Pentru a impulsiona dezvoltarea acvaculturii în UE, Comisia Europeană a publicat orientări strategice, cooperând astfel cu statele membre și cu părțile interesate la depășirea provocărilor cu care se confruntă acest sector. Sectorul acvaculturii din UE are un potențial de creștere semnificativ și își poate aduce aportul la prezervarea resurselor marine supraexploatate.
Orientările prezentate astăzi vor contribui la coordonarea eforturilor la nivelul tuturor statelor membre. Ele nu creează noi obligații legale, ci prezintă o serie de măsuri voluntare pe care le pot lua statele membre, Comisia și părțile interesate pentru a promova această industrie care este sustenabilă din punct de vedere economic, social și al mediului și care oferă consumatorilor alimente de origine marină sănătoase și de înaltă calitate.
După cum s-a subliniat în reforma politicii comune în domeniul pescuitului – în curs de negociere – sectorul acvaculturii ar putea contribui la reducerea diferenței dintre consumul din ce în ce mai mare de alimente de origine marină și stocurile de pește tot mai reduse. În fapt, acvacultura poate oferi o alternativă viabilă la pescuitul excesiv și poate genera creștere economică și locuri de muncă, atât în zonele costiere, cât și în cele interioare. Acest sector este în plină expansiune în alte părți ale lumii, dar, în general, stagnează în cadrul UE, în parte din cauza procedurilor greoaie de acordare a licențelor și a lipsei eficienței administrative la diferite niveluri.
„Astăzi, poate fi nevoie și de trei ani pentru obținerea unei licențe pentru o nouă fermă de acvacultură, ceea ce, în mod evident, descurajează investitorii”, a declarat comisarul european pentru afaceri maritime și pescuit, Maria Damanaki. „Doresc să cooperez cu statele membre pentru a reduce birocrația și pentru a spori competitivitatea acestui sector, pe baza nivelului ridicat de protecție a consumatorilor și a mediului pe care îl avem în prezent”.
Comisia, consultându-se îndeaproape cu toate părțile interesate, a identificat patru provocări principale cărora trebuie să le răspundă sectorul acvaculturii: necesitatea de a se reduce birocrația și incertitudinea cu care se confruntă operatorii; nevoia de a facilita accesul la spațiu și la apă; cerința privind creșterea competitivității sectorului și nevoia de ameliorare a condițiilor echitabile de concurență prin exploatarea avantajului concurențial pe care îl au produsele din pește „originare din UE”.
Orientările abordează aceste provocări și identifică o combinație de măsuri, cum ar fi simplificarea administrativă, amenajarea teritoriului, organizarea pieței, diversificarea, o mai bună etichetare și informare, menite să ajute forțele pieței să deblocheze potențialul acvaculturii din UE. De exemplu:
● Comisia va coordona un proces de identificare a celor mai bune practici, pentru a reduce termenele de acordare a licențelor în cazul înființării unei noi întreprinderi de acvacultură.
● Comisia promovează o abordare integrată a amenajării teritoriului, care își va aduce contribuția la garantarea pentru acvacultori a unui acces corespunzător la spațiu și la apă, reducând la minimum, în același timp, impactul asupra mediului și asupra altor activități economice.
● Acvacultura europeană oferă produse de calitate superioară, care respectă cele mai înalte standarde privind sănătatea consumatorilor, protecția mediului și bunăstarea animalelor. Pentru producători, acest lucru are repercusiuni asupra costurilor, dar poate fi transformat într-un avantaj competitiv printr-o informare adecvată cu privire la calitatea produselor, de exemplu prin etichetare, ameliorând percepția consumatorilor.
Următoarea etapă
Orientările strategice sunt legate de propunerea de reformă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care urmărește promovarea acvaculturii prin intermediul unei așa‑numite „metode deschise de coordonare”. Pe baza acestor orientări, și fără a aduce atingere rezultatului negocierilor privind reforma PCP, statele membre își vor elabora planurile strategice naționale multianuale, luând în considerare potențialul, situațiile inițiale și provocările specifice fiecărei țări. Comisia va contribui la coordonarea activităților și la schimbul celor mai bune practici și va furniza orientări suplimentare referitoare la modalitățile de a concilia, în practică, activitățile economice cu legislația UE.
Context
În 2010, valoarea producției din acvacultura UE a fost de 3,1 miliarde EUR pentru o producție de 1,26 milioane de tone, care corespunde unui procent de aproximativ 2 % din producția acvaculturii mondiale. În acvacultura UE, producția a stagnat în ultimii zece ani, deși în alte regiuni – în special din Asia – s-a înregistrat o creștere foarte rapidă a sectorului.
În prezent, alimentele de origine marină consumate în UE (care includ atât produsele pescărești, cât și pe cele din acvacultură) provin în proporție de 10 % din sectorul acvaculturii UE și 25 % din sectorul pescuitului din UE, 65 % fiind importuri din țări terțe. Diferența dintre consum și producția internă a activităților de pescuit a crescut constant în ultimii ani, iar acvacultura poate contribui la reducerea ei. Fiecare punct procentual din consumul actual al UE care provine din producția internă din sectorul acvaculturii ar putea contribui la crearea a aproximativ 3 000 – 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Pagini Utile
● Mai multe informații despre acvacultură
//ec.europa.eu/fisheries/cfp/aquaculture/index_en.htm
● Întrebări și răspunsuri pe tema Recomandărilor Strategice pentru acvacultură sustenabilă în EU
MEMO/13/391
