din sectorul financiar
Criza a demonstrat fără echivoc că atunci când o bancă se confruntă cu dificultăţi, acestea se pot răspândi în întregul sector financiar şi chiar dincolo de graniţele oricărei ţări. Tot ea a arătat că nu dispunem de sistemele necesare pentru a gestiona instituţiile financiare aflate în dificultate. La ora actuală există foarte puţine norme care să prevadă ce măsuri trebuie luate de autorităţi în situaţia unei crize bancare. De aceea, G20 a convenit că trebuie creat un cadru pentru prevenirea şi gestionarea crizelor. Comisia Europeană răspunde astăzi la acest apel prezentându-şi planurile pentru un cadru al UE în vederea gestionării crizelor din sectorul financiar. Aceste planuri pregătesc terenul pentru legislaţia care urmează să apară în primăvara anului viitor şi care va institui un cadru cuprinzător pentru gestionarea crizelor aplicabil băncilor şi societăţilor de investiţii.
Michel Barnier, Comisarul pentru piaţa internă şi servicii, a afirmat:„Întâi de toate, trebuie ca, pe viitor, să încercăm să evităm o nouă criză financiară. Iată de ce munca noastră pentru consolidarea sectorului bancar şi pentru crearea unui veritabil cadru de supraveghere este atât de importantă. Însă băncile vor trebui să facă faţă dificultăţilor şi în viitor. Este posibil chiar ca ele să intre în faliment şi trebuie să li se permită acest lucru. Trebuie să ne asigurăm că o pot face fără a distruge întregul sistem financiar şi fără a apela la contribuabili pentru plata costurilor. Nicio bancă nu trebuie să fie prea mare sau prea interconectată pentru a da faliment. Avem nevoie aşadar de un cadru bine definit, astfel încât autorităţile de pe întregul teritoriu al Europei să fie pregătite pentru a face faţă băncilor aflate în dificultate şi a gestiona eventualele falimente ale acestora în mod organizat. Acesta este scopul planurilor prezentate astăzi”.
Comunicarea Comisiei prezintă principalele elemente care vor fi incluse în propunerile legislative ale Comisiei de anul viitor, fiind rezultatul unor consultări extinse organizate în ultimele luni (a se vedea IP/09/1549). Dincolo de prioritatea imediată de a crea mecanisme eficiente de gestionare a crizelor în toate statele membre, comunicarea include şi o „foaie de parcurs” care prevede o viziune pe termen mai lung asupra unora dintre principalele probleme care vor trebui depăşite pentru a garanta gestionarea adecvată a crizelor.
Noul cadru descris în comunicare va avea o sferă largă de aplicare şi are scopul de a le oferi autorităţilor instrumente şi prerogative comune şi eficiente pentru a soluţiona crizele bancare cât mai rapid posibil şi a evita costurile pentru contribuabili. Setul de măsuri va include:
– Măsuri de pregătire şi de prevenire, cum este cerinţa ca instituţiile şi autorităţile să pregătească planuri de redresare (altfel spus, pentru a face faţă dificultăţilor grave cu care se confruntă o bancă) şi planuri de soluţionare a situaţiilor de criză pentru a asigura o planificare adecvată în caz de presiune financiară sau faliment (aşa-numitele „testamente biologice” sau living wills);
– Competenţe pentru luarea unor măsuri timpurii, pentru a remedia problemele înainte ca ele să devină grave, cum este competenţa supraveghetorilor de a cere înlocuirea conducerii sau de a cere unei instituţii să implementeze un plan de redresare sau să cedeze o serie de activităţi sau de ramuri de activitate care prezintă un risc excesiv pentru viabilitatea sa financiară;
– Instrumente de soluţionare a crizelor, cum este competenţa de a efectua preluarea unei bănci sau firme în dificultate de către o instituţie viabilă sau de a transfera toate activităţile sau o parte a acestora către o bancă-punte temporară, care permite autorităţilor să asigure continuitatea serviciilor esenţiale şi să gestioneze falimentele în mod organizat.
