Oare va fi acesta anul în care Germania intră în recesiune, Apple „asigură finanțare” pentru Tesla, Trump îi spune lui Powell „ești concediat”, iar Laburiștii au o victorie răsunătoare și îl numesc pe Jeremy Corbyn în funcția de prim-ministru, trimițând GBPUSD spre paritate?
Saxo Bank, specialistul fintech de top cu expertiză în tranzacționare multi-active și investiții, a publicat astăzi cele 10 ‘Previziuni Scandaloase’ pentru 2019. Previziunile se concentrează pe o serie de evenimente improbabile, dar subapreciate, care, dacă ar fi să se întâmple, ar putea genera unde de șoc în toate piețele financiare.
Deși aceste previziuni nu constituie estimările de piață oficiale ale Saxo pentru 2019, ele reprezintă un avertisment pentru o posibilă alocare greșită a riscului în rândul investitorilor care, de obicei, consideră că există o probabilitate de un procent ca aceste evenimente să se materializeze.
Previziunile Scandaloase pentru 2019 sunt:
1. UE anunță un ”jubileu” al datoriei
2. Apple „asigură finanțare” pentru Tesla la 520$/acțiune
3. Trump îi spune lui Powell „ești concediat”
4. Primul ministru Corbyn duce GBPUSD la paritate
5. Criza creditelor corporative împinge Netflix în vârtejul GE
6. Banca centrală australiană lansează relaxarea cantitativă din cauza spargerii bulei imobiliare în țară
7. Germania intră în recesiune
8. Explozia solară din clasa X creează haos și generează pagube de 2 trilioane de dolari
9. Impozitul global pe transport (Global Transportation Tax – GTT) intră în vigoare pe măsură ce panica legată de schimbările climatice se răspândește
10. FMI și Banca Mondială anunță intenția de a opri măsurarea PIB-ului și de a se concentra în schimb pe productivitate
Comentând previziunile scandaloase, economistul șef al Saxo Bank, Steen Jakobsen, spune:
„Publicăm previziunile scandaloase de peste un deceniu și cred că lista de anul acesta este și fascinantă, și șocantă, încurajând în același timp investitorii să gândească în afara cadrului consensual. Este important de subliniat faptul că previziunile scandaloase nu trebuie considerate ca fiind perspectiva oficială de piață a Saxo, acestea sunt în schimb evenimente și evoluții ale pieței considerate anomalii care au un potențial enorm de a tulbura opiniile consensuale”.
„Ediția din acest an are o temă ce unește toate subiectele: „ne-am săturat”. O lume care merge în gol va fi nevoită să se trezească și să înceapă să creeze reforme, nu pentru că vrea, ci pentru că trebuie.
Semnele sunt peste tot. Credem că 2019 va marca o îndepărtare profundă de această mentalitate, pe măsură ce ajungem la capătul drumului, adăugând datorii peste datorii, iar anul viitor vom fi cu toții nevoiți să suportăm consecințele acțiunilor noastre necugetate. Marele ciclu de creditare deja dă semne de stres la final de 2018 și va face ravagii în piețele dezvoltate anul viitor, în timp ce băncile centrale vor fi nevoite să facă câțiva pași înapoi. Până la urmă, eforturile lor de tipărire a banilor din 2008 încoace n-au făcut decât să sape o groapă și mai adâncă a datoriilor, iar acum nu mai este în capacitatea lor de a gestiona acest lucru”.
„Dacă vreunele dintre aceste previziuni scandaloase vor vedea lumina zilei, am putea în sfârșit să avem parte de o schimbare sănătoasă către o societate mai puțin îndatorată, care se concentrează mai puțin pe câștiguri pe termen scurt și pe creștere și care își îndreaptă atenția către productivitate și noua revoluție economică înapoi către globalizare cu un teren de joc mai corect după momentul imediat al crizei. Pe partea negativă, s-ar putea observa o înrăutățire a independenței băncilor centrale, o criză a creditelor și pierderi mari la activul unde toată lumea are poziții prea lungi: sectorul imobiliar.”
