Articol de Violeta-Loredana Pascal, General Manager PRwave International & business coach
Material apărut inițial in revista ITTrends (acum închisă)
Lucrurile nu sunt deloc aşa de simple precum par!
Am o prietenă care îmi spunea că a auzit de clienţi care nu ştiu ce e acela BT şi mai ales de ce l-ar da. Am văzut cazuri de clienţi care dau BT pe ceva, dar apoi spun că erau greşeli, că au apărut probleme şi încearcă să spună că agenţia ori freelancerul (sau angajatul, dacă vorbim despre o firmă şi departament sau om de comunicare) sunt de vină.
Am remarcat de asemenea de curând câteva materiale aparţinând unor nume importante care conţineau greşeli foarte mari, în condiţiile în care se presupune că mai multe persoane au văzut acele materiale înainte de a fi publice.
M-am gândit în aceste condiţii să vorbesc puţin despre BT – cu bune şi cu rele, pentru toţi cei implicaţi!
sursa foto
BT-ul este un drept
Pe scurt, BT vine de la bun de tipar. Cu alte cuvinte, clientul (sau superiorul) verifică informaţia din anumite materiale şi spune că totul este în ordine. Abia după BT se dă respectivul material spre realizare. Când spun material mă gândesc la orice element care are legătură cu un client.
BT-ul nu trebuie văzut strict ca fiind legat pentru materialele care se trimit la tipografie, ci înţeles mai degrabă ca un acord, un OK final pe respectivul material. Se dă aşadar BT pe un spot, pe un comunicat de presă, pe textele de pe un website şi aşa mai departe.
De ce este BT-ul un drept?
Pentru că, în fapt, cuvântul final îi aparţine clientului. Este dreptul său să vadă varianta finală, înainte ca aceasta să fie trimisă la tipărit, să fie publicată online, să ajungă la presă etc. (în funcţie de caz). Trebuie să nu se uite niciodată că totuşi clientul este cel care va plăti pentru tot.
Ca fapt divers, scriam mai demult pe blog că BT-ul reprezintă şi o protecţie pentru agenţie/freelancer/angajat. Atât timp cât ai prezentat varianta finală şi clientul a dat BT, nu se mai pot face modificări.
Nu se mai poate schimba ceva după ce tot tirajul a fost realizat – sau, mai corect spus, se pot realiza modificări, dar va fi nevoie să se facă alte materiale tipărite şi ca atare să se plătească de două ori.
… dar şi o obligaţie
În mod normal există un soi de lanţ al persoanelor care verifică o informaţie. Se realizează aşadar întâi o verificare internă – de exemplu în interiorul unei agenţii materialul este redactat de cineva şi apoi un coleg sau şef verifică respectivul material înainte de a-l trimite clientului.
Se verifică prin urmare atât dacă informaţia este corectă, cât şi dacă toate condiţiile de realizare a acelui material sunt îndeplinite.
De pildă, atunci când se dă BT pe o mapă de presă venită ca mostră de la tipografie, se mai verifică o dată conţinutul (se citeşte de literă), dar se verifică de asemenea ca elementele grafice să aibă culorile specificate, ca mapa să fie aşa cum s-a cerut (să aibă ce buzunare s-au specificat, dimensiunile solicitate etc.).
Clientul primeşte abia după această etapă materialul. De multe ori şi la client există mai multe persoane care verifică materialul înainte de a se da BT-ul din parte companiei.
Ar trebui deci să fie imposibile cazuri de greşeli, mai ales de unele enorme. Şi ca să vedeţi că totuşi „minuni” se întâmplă, o să vă dau aici ca exemplu textul unui ad de pe Facebook pe care l-am remarcat şi nu mi-a venit să cred că a putut apărea aşa online (şi despre care nimeni dintre care toţi cei care au comentat pe blog nu a putut să spună că e corect, unde l-am pus chiar cu captură de ecran şi numele firmei – nume important, de altfel).
„De sarbatori, alege ce-I mai bun pentru tine si ce-I dragi tie! La X gasesti cele mai noi electronice la cele mai bune preturi” După cum spuneam, poate că la „ce-I mai buni s-ar putea argumenta că a scăpat corectura automată pe limba engleză şi nu a văzut nimeni, dar la „ce-I dragi ţie” nu avea cum să nu remarce nimeni greşeala gravă! Evident, dacă lanţul de BT funcţiona.
Spuneam că BT-ul este o obligaţie. Da, clientul dă OK-ul final pe materiale. Aceasta înseamnă şi că le verifică. Este indicat să verifice numele – mai ales dacă vorbim de invitaţi străini, membri din conducere etc. – locurile, datele şi cifrele.
Sigur, având în vedere că plăteşti un serviciu, se presupune că nu ar trebui să primeşti materiale cu greşeli şi că nu trebuie să stai să îţi pierzi timpul făcând diverse verificări. Şi acest lucru este, desigur, adevărat, însă este indicat să verificaţi totuşi materialele pe care le primiţi.
În final orice client trebuie să îşi amintească faptul că poate cea mai afectată imagine (în caz de greşeli majore) va fi a sa şi nu a agenţiei/freelancerului. De altfel, se consideră că în final clientul este responsabil pentru orice fac agenţiile cu care lucrează (a se vedea şi exemplele din afară).
Concluzia este simplă: atenţie la BT. Atenţie le recomand şi agenţiilor, dar şi clienţilor.