Nicio entitate nu ar trebui să fie „prea mare pentru a da faliment”.Obiectivul general va fi ca băncile să poată da faliment fără a pune în pericol stabilitatea financiară în sens larg.Aceasta înseamnă că soluţionarea situaţiei băncilor neviabile se poate desfăşura astfel încât să se reducă la minim riscul de contagiune şi să se asigure continuitatea serviciilor financiare esenţiale, de exemplu accesul continuu la conturi al titularilor.Cadrul legislativ ar trebui să ofere o alternativă credibilă la acţiunile costisitoare de salvare a băncilor la care am asistat în ultimii doi ani.
Europa se confruntă totodată şi cu faptul că numeroase bănci îşi desfăşoară activitatea pe tot teritoriul său, fără să existe însă sisteme care să facă faţă implicaţiilor transfrontaliere ale falimentului unei bănci cu activităţi în întreaga Europă.De aceea, una din principalele provocări este crearea unor mecanisme eficiente prin care autorităţile să coopereze şi să se coordoneze cât mai bine posibil, pentru a reduce la minim orice efecte negative ale falimentului unei bănci cu activităţi transfrontaliere.Comisia îşi propune să se bazeze pe colegiile de supraveghere existente (grupuri de autorităţi naţionale de supraveghere) pentru crearea unor colegii de soluţionare a crizelor (în care să se reunească supraveghetorii şi autorităţile naţionale responsabile de soluţionarea crizelor), în scopul pregătirii pentru situaţii de criză şi al gestionării acestora.Comisia va propune totodată ca noile autorităţi europene de supraveghere (a se vedea MEMO/10/434), în special Autoritatea Bancară Europeană, să aibă rol de coordonare şi de sprijin în situaţii de criză, fără a afecta răspunderea fiscală a statelor membre.
Aşa cum se prevede în comunicarea privind fondurile pentru soluţionarea situaţiilor de criză din sectorul bancar, din mai 2010, Comisia propune de asemenea crearea unor fonduri naţionale (a se vedea IP/10/610), pe baza contribuţiilor plătite de bănci, pentru a finanţa costul măsurilor viitoare de soluţionare şi pentru a garanta că soluţionarea unei bănci neviabile este o opţiune credibilă.La ora actuală, hazardul moral este dominant în întregul sistem deoarece nu există alternativă la acţiunile de salvare ale guvernelor.Existenţa unor mecanisme comune de finanţare care să evite utilizarea fondurilor contribuabililor ar trebui să ducă la întărirea cooperării transfrontaliere şi să faciliteze planificarea din timp a modului în care vor fi împărţite costurile soluţionării unei bănci transnaţionale neviabile.
În fine, comunicarea prevede o foaie de parcurs cu măsuri care vor fi examinate pe termen mai lung pentru a crea un cadru mai integrat de gestionare a crizelor, care să fie îndeosebi adecvat pentru grupurile bancare europene integrate (bănci care îşi desfăşoară activitatea la nivel european).Comisia intenţionează să studieze nevoia unei armonizări mai profunde a regimurilor de insolvenţă a băncilor într-un raport care urmează să fie prezentat până la sfârşitul anului 2012 şi, odată cu reexaminarea Autorităţii Bancare Europene în 2014, va evalua modalităţile optime pentru crearea unui cadru mai integrat pentru soluţionarea grupurilor transnaţionale neviabile.
Context
Criza financiară a demonstrat cât se poate de evident nevoia unor mecanisme mai robuste de gestionare a crizelor la nivel naţional, precum şi nevoia de a crea mecanisme mai capabile să facă faţă falimentelor bancare transfrontaliere.Pe durata crizei au existat o serie de falimente răsunătoare (Fortis, Lehman Brothers, băncile islandeze, Anglo Irish Bank), care au scos la iveală deficienţele grave ale mecanismelor existente.În lipsa unor mecanisme pentru organizarea unei lichidări ordonate, statele membre ale UE nu au avut de ales decât să salveze entităţile din sectorul lor financiar.Ajutoarele de stat în sprijinul băncilor s-au ridicat la 13% din PIB.Comisia a mai publicat două comunicări cu privire la acest subiect (a se vedea IP/09/1549 şi IP/10/610).
A se vedea şi MEMO/10/560.
Pentru mai multe informaţii puteţi consulta site-ul:
//ec.europa.eu/internal_market/bank/crisis_management/index_en.htm
