Comisia propune un mecanism unic de rezolutie pentru uniunea bancara

Comisia Europeană a propus un mecanism unic de rezoluție pentru uniunea bancară. Acesta ar completa mecanismul unic de supraveghere (IP/12/953), care, odată ce va deveni operațional la sfârșitul anului 2014, va permite Băncii Centrale Europene (BCE) să supravegheze în mod direct băncile din zona euro și din alte state membre care decid să adere la uniunea bancară. Mecanismul unic de rezoluție ar garanta că, în cazul în care, în pofida unei supravegheri mai stricte, o bancă a cărei activitate face obiectul mecanismului unic de supraveghere s-ar confrunta cu dificultăți grave, rezoluția sa ar putea fi gestionată în mod eficient, reducând la minimum costurile suportate de contribuabili și de economia reală.

Președintele Comisiei, dl José Manuel Barroso, a declarat: „Cu această propunere, sunt întrunite toate elementele necesare pentru instituirea unei uniuni bancare menite să consolideze bazele acestui sector, să restabilească încrederea și să remedieze fragmentarea piețelor financiare. Am convenit deja asupra unui mecanism european comun de supraveghere pentru băncile din zona euro și pentru alte state membre care doresc să participe la acesta. Propunerea de astăzi îl completează cu un sistem unic puternic și integrat pentru soluționarea situației băncilor aflate în dificultate majoră. Nu putem elimina riscul unor viitoare falimente bancare, dar, datorită mecanismului unic de rezoluție și Fondului de rezoluție, băncile, și nu contribuabilii europeni, ar trebui să fie cele care să își asume, în viitor, responsabilitatea pierderilor.”

Dl Michel Barnier, comisarul pentru piața internă și servicii, a declarat: „Am văzut cum crizele bancare se pot extinde rapid dincolo de granițe, subminând încrederea și plasând-o pe traiectoria unei spirale descendente în întreaga zonă euro. De asemenea, am văzut cum prăbușirea unei bănci transfrontaliere importante poate avea drept consecință o situație complexă și confuză: rezoluția băncii Dexia nu este un model de urmat. Avem nevoie de un sistem în cadrul căruia să se poată lua decizii în mod rapid și eficient, evitându-se apariția îndoielilor cu privire la impactul asupra finanțelor publice, și ale cărui norme să creeze un climat de siguranță în cadrul pieței. Conform propunerii de astăzi privind un mecanism unic de rezoluție, garantarea faptului că supravegherea și rezoluția sunt aliniate la nivel central, asigurându-se, totodată, implicarea tuturor actorilor naționali relevanți, și susținute printr-un mecanism corespunzător de finanțare a rezoluției, va permite gestionarea cu mai multă eficacitate a crizelor bancare în uniunea bancară și va contribui la ruperea legăturii dintre crizele datoriei suverane și băncile aflate în dificultate majoră”.

Prevederile mai stricte aferente cadrului de supraveghere al mecanismului unic de supraveghere, precum și cerințele prudențiale consolidate (a se vedea MEMO/13/272) vor îmbunătăți siguranța băncilor. Cu toate acestea, riscul ca o bancă să se confrunte cu o problemă gravă în ceea ce privește lichiditățile sau solvența nu poate fi niciodată exclus în totalitate. Supravegherea și rezoluția bancară trebuie să fie aliniate și realizate la același nivel central pentru a reduce incertitudinea și a împiedica producerea fenomenului de panică bancară și apariția efectului de contagiune a altor părți ale zonei euro.

Mecanismul unic de rezoluție propus ar aplica, în cadrul uniunii bancare, normele de fond în materie de redresare și rezoluție bancară (a se vedea IP/12/570), care urmează să fie adoptate în scurt timp. Consiliul miniștrilor de finanțe din UE a ajuns la un acord privind o abordare generală referitoare la aceste norme noi (MEMO/13/601) la data de 27 iunie, iar Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European a adoptat un raport pe această temă la data de 20 mai. Negocierile între Consiliu și Parlamentul European urmează să înceapă în curând, iar în această toamnă ar trebui să se ajungă la un acord final referitor la Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare.

