de Madi Rădulescu, Managing Partner MMM Consulting
“Căutarea perfecțiunii îi face pe oameni să eșueze.”, spune, la un moment dat, Manfred F.R. Kets de Vries în cartea sa “Călătorii către sine – Mindful Leadership Coaching”. Știam asta, desigur și, am lucrat mulți ani cu mine însămi să găsesc dimensiunea corectă a lucrului bine făcut și să evit tendințele perfecționiste care mă chinuiau și mă făceau permanent nemulțumită de mine, în primul rând, dar nu numai de mine. Obicei competitiv deprins în mulți ani în care îmi spuneam că nu îmi pot permite să greșesc, să nu fiu la cel mai înalt nive – standard uneori atât de ridicat încât părea imposibil. Pentru mine a fost un declic extraordinar când, acum vreo 25 ani, la finalul unei zile extrem de obositoare, zi în care, aflându-mă în fața unei săli pline de manageri, într-un workshop, am realizat dintr-o data că, nu are nici un fel de importanță ce știu eu, ce pot eu… este doar despre ei, despre modul lor de a gândi, despre dorința lor de a progresa, despre aspirațiile și obiectivele lor. Este despre cei din fața mea. Și eu sunt acolo pentru ei, să facilitez acest lucru.
Scriind despre această expriență mă gândesc cât de norocoasă am fost să devin conștientă de posibilitatea unui standard de calitate ridicat, dar fără obsesia perfecțiunii. Cei care mă cunosc și lucrează cu mine vor spune desigur că încă mai am accente și nu îi contrazic. Microbul perfecțiune este adânc înrădăcinat în noi din cei mai timpurii ani ai vieții noastre și găsim justificare perpetuă în a menține această obsesie și caracterul nostru competitiv care, de cele mai multe ori, lucrează împotriva noastră.
În coachingul executiv, tema perfecționismului apare deseori deoarece liderii, cei care ajung la vârful organizațiilor, sunt oameni care au reușit, au multă capacitate de muncă, de concentrare, care își definesc scopuri și au aspirații de a merge către mai bine, din ce în ce mai bine. Au pretenții ridicate şi uneori uită cum este să fie greu să mergi în acel ritm în mod constant. Își pot pierde răbdarea și poți deveni intransigenți. Uneori ajung greu ei înșiși la standardele autoimpuse.
Tema perfecționismului nu susține că ar trebui să lăsăm ștacheta mai jos. Invită, însă, pe cei care au poziții de conducere, mai ales pe cei de la vârful organizațiilor, să reflecteze asupra rezultatului pe care îl are asupra propriei persoane această gândire. Chiar și mulți ani de experiență și expunerea la luarea unor decizii de mare importanță aduc pe buze întrebarea ”Cât de bine fac?” și creează nevoia de validare exterioară.
Cum ne auto-fragilizăm propriile resurse și puteri?
Mă opresc aici la două dintre posibilele efecte secundare nedorite ale aspirației către un standard cât mai înalt, mânați fiind de perfecționism. Unul dintre efecte este dezvoltarea nevoii de a plăcea, de a fi confirmat ca persoană care se dezvoltă la liderii care se doresc carismatici ca parte a succesului lor. Nu doar că vrei să faci lucruri de foarte bună calitate, că vrei să ai rezultate extraordinare, ci tu însuți vrei să fii perfect, bun, apreciat, cunoscut, reputat. Și asta pentru că, în mentalitatea perfecționistului, imaginea personală impecabilă face parte din rețeta de succes. Simplul fapt că cineva nu te place, te combate, nu dezvoltă o loialitate personală față de tine sau pune sub semnul întrebării persoana ta în rolul pe care îl ocupi, te poate duce într-o stare de nesiguranță sau de enervare inutilă care reduce foarte mult capacitatea de a asculta, de a percepe corect mesajul care vine din mediul apropiat și, de a putea învăța cum să intri în relație cu oameni care au alte preferințe, alte nevoi și alte stiluri de comunicare, alte perspective. Reduce posibilitatea de a beneficia de diversitate și de a construi relații cu oameni cât mai diferiți. Reduce posibilitatea de a fi un lider pentru toată lumea. Îți crează doar o ”bulă” în care te simți confortabil.
