Alina Galeriu
Raportul dintre specialistul în relaţii publice şi jurnalist este adesea, dacă nu tensionat, atunci cel puţin o chestiune delicată. A păstra o bună relaţie cu cel ce se află de cealaltă parte a baricadei, necesită un efort susţinut. Fundamentul acestei relaţii ar trebui să fie pur şi simplu conştientizarea faptului că, atât PR-istul are nevoie de jurnalist, cât şi invers. Primul, pentru a-i fi publicate informaţiile, iar cel din urmă pentru a avea ce publica. Şi pentru că nimic nu este întâmplător, în acest “joc”, criteriile de acordare a exclusivităţilor vizează adecvarea la tipul publicaţiei şi implicit la publicul acesteia. Unul dintre cele mai importante aspecte este, fără îndoială, notorietatea publicaţiei: câte personae au auzit de ea şi câte o cumpără. Dar dincolo de numărul de cititori, profilul acestora nu poate fi scăpat din vedere. Şi nu în ultimul rând, relaţia jurnalist – PR-ist, joacă un rol hotărâtor. De ce? Pentru simplul fapt că diversitatea ofertei editoriale permite optarea pentru publicaţii similare. Aceeaşi poveste veche-nouă despre competiţie şi efectele sale.
Avantaje şi riscuri
Avantaje şi riscuri ale acestei practici de tip parteneriat om de PR – om de presă, există de ambele părţi. Pentru PR-ist, partea bună a exclusivităţilor acordate presei este legată de obţinerea unui articol amplu, detaliat, concomitent cu demersul de a clădi o relaţie durabilă cu jurnalistul. E de preferat un material special, detaliat despre compania în cauză, decât publicarea clasicului şi deja banalului comunicat de presă, sunt de părere unii. Ei bine, cum poate fi convinsă presa să aloce mai mult spaţiu? Soluţia găsită până acum este aceasta: acordarea de exclusivităţi. Poate nu este cea mai bună, dar cu siguranţa nu este cea mai rea. Eficienţa ei nu poate avea un criteriu mai puternic de evaluare decât amploarea pe care începe să o ia această practică.
Însă partea proastă este riscul asumat de către PR-ist de a nu beneficia de o răspândire largă a informaţiilor, conform principiului „o ştire care nu mai e proaspătă, nu mai e ştire”. Iar jurnalistul care beneficiază de o atitudine privilegiată din partea PR-istului, poate atrage invidiei colegilor de breaslă. Totul are un preţ.
Practici imorale şi legi nescrise ale presei
Nu e imoral sa alegi acordarea de exclusivităţi, dar este imoral sa organizezi conferinţe de presă formale, in situaţia în care informaţiile au fost deja furnizate pe larg, prin transmiterea unui comunicat pre-conferinţă exclusiv. Asemenea practici există. Mărturie stau nemulţumirile unor jurnalişti care au trăit astfel de experienţe. Pentru mai multe informaţii puteţi accesa blogul lui Alex Radescu.
Nu în ultimul rând, fidelizarea cititorilor prin anunţarea unor articole elaborate, documentate, cu informaţii în exclusivitate este o lege nescrisă a presei. O bună tehnică de a atrage atenţia şi a consolida poziţia de „publicaţie serioasă”, ea poate fi subminată de “concurenţă” prin încropirea unor materiale similare de pe o zi pe alta. E imoral, din nou. Dar se întâmplă.
Deşi e greu să trag o conluzie, şi cum recunosc fără dubiu faptul că nu sunt în măsură să dau verdicte, am să încerc un soi de epilog. În relaţia dintre agenţiile de PR şi presă cred că trebuie să se pună accentul pe ideea încrederii. Sunt de părere că acordarea de exclusivităţi jurnaliştilor este un act de încredere, pentru că e mult mai mult decât o simplă tranzacţie, e un win-win cu accente sentimentale.
Misiunea revistei Print & Add este de a uşura munca specialiştilor în marketing, PR şi advertising prin faptul că propune soluţii practice pentru problemele curente cu care se confruntă aceştia. Paginile revistei conţin articole, interviuri, anchete, prezentări de evenimente, dar şi date de contact ale furnizorilor de servicii tipar, serigrafie, tampografie, gravare laser. Este distribuită gratuit către profesioniştii în marketing, PR, advertising, prin poştă, conform datelor deţinute în baza de date, dar şi în mod direct, la târguri şi expoziţii. Începând cu numărul 7 al revistei, pe lângă ediţia naţională, fiecare apariţie are şi ediţie de Transilvania. Revista apare din două în două luni, aflându-se în prezent la numărul 10. Tiraj 1500 buc. / apariţie. {mosloadposition user10}
