de Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
- Părerea generală este că dolarul va crește imediat după creșterea dobânzii Fed
- Istoria arată, însă, o relație inversă între USD și creșterea dobânzilor
- Mărfurile și acțiunile din piețele emergente vor crește cel mai mult după saltul dobânzii
Piețele au ajuns la un consens general că Rezerva Federală va crește dobânda in decembrie și că această decizie va determina creșterea dolarului american spre noi valori, apropiate de o paritate cu euro – o valoare similară cu cea din anul 2000, când am avut un maxim al crizei industriei IT.
Cu toate acestea, avem motive serioase să fim ceva mai sceptici. Dolarul a crescut, într-adevăr, în prima zi de creștere de dobândă la cinci din cele șase cicluri în care am avut salturi de dobândă. Puterea dolarului pare să fie, însă, invers proporțională cu direcția dobânzilor din SUA.
Acest grafic demonstrează istoric tendința de care vorbim
mage} Ce arată acest trend fără o logică aparentă?
Mai întâi de toate, confuzia este creată de statutul dolarului de valută globală. Mai mulți dolari sunt în circulație în afara Statelor Unite decât în interiorul lor. Când Rezerva Federală crește dobânda reduce, în mod simultan, potențialul de creștere economică pentru restul lumii. Pentru a contracara acest efect, dolarul trebuie slăbit pentru a reechilibra balanța. preșul banilor crește în timp ce costul ratei de schimb scade, ceea ce produce, evident, un moment de cotitură.
Lumea este dependentă de dolarii americani într-un mod inimaginabil. Eu numesc asta ”economie primitivă” – un model în care nimeni nu beneficiază în urma unui dolar mai puternic. Nici măcar Banca Centrală Europeană, ca instituție.
Global privind, 70% din toate schimburile valutare se întâmplă în dolari SUA și 60%-70% din toate datoriile publice emise de la începutul crizei financiare (2007/2008) au fost în USD. Mai mult, majoritatea mărfurilor sunt tranzacționate în dolari. În realitate, majoritatea asseturilor vulnerabilităților și cash flow-urilor sunt denominate în dolari.
Pe măsură ce dolarul se întărește, se reduce prețul mărfurilor. Prețuri mai joase la mărfuri se traduc prin piețe emergente mai slabe, odată cu reducerea exporturilor din țările producătoare de energie – auomat și a importurilor venite din SUA și Europa. Asta reduce surplusul pe care îl investeau, de obicei, în asseturi americane.
Profiturile Chinei și ale statelor exportatoare de energie au fost, în mod tradițional, investite în SUA și parțial în Europa. Studiile au arătat că asta a jucat, în schimb, un rol important în păstrarea dobânzii la nivel global la un prag cu 100 bps mai jos decât în scenariul menționat înainte. Așadar, dobânda actuală este cu 1% mai jos fără banii proveniți din Orientul Mijlociu, Norvegia și China.
Ce e interesant este că actuala versiune a creșterii de dobândă a generat deja o creștere a valorii banilor de peste 100 bps. De când am atins nivelul inferior al ciclului de dobândă – în iunie/iulie 2014 – titlurile au crescut cu 700 bps sau chiar s-au dublat, până la 1400 bps.
Între timp, gradul cel mai scăzut acordat investițiilor – BBA – a crescut cu 100 bps, sau 1% în profit.
Prețul banilor a crescut în ultimele 18 luni înainte ca banca Federală să acționeze în vreun fel. Asta a creat o stare favorabilă unui dolar mai puternic și, pe perioada ultimilor trei ani, am avut o marjă mai extinsă a datoriilor denominate în dolari care au afectat economiile dependente de USD.
Dolarul puternic reduce creșterea și prețurile mărfurilor și crește costurile de rambursare ale celor 57 trilioane de dolari împrumutați la nivel global în acest moment, de la începutul crizei financiare.
Am avut o creștere economică modestă de când a început criza. Dar creșterea pe care am avut-o a fost în pirncipal finanțată de datorie, pentru că am înregistrat niveluri scăzute record de productivitate și inovație coroborate cu o demografie în scădere. În acest context, e important să înțelegem cei doi factori care determină creșterea economică: trendul demografic și productivitatea.
Răspunsul lumii la încetinirea ritmului de creștere globală și la scăderea încrederii consumatorului a fost să reducă dobânzile pentru a crea ”bani ieftini”. Problema e că banii ieftini creează o alocare proastă a resurselor și o structură nesustenabilă de avantaje, în afară de investiții, ceea ce afectează și productivitatea.
Acum suntem într-un moment în care Rezerva Federală începe un proces de normalizare a politicii monetare. Asta se va întâmpla, cel mai probabil, la întâlnirea din decembrie sau în primul trimestru al anului viitor. În practică, normalizarea e implementată via dobânda cheie a Băncii și e un semnal că perioada dobânzilor reduse se apropie de sfârșit.
Mulți spun că piața poate acomoda dobânzi mai mari. Luate împreună, vom avea creșteri de 25 bps, până la maximum 75 bps. Dar dați-mi voie să fiu un pic mai îngrijorat.
Lucrez în piața financiară din 1989. În cariera mea am trecut prin trei creșteri de dobândă venite din partea Rezervei Federale. Aproximativ 70-80% dintre traderii activi acum în lumea întreagă nu au experimentat așa ceva. Nu cred că creșterea dobânzii va trece așa de lin cum cred analiștii și băncile centrale.
Dar, odată ce artificiile se aprind, e foarte important să cunoaștem istoria și să vedem relația inversă dintre creșterea dobânzii și a dolarului. Voi pleca, totuși, de la premisa că dolarul va crește în dcembrie și va impulsiona economia globală.
Un al lucru interesant despre creșterea dobânzii Fed: asseturile de la care se așteaptă cele mai mari profituri sunt… mărfurile și piețele emergente!
(Sursa: Allianz)
Ironia este că, dacă nu se repetă povestea cu un dolar mai slab, atunci vom ști cu siguranță care vor fi urmările: recesiune globală, prețuri mai mici la mărfuri, deflație.
Numai că de data asta se va întâmpla la nivel global, nu doar în piețele emergente.
Bine ați venit în economia primitivă – cea în care nimeni nu-și permite un dolar mai puternic. Nici măcar Europa.