Pfe lista completă a Previziunilor Scandaloase 2019 ale Saxo Bank se află:
1. UE anunță un jubileu al datoriei
În 2019, nivelul nesustenabil al datoriei publice, o revoltă populistă, creșterea dobânzilor de către Banca Centrală Europeană care limitează/scade lichiditățile și creșterea anevoioasă redeschid dezbaterea europeană despre cum se preîntâmpină o nouă criză. Contagiunea italiană cuprinde băncile europene, iar UE alunecă în recesiune. BCE recurge la operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO) și la orientări prospective pentru a limita dezastrul, dar nu este suficient și, atunci când ajunge în Franța, responsabilii politici vor înțelege că UE se confruntă cu abisul. Germania și restul nucleului european, care refuză să lase Eurozona să se destrame, nu au de ales decât să susțină monetizarea. Uniunea Economică și Monetară extinde un mandat de monetizare a datoriei către BCE pentru toate nivelurile datoriei de peste 50% din PIB și garantează restul printr-o schemă cu euro-obligațiuni, modificând, în același timp, standardele scandaloase de creștere și stabilitate. O nouă regulă fiscală ce permite ca primii 3% din PIB să fie mutualizați în 2020 este adoptată de țările UEM, iar tot ce este în afară va fi supus unei revizuiri periodice de către Comisia Europeană cu privire la starea economiei UE.
2. Apple „asigură finanțare” pentru Tesla la 520$/acțiune
Apple își dă seama că, dacă vrea să-și aprofundeze cota în viețile bazei sale de utilizatori, următoarea frontieră este automobilul, deoarece mașinile devin tot mai conectate digital. Până la urmă, răposatul Steve Jobs a demonstrat că o companie trebuie să parieze la scară mare și cu o doză de nebunie pentru a evita mulțumirea de sine și lipsa de relevanță. Admițând că Tesla are nevoie de o putere financiară mai mare, iar Apple trebuie să-și extindă ecosistemul din mașină într-un mod mai profund decât cel reprezentat în prezent de software-ul Apple CarPlay, Apple e pe urmele Tesla. Asigură finanțare pentru afacere la o primă de 40% din 520$ pe acțiune – achiziționând compania la mai mult de 100$/acțiune față de mesajul rătăcit al lui Elon Musk de pe Twitter „finanțare asigurată”.
3. Trump îi spune lui Powell „ești concediat”
La ședința din decembrie 2018 a Comisiei Federale pentru Piața Deschisă, președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, semnează, alături de o majoritate fragilă de votanți, în favoarea unei creșteri a dobânzii – ceea ce se dovedește a fi prea mult, iar economia SUA și capitalurile proprii americane se prăbușesc imediat în T1 din 2019. Până în vară, având în vedere scăderea profundă a capitalurilor proprii și curba randamentului american evoluând către o inversiune directă, președintele Trump îl concediază furios pe Powell și îl numește pe președintele Minnesota Fed, Neel Kashkari, în locul său. Ambițiosul Kashkari a fost cel mai consecvent promotor al dobânzilor scăzute din Fed și un critic al înăspririi politicii monetare a SUA. Este mai puțin rezistent la ideea unui Fed care servește la discreția guvernului și va fi curând supranumit „Marele Facilitator”, pregătind victoria președintelui Trump pentru un al doilea mandat în 2020 promițând o linie de credit de 5 trilioane de dolari pentru a cumpăra noile obligațiuni perpetue cu cupon zero ale secretarului Trezoreriei, Mnuchin, pentru a finanța „frumoasele” proiecte noi de infrastructură ale lui Trump și pentru a forța revenirea PIB-ului SUA înapoi pe calea de la care s-a abătut după Marea Criză Financiară. Inflația ajunge la 6%, este raportată la 3%, iar politica Fed este blocată la 1%. Aceasta e reducerea gradului de îndatorare în care puteți să credeți prin intermediul crizei represiunii financiare, în marele detriment al celor care fac economii.
4. Premierul Corbyn duce GBPUSD la paritate
Laburiștii au o victorie răsunătoare și îl numesc pe Jeremy Corbyn în funcția de prim-ministru pe baza promisiunii unei reforme progresiste cuprinzătoare și a unui al doilea referendum cu privire la un acord Brexit „ce urmează a fi definit”. Cu un mandat popular și o puternică majoritate în Parlament, guvernul laburist al lui Corbyn începe o campanie socialistă în stilul mijlocului de secol 20, aplicând tactica pământului pârjolit, pentru a uniformiza inegalitățile brute ale Marii Britanii. Sunt valorificate noi fluxuri de venituri fiscale pe măsură ce Corbyn aduce subit primul impozit progresiv pe proprietate pentru a-i stoarce de bani pe cei bogați și cere Băncii Angliei să ajute la finanțarea unei noi „relaxări cantitative pentru popor”, sau venitul universal de bază. Rețelele de utilități și trenuri sunt renaționalizate, iar expansiunea fiscală are parte de deficite din ce în ce mai mari, aproape de 5% din PIB. Inflația crește brusc, investițiile în afaceri trenează, iar rezidenții străini fără domiciliu fug să se ascundă, luându-și cu ei averile. Lira sterlină este zdrobită de două ori, de deficitele gemene și de lipsa investițiilor în afaceri din cauza chestiunii Brexit încă nerezolvate. GBP/USD coboară din zona 1,30 unde a petrecut mare parte din a doua jumătate a lui 2018, la paritate, la 1,00, o evoluție de peste 20% – unde un dolar este egal cu o liră sterlină pentru prima dată în istorie.