Cel de-al doilea efect este asupra rezultatului în sine care, paradoxal, se reduce. Asta deoarece, tendințele perfecționiste generează convenţionalism, adică lucrul după anumite și doar după anumite reguli, conduce la întărirea regulilor care par că securizează un anumit tip de rezultat, generează amânare prin acțiunea întârziată, în ultimul moment, în speranța găsirii celei mai bune soluții. Și frustrează extraordinar de mult prin recunoașterea contribuțiilor care sunt emergente, netestate și lipsite de finalitate specifice unui proces de creație al celor care contribuie din mers.
Unde punem cursorul – unde este punctul de echilibru?
Aici vine valoarea parteneriatului de coaching. Este dificil să vezi de unul singur unde este punctul, evaluările sunt mereu subiective și nu te provoacă nimeni.
- Ce este important și ce face acel aspect să fie cu adevărat important?
- Este legat de un context, o situație anume sau este mai degrabă un tipar pe care îl poți observa?
- În ce fel influențează capacitatea de a lua decizii, sănătatea emoțională sau capacitatea de a tolera ambiguitatea și incertitudinea?
- Ce ar fi posibil? Ce ar fi pozitiv și posibil?
- În ce măsură ești disponibil să te uiți din altă perspectivă? Ce motiveaza disponibilitatea aceasta?
Și multe alte întrebări de reflecție și conștientizare care să permită transformarea dorită sau conștientizarea nevoii ei.
Dacă mă întorc la experiența personală și la munca mea cu mine și cu nevoia de performanță ridicată, pot spune că e o călătorie cu hurducăieli pe alocuri. Este o justificare atât de bună dorința de a face un lucru de calitate încât nevoia de echilibru se estompează și, ritmul pe care îl impunem nouă și celor din jur, poate deveni ușor, nerezonabil. Am primit feedback în decursul timpului și uneori mi-a fost greu să îl accept. Am observant dificultatea în jurul meu în decursul timpului, și uneori mi-a fost greu să-mi păstrez obiectivitatea în așteptările mele.
Am ales, în final, să discut despre asta și să aduc acest subiect și felul în care stă în calea echilibrului meu și a performanței reale, cu un coach, un profesionist în care am încredere și de la care aștept să mă provoace sprijinindu-mă să înțeleg ce este cu adevărat valoros și important și cum pot face pasul. Pentru că fiecare antrenor își are propriul antrenor de performanță. Am descoperit că sustenabilitatea este importantă și că lucrurile se pot întâmpla nu ”de la sine”, însă fără controlul meu direct, ci cu implicarea și cu contribuția mea alături de ceilalți, într-un ritm care să ne susțină pe toți. Dar, cel mai important, învăț constant cum să mă dau la o parte din calea mea.
Literatura de specialitate menționează trei tipuri de perfectionism: orientat către sine, perfecționism social și cel orientat către alții. Perfecționismul orientat către sine plasează așteptări nerealiste către propria persoană, o importanță exagerată a acestui aspect și erodează încrederea în sine, stima de sine, conduce la sentinemte de vinovăție complet contraproductive unui leader. Poate duce la teama de a nu greși și poate bloca decizii. Perfecționismul orientat către exterior conduce la frustrare, devenim mult prea critici și negativiști, incapabili de a colabora într-un mod sănătos.
O întrebare esențială este: cât ești de dispus să revizuiești credințele și convingerile tale în privința acestor aspecte, ce tip de efort ești dispus să investești în schimbarea obiceiurilor tale si a tiparelor tale mentale.
Nu există o rețetă a echilibrului în această speță, însă o discuție sănătoasă și provocatoare, o discuție deschisă, poate pune cursorul în poziția potrivită între dorința și orientarea către calitate și performanță și perfecționism.
Despre Madi Rădulescu
Madi Rădulescu, MCC, MBA, Managing Partner MMM Consulting. Este un facilitator, trainer și coach de echipă experimentat care adună peste 25 ani de experiență de lucru cu leaderi în companii mari, multinaționale. De peste 13 ani este coach executiv și în 2019 i-a fost acordat premiul Gold Coach Award conform Romanian L&D Industry, survey la care au participat peste 570 manageri și specialiști de resurse umane.
Este pasionată de dezvoltarea leaderilor, de impactul pe care îl poate crea dând acestora acces la perspective multiple, la propriile resurse, sprijinindu-i să iși asume rolul cu încredere întelegându-și propriile valori și credințe.
A obținut multiple certificări de coaching, management și leadership, este membru ICF – MCC – Master Certified Coach, cea mai înaltă acdreditare globală, consultant certificat pentru metodologiile Persona Global și PerformanSe și a derulat proiecte în multe țări Europene.
