Titlu: Starile multiple ale Fiintei
Autor: RENÉ GUÉNON
Traducator: DANIEL HOBLEA
Format: 13 x 22 cm
Pagini: 160
ISBN: 978-973-111-287-9
Colectie: PHILOSOPHIA PERENNIS
Pret catalog: 23 RON
Pret vanzare: 19.5 RON
Ar fi imposibil sa definim doctrina Starilor multiple ale Fiintei, caci orice definitie ar limita sensul metafizic al acestei doctrine a carei universalitate depaseste puterea de cuprindere a mentalului nostru. Caci prin ratiune si prin 
imaginatie e imposibil de inteles miezul acestei doctrine care poate fi asimtit doar prin intuitie intelectuala. E motivul pentru care, in acest cuvant preliminar, nu vom face decat sa incercam sa expunem cateva teme esentiale ale acestei doctrine unice.
De multe ori, la lectura acestei carti, s-ar putea presupune ca e vorba de multiplele aspecte cosmologice si antropologice ale lumii noastre, cu cele trei niveluri ale ei: grosier, subtil si spiritual (corpus, anima, spiritus), cand aceasta lume corespunde, in realitate, numai uneia din multiplele lumi posibile. Caci asa cum spune Rene Guenon: "nu e vorba de o simpla multiplicitate numerica, sau chiar mai general cantitativa, ci de o multiplicitate de ordin <
Din acest motiv, autorul, pentru a evita o intelegere limitata a acestei doctrine, a abordat treptat problema metafizicii traditionale incepand cu Introducere generala la studiul doctrinelor hinduse (1921), in care lamureste definitoriu termenul si domeniul metafizicii traditionale (si domeniile conexe), precum si structura doctrinei hinduse, cea mai completa si mai apropiata de Traditia primordiala. A urmat apoi trilogia propriu-zis doctrinara cu: Omul si devenirea sa dupa Vedanta (1925) – privind aspectele umane si postumane, Simbolismul Crucii (1931) – abordand aspectele simbolice ale starilor multiple, si Starile multiple ale Fiintei (1932), in care este infatisata aceasta doctrina in toata universalitatea ei.
Florin Mihaescu
CUPRINS
Prefaţă de Florin Mihăescu 5
Cuvant inainte 11
I. Infinitul şi Posibilitatea 19
II. Posibile şi composibile 27
III. Fiinţa şi NeFiinţa 35
IV. Fundamentul teoriei stărilor multiple 43
V. Raporturile intre unitate şi multiplicitate 49
VI. Consideraţii analogice extrase din studiul stării de vis 55
VII. Posibilităţile conştiinţei individuale 63
VIII. Mentalul, element caracteristic al individualităţii umane 71
IX. Ierarhia facultăţilor individuale 79
X. Limitele indefinitului 83
XI. Principii de distincţie intre stările de fiinţă 86<
XII. Cele două haosuri 95
XIII. Ierarhiile spirituale 99
XIV. Răspunsuri la obiecţii extrase din pluralitatea fiinţelor 107
XV. Realizarea fiinţei prin cunoaştere 111
XVI. Cunoaştere şi conştiinţă 117
XVII. Necesitate şi contingenţă 125
XVIII. Noţiunea metafizică de libertate 131
Rene Guenon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois, pe malul stang al Loirei. In 1904, a venit la Paris, inscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematici. In 1908, Guenon era deja implicat in frecventarea tuturor "scolilor" ocultiste ale epocii. Initiat in Francmasonerie, in Ordinul Martinist, student al Scolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figura cunoscuta in miscarea ezoterica de atunci. In acest an, 1908, s-a fondat Ordinul Renovat al Templului, iar Rene Guenon a devenit seful acestuia. Prin acest Ordin, Guenon a incercat, urmand o cale mai putin ortodoxa, sa influenteze mentalitatea occidentala; din pacate, incercarea s-a dovedit un esec si peste doi ani Rene Guenon a desfiintat Ordinul Templului.