5. Criza creditelor corporative împinge Netflix în vârtejul GE
2019 se dovedește a fi anul în care dominourile de credit se răstoarnă în piața americană a obligațiunilor corporative. Începe cu General Electric care pierde și mai multă credibilitate în piețele de credit, împingând prețul riscului de credit peste 600 de puncte de bază în timp ce investitorii intră în panică din cauza pasivelor GE de 100 de miliarde de dolari ce trebuie refinanțate în anii următori în același moment în care compania trece printr-o deteriorare a generării fluxului de numerar. Dezastrul se întinde chiar până la Netflix, unde investitorii se îngrijorează brusc din cauza gradului de îndatorare mare al companiei, cu un raport al datoriei nete față de EBIDTA după CAPEX de 3,4 și peste 10 miliarde de dolari datorie în bilanț. Costurile de finanțare ale Netflix se dublează, punând o frână dezvoltării de conținut și reducând prețul pe acțiune. Pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, intrarea Disney în industria de video streaming în 2019 reduce și mai mult creșterea Netflix. Reacția negativă în lanț a obligațiunilor corporative generează o enormă nesiguranță pentru titlurile cu randament ridicat, ducând la o zi neagră a fondurilor tranzacționate la bursă (ETF) ce urmăresc piața obligațiunilor cu randament ridicat din SUA unde creatorii de piață ETF nu pot stabili marje semnificative, forțând o retragere completă de pe piață pe parcursul unei sesiuni tumultuoase de tranzacționare. Urmările pieței ETF devin primul semnal de alarmă împotriva vehiculelor pasive de investiții și impactul lor negativ asupra piețelor în timpul haosului.
6. Banca centrală australiană lansează relaxarea cantitativă din cauza spargerii bulei imobiliare în țară
În 2019, cade cortina peste excesul pieței imobiliare australiene într-o închidere catastrofică determinată în principal de creșterea foarte mare a creditării. În urma Comisiei Regale, tot ceea ce rămâne din bănci este o activitate de împrumut înghețată și un registru al proprietăților supra-îndatorate, supra-evaluate, ipotecate, iar băncile sunt obligate să strângă și mai mult șurubul la creditare. Australia intră în recesiune pentru prima dată în 27 de ani, pe măsură ce prăbușirea prețurilor proprietăților distruge bunăstarea gospodăriilor și cheltuielile de consum. Explozia contribuie și la o scădere abruptă a investițiilor rezidențiale. PIB-ul e în cădere. Lovitura creanțelor nerecuperabile reduce marjele și găurește profiturile. Expunerea băncilor este prea mare pentru o acoperire independentă și ar fi necesar un pachet de salvare din partea RBA, poate prin recapitalizarea și securizarea ipotecilor în bilanțul RBA.
7. Germania intră în recesiune
Lider global timp de decenii, Germania se chinuie să avanseze în stimularea tehnologiei moderne. Bijuteria coroanei economiei germane, reprezentând 14% din PIB, este industria sa auto. Industria auto germană ar fi trebuit să fie o forță a creșterii, înregistrând 100 de milioane de mașini vândute în 2018. În final, a reușit să vândă doar 81 de milioane de mașini, doar cu 2% mai mult decât în 2017 și cu mult mai puțin față de ratele de creștere anuale de 5-10% din anii 2000 și după aceea. Până în 2040, 55% din toate vânzările globale de mașini noi și 33% din stoc vor fi autovehicule electrice. Dar Germania abia începe transformarea către vehiculele electrice și este cu ani în urmă, iar tarifele americane mai aspre nu vor îmbunătăți lucrurile pentru lanțurile de aprovizionare sau exporturile germane. 2019 va reprezenta vârful sentimentului anti-globalizare, iar atenția se va concentra exclusiv pe costuri, piețe locale și producție, pe utilizarea viitoare a volumelor mari de date și pe reducerea amprentei de poluare – exact opusul tendințelor care au adus beneficii Germaniei din anii 80 încoace. Prin urmare, credem că recesiunea se va instala începând chiar din T3 2019.