Mecanismul unic de rezoluție ar funcționa după cum urmează:

BCE, în calitate de organism de supraveghere, ar atrage atenția atunci când o bancă din zona euro sau stabilită într-un stat membru care participă la uniunea bancară s-ar confrunta cu dificultăți financiare grave și ar trebui să facă obiectul procedurii de rezoluție;
un Comitet unic de rezoluție, format din reprezentanți ai BCE, ai Comisiei Europene și ai autorităților naționale competente (și anume, cele ale statelor în care se află sediul central al băncii, precum și sucursale și/sau filiale ale acesteia), ar pregăti rezoluția băncii. Acest comitet ar avea competențe largi pentru a analiza și a defini modul de abordare a rezoluției unei bănci: ce instrumente trebuie utilizate și cum ar trebui să se implice Fondul european de rezoluție. Autoritățile naționale de rezoluție ar fi implicate îndeaproape în această activitate;
pe baza recomandării Comitetului unic de rezoluție, sau din proprie inițiativă, Comisia ar hotărî dacă și când să aplice unei bănci procedura de rezoluție și ar stabili un cadru privind utilizarea instrumentelor de rezoluție și a fondului. Din motive juridice, decizia finală nu ar putea să aparțină Comitetului;
sub supravegherea Comitetului unic de rezoluție, autoritățile naționale de rezoluție ar fi responsabile de punerea în aplicare a planului de rezoluție;
Comitetul unic de rezoluție ar supraveghea rezoluția. Acesta ar monitoriza punerea în aplicare la nivel național de către autoritățile naționale de rezoluție și, în cazul în care o autoritate națională de rezoluție nu se conformează deciziei sale, ar putea să adreseze în mod direct ordine executive băncilor aflate în dificultate majoră;
un Fond unic de rezoluție bancară ar fi înființat sub controlul Comitetului unic de rezoluție pentru a asigura că, în timpul procesului de restructurare, banca beneficiază de un sprijin financiar pe termen mediu. Fondul respectiv ar fi finanțat prin contribuții ale sectorului bancar, înlocuind fondurile naționale de rezoluție ale statelor membre care fac parte din zona euro și ale statelor membre care participă la uniunea bancară, astfel cum se prevede în proiectul de directivă privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare.

Rolul Comisiei s-ar limita la decizia de a declanșa procedura de rezoluție bancară și la decizia privind cadrul de reglementare, asigurându-se astfel coerența cu piața unică și cu normele UE privind ajutoarele de stat și garantându-se independența și responsabilitatea întregului mecanism.

În cadrul Consiliului European din 27-28 iunie , liderii UE și-au stabilit obiectivul de a ajunge la un acord privind mecanismul până la sfârșitul anului 2013, astfel încât acesta să poată fi adoptat înainte de încheierea actualei legislaturi a Parlamentului European, în 2014. Astfel, mecanismul ar putea fi aplicat începând din ianuarie 2015, simultan cu Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare.

Înainte de intrarea în vigoare a normelor propuse, orice criză bancară ar fi gestionată în continuare pe baza regimurilor naționale. Cu toate acestea, regimurile respective tind să se apropie din ce în ce mai mult de principiile convenite ale rezoluției, și anume repartizarea pierderilor bancare între acționari și creditori, în loc ca acestea să fie suportate de către contribuabili. Acest obiectiv se realizează, pe de o parte, datorită orientărilor revizuite privind ajutoarele de stat acordate băncilor, care au fost adoptate, de asemenea, astăzi (a se vedea IP/13/672), și, pe de altă parte, datorită posibilității de recapitalizare directă a băncilor prin Mecanismul european de stabilitate . Ambele necesită o asumare corespunzătoare a sarcinilor de către investitorii privați ai unei bănci, aceasta fiind o condiție prealabilă pentru acordarea sprijinului public din resurse naționale și din fondurile Mecanismului european de stabilitate.

Context

Mecanismul unic de rezoluție a fost anunțat de Comisie în Comunicarea privind foaia de parcurs către o uniune bancară (septembrie 2012) și în Proiectul pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă (noiembrie 2012).

În decembrie 2012 , Consiliul European a recunoscut necesitatea de a se institui un mecanism unic de rezoluție, care să însoțească mecanismul unic de supraveghere în uniunea bancară. În martie 2013, Consiliul European s-a angajat să finalizeze uniunea bancară printr-o serie de acțiuni și a confirmat că propunerea Comisiei privind un mecanism unic de rezoluție ar trebui să fie examinată cu prioritate, pentru a fi adoptată înainte de încheierea actualei legislaturi a Parlamentului European, în 2014.

Parlamentul European a solicitat în mod repetat creșterea gradului de integrare în ceea ce privește mecanismele de rezoluție bancară, iar într-orezoluție adoptată la data de 13 iunie 2013 a solicitat Comisiei să adopte cât mai rapid posibil propunerea de instituire a mecanismului unic de rezoluție.

Pagini Utile