confruntată cu acest scenariu, comunicarea de astăzi încurajează statele membre să implementeze rapid politici de convergenţă la niveluri competitive coerente cu participarea la moneda euro şi cu piaţa internă.
Aceasta necesită din partea statelor membre politici industriale şi pentru IMM-uri solide şi coordonate. În acest scop, Comisia este gata să promoveze şi să monitorizeze îmbunătăţirile structurale în condiţiile în care economia europeană are nevoie urgent să revină pe o traiectorie de creştere.
Vicepreşedintele Comisiei Europene, Antonio Tajani, responsabil pentru industrie şi antreprenoriat, a declarat: „Industria europeană este în formă şi gata de concurenţă. Cu toate acestea, încetinirea redresării ar trebui să ne încurajeze să plasăm competitivitatea şi creşterea economică pe locul cel mai important în agenta politică. Avem nevoie de reforme structurale destinate să elibereze potenţialul întreprinzătorilor, principalii factori de redresare.”
Comunicarea este însoţită de „Raportul 2011 asupra competitivităţii europene” şi de raportul privind „Performanţele şi politicile statelor membre în ceea ce priveşte competitivitatea 2011”.
Informaţii suplimentare găsiţi şi aici: Industrial Competitiveness: "An Industrial Policy for the Globalisation Era".
Domeniile principale de acţiune:
Îmbunătăţirea competitivităţii generale a industriei europene este esenţială, ţinând cont că 75 % dintre exporturile UE provin de la întreprinderi prelucrătoare, care realizează, de asemenea, 80 % din C&D din industrie. Comunicarea a identificat următoarele domenii principale în care competitivitatea economiei UE ar putea fi consolidată în continuare pentru a se putea realiza progrese semnificative în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020:
* facilitarea schimbărilor structurale din economie, pentru a se realiza tranziţia către sectoare mai inovatoare şi bazate pe cunoaştere care au o creştere mai puternică a productivităţii şi care au suferit mai puţin de pe urma concurenţei la nivel mondial (precum industriile ecologice şi cele de echipamente electrice şi optice);
* crearea de premise pentru inovarea în industrii, în special prin punerea în comun a resurselor limitate, prin reducerea fragmentării sistemelor de sprijin pentru inovare, precum şi prin intensificarea concentrării proiectelor de cercetare asupra pieţei. De exemplu, pieţele pentru tehnologii generice esenţiale (de exemplu, nanotehnologii, materiale avansate, biotehnologie industrială) sunt aşteptate să crească cu până la 50 % până în 2015, creând mii de noi locuri de muncă de înaltă valoare adăugată;
* promovarea sustenabilităţii şi utilizării eficiente a resurselor, în special prin promovarea inovării şi a utilizării tehnologiilor mai curate, prin asigurarea accesului echitabil şi stabilirea de preţuri nedistorsionate la materii prime şi energie şi prin modernizarea şi interconectarea reţelelor de distribuţie a energiei;
* îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special prin reducerea sarcinii administrative asupra întreprinderilor şi prin promovarea concurenţei între furnizorii de servicii care utilizează infrastructura de bandă largă, energetică şi de transport;
* valorificarea pieţei unice, prin sprijinirea serviciilor inovatoare, precum şi prin implementarea completă a Regulamentului privind piaţa unică, în special a Directivei privind serviciile. Implementarea completă a Directivei privind serviciile ar putea aduce câştiguri economice de până la 140 de miliarde EUR la nivelul UE, reprezentând un potenţial de creştere de 1,5 % din PIB;
* sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), în special prin favorizarea accesului la finanţare, prin facilitarea internaţionalizării şi a accesului la pieţe şi prin garantarea reducerii termenelor de plată din partea administraţiilor publice.
Rezultatele principale ale rapoartelor:
Productivitatea forţei de muncă (pe lucrător angajat în industria prelucrătoare): rata productivităţii este peste media UE în Irlanda, Ţările de Jos, Austria, Finlanda, Belgia, Luxemburg şi Suedia, în timp ce este mai mică decât media în Slovacia, Polonia, Slovenia, Cipru, Ungaria, Republica Cehă, Portugalia, Estonia, Lituania, România, Letonia şi Bulgaria.
* UE are mai puţine întreprinderi nou-create inovatoare: întreprinderile din UE au o performanţă mai slabă în ceea ce priveşte aplicaţiile şi comercializarea cercetării şi inovării faţă de SUA şi Japonia. Procentul de întreprinderi inovatoare din numărul total al întreprinderilor este deosebit de ridicat în Luxemburg, Germania, Belgia şi Portugalia, în timp ce este scăzut în Ungaria, Polonia, Letonia şi Lituania;
* Industria este din ce în ce mai interconectată cu serviciile: în mod special serviciile pentru întreprinderi cu grad ridicat de cunoştinţe sunt din ce în ce mai utilizate de industrie ca intrări directe şi indirecte, reprezentând până la 9 % din exporturile UE-12 şi 18 % din cele ale UE-15;
* Industria UE îşi îmbunătăţeşte eficienţa de utilizare a materiilor prime: aceasta utilizează din ce în ce mai mult materiale reciclate şi înlocuitoare inovatoare, dar accesibilitatea şi preţurile abordabile ale materiilor prime neenergetice sunt esenţiale pentru competitivitatea mai multor industrii prelucrătoare cu utilizare intensivă a materiilor prime din UE;
* Eficienţa industrială: UE este în frunte în multe cazuri, în general înaintea SUA şi reduce decalajul cu Japonia. Cu toate acestea, există diferenţe semnificative între performanţele statelor membre şi între sectoarele industriale din UE;
* Caracterul favorabil pentru întreprinderi al reglementării guvernamentale: grupul de ţări unde întreprinderile sunt mai puţin împovărate include Luxemburg, Finlanda, Estonia, Cipru, Danemarca şi Suedia, în timp ce întreprinderile se declară cel mai nemulţumite în Belgia, Portugalia, Grecia, Ungaria şi Italia. Pentru detalii suplimentare, a se vedea MEMO/11/702.
Context:
În cadrul Strategiei Europa 2020, Comisia a lansat în 2010 o nouă politică industrială care a evidenţiat acţiunile necesare pentru consolidarea atractivităţii Europei ca loc pentru investiţii şi producţie, inclusiv angajamentul de a monitoriza cu regularitate politicile statelor membre în materie de competitivitate.
„Raportul anual asupra competitivităţii europene” şi raportul privind „Performanţele şi politicile statelor membre în ceea ce priveşte competitivitatea” vor contribui la evaluarea statelor membre în cadrul mai larg al semestrului european şi al Strategiei Europa 2020.
Pagini Utile
* Informaţii suplimentare:
MEMO/11/701 „Politica industrială: consolidarea competitivităţii”
* „Trecere în revistă a competitivităţii în 27 de state membre”
MEMO/11/702
* Competitivitatea industrială: „O politică industrială pentru era globalizării”:
//ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/industrial-policy/index_en.htm
* Europa 2020 şi semestrul european:
//ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
* Persoane de contact:
Carlo Corazza +32 2 295 17 52
Andrea Maresi +32 2 299 04 03