8. Explozia solară din clasa X creează haos și generează pagube de 2 trilioane de dolari
Toată viața de pe Pământ există mulțumită enormei energii stabile care ne vine de la Soare, dar acesta nu este mereu o minge de hidrogen care arde senin și binefăcător. Așa cum astronomii solari o știu prea bine, soarele este și un cazan în fierbere cu o activitate capabilă să producă violențe incredibile sub forma exploziilor solare, dintre care cele mai rele sunt acelea în care soarele scuipă efectiv materie și radiații în forma Erupțiilor Coronare Masive (Coronal Mass Ejections sau CME). În 2019, pe măsură ce ciclul solar 25 intră în funcțiune, Pământul nu este atât de norocos și o furtună solară lovește emisfera vestică, doborând majoritatea sateliților de pe partea nepotrivită a pământului din acel moment, declanșând un haos de nedescris pentru logistica/mijloacele de călătorie aeriene și de suprafață care depind de GPS și pentru infrastructura de curent electric. Costul? În jur de 2 trilioane de dolari, ceea ce este, de fapt, cu 20% mai puțin decât cel mai rău scenariu estimat de un studiu din 2013 sponsorizat de Lloyds asupra riscurilor financiare potențiale în urma furtunilor solare.
9. Impozitul global pe transport (Global Transportation Tax – GTT) intră în vigoare pe măsură ce panica legată de schimbările climatice se răspândește
Lumea trece printr-un nou an cu vreme imprevizibilă, Europa având parte de o vară extrem de fierbinte, ceea ce declanșează alarmele în capitalele din toată lumea. Dat fiind că aviația internațională și industria navală se bucură de privilegii fiscale substanțiale, acestea devin țintele unui nou impozit global pe transport (Global Transportation Tax – GTT) care introduce o taxă globală pe bilet la aviație și un impozit de „tonaj” pe capital pentru nave, prețul fiind legat de amprentele emisiilor de carbon. Noul impozit perceput este de 50$/tona de emisii CO2, dublu față de nivelurile propuse anterior și semnificativ mai mare față de media din 2018 de 15€/tonă în temeiul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene. Noul GTT crește prețurile biletelor de avion și al transportului maritim, crescând nivelul general al prețului deoarece noul impozit este transferat consumatorilor. SUA și China au contestat anterior impozitele pe combustibil în aviație, citând Convenția de la Chicago din 1944 pentru Aviația Internațională Civilă, dar China își schimbă poziția ca o urmare naturală a luptei sale împotriva poluării. Acest lucru forțează SUA să se alăture, de nevoie, impozitului global pe transport în aviație și industria navală. Acțiunile din turism, companii aeriene și industriile de transport scad din cauza unei nesiguranțe tot mai mari și a creșterii scăzute.
10. FMI și Banca Mondială anunță intenția de a opri măsurarea PIB-ului și de a se concentra în schimb pe productivitate
Într-un gest surprinzător la ședința de primăvară a Fondului Monetar Internațional și a Băncii MOndiale, economiștii șefi Pinelopi Goldberg și Gita Gopinath își anunță intenția de a opri măsurarea PIB-ului. Aceștia argumentează că PIB-ul nu reușește să surprindă impactul real al serviciilor cu costuri scăzute, bazate pe tehnologie, și nu a putut să explice chestiunile de mediu, așa cum arată efectele negative ale poluării asupra sănătății umane și asupra mediului în India și în alte locuri din lume. Productivitatea este cu siguranță unul dintre cei mai populari, dar totuși printre cei mai puțin înțeleși termeni din economie. Definită simplu, se referă la rezultatul per ora de lucru. În lumea reală, însă, productivitatea este o noțiune mult mai complexă. De fapt, poate fi considerată ca fiind factorul determinant cel mai important al standardului de viață în timp. Dacă o țară caută să îmbunătățească fericirea și sănătatea poporului, trebuie să producă mai mult per angajat decât o făcea în trecut. Această decizie fără precedent din partea FMI și a Băncii Mondiale simbolizează și tranziția de la era dominată de băncile centrale care a fost asociată cu colapsul productivității globale de la criza financiară globală încoace.