In 1909, Rene Guenon a ajuns membru al Bisericii Gnostice, cu numele de Palingenius. Perioada 1908-1912 este foarte enigmatica. In aceasta perioada, Superiores Incogniti il investesc pe Rene Guenon cu functia de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis, cu rolul de transmitator si talmacitor al adevarurilor absolute, in vederea modificarii mentalitatii occidentale. Oricat de absurda ar putea sa para cititorului modern aceasta referinta la Superiores Incogniti, ea, inteleasa asa cum trebuie, explica functia lui Guenon. Aceasta functie de transmitator, Guenon o va indeplini pana la disparitia sa din lumea fizica. Intre 1909 si 1912, realizarea metafizica (cel putin teoretica) a lui Guenon era un fapt implinit, dovada fiind articolele scrise de el atunci ce prevestesc cartile de mai tarziu. Fiindca initierea sa era una "universala", Guenon a "particularizat-o", ajungand initiat in hinduism, daoism si Masonerie. Iar in 1911-1912, Rene Guenon s-a atasat de traditia islamica, luand numele de "slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia.
Desi opera sa, ca sambure spiritual, dar si ca expunere discursiva, era deja constituita, abia dupa zece ani Rene Guenon a inceput sa-si publice cartile. Primul razboi mondial l-a impiedicat sa se manifeste mai repede, si doar in 1921 ii apare prima carte, despre traditia hindusa. In deceniul urmator, el si-a publicat toate scrierile fundamentale, si tot acum devine "inima" si "intelectul" revistei Etudes Traditionnelles.
Pe de alta parte, este tot mai convins ca activitatea sa in Occident nu va reusi sa converteasca mentalitatea acestuia spre Traditie si sacru; de aceea, la 5 martie 1930, dupa moartea sotiei, a parasit definitiv Franta, stabilindu-se pentru tot restul vietii la Cairo, in Egipt. Din acest moment va adopta toate riturile si cutumele musulmane, fara a-si abandona functia universala. In 1934 s-a casatorit cu Fatima, fiica cea mare a seicului Mohammad Ibrahim. Au patru copii, doua fete si doi baieti, ultimul nascut dupa moarea lui Guenon. Desi "sihastrit" in Egipt, Guenon a continuat sa exercite o influenta peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apareau in Etudes Traditionnelles, corespondenta de o vastitate uluitoare si cartile scrise in perioada celui de-al doilea razboi mondial au completat Opera sa. La biroul sau din camera de lucru din Cairo, Guenon citea rabdator toate cartile trimise spre recenzare, toate scrisorile primite de la diversi corespondenti, oricat de inepte ar fi fost aceste carti si scrisori. Si cu rabdare de maestru spiritual, raspundea tuturor.
Desi a declarat raspicat ca nu accepta discipoli, Rene Guenon a influentat pe multi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator, cel care si-a schimbat intreaga viata si opera datorita lui Guenon, a fost AnandaCoomaraswamy. Scrierile acestuia sunt, dupa ale lui Guenon, cele mai puternice si mai sincere din domeniu traditional, cele care pot fi luate ca referinta fara nici o ezitare. Dar cea mai mare speranta (din punct de vedere initiatic) Guenon si-a pus-o in Frithjof Schuon, care, trecut la islamism, a instituit o "cale initiatica" pentru Europa. Acestei cai i s-au atasat romanii Mihai Valsan si Vasile Lovinescu. Dintre alti "invatacei" mai cunoscuti, ii vom mentiona pe Titus Burckhardt si Martin Lings. Mihai Valsan a devenit, dupa moartea lui Guenon, redactorul sef al revistei Etudes Traditionnelles, si a inceput publicarea operei postume a acestuia.
Dupa o suferinta fizica intensa, Rene Guenon paraseste lumea fizica la 7 ianuarie 1951. Corpul sau a fost adapostit in mausoleul familiei sotiei.
Din aceeasi colectie va recomandam:
