la Editura Herald in colectia HISTORIA
Cine nu a auzit legenda romantică a lui Orfeu şi Euridice? Versurile lui Virgiliu au imortalizat povestea celor doi în Georgice (iv 452-7). Puţini sunt însă cei care cunosc importanţa rolului pe care îl joacă miticul Orfeu în legendele greceşti sau în artele şi în ştiinţele ce-i sunt atribuite de posteritate. Orfeu a fost părintele credinţei panelenice, marele teolog, cel care a adus în Grecia riturile sacre ale adorării secrete şi doctrina misterelor naturii şi ale Zeului. Grecii mărturiseau că lui îi datorează religia, artele, ştiinţele atât sacre cât şi profane; şi de aceea pentru a trata subiectul pe care ni l-am propus în această lucrare, va fi nevoie să expunem o teologie care "a fost promulgată mistic şi simbolic pentru prima dată de către Orfeu, apoi diseminată 
în mod enigmatic prin imagini de Pitagora, iar în ultimul rând expusă ştiinţific de către Platon şi discipolii săi autentici". Or, după Proclus, ultimul mare maestru al neoplatonismului, "toată teologia grecilor provine din mistagogia orfică," adică altfel spus, din iniţierea în Misterii (Lobeck, Aglaophamus, p. 723).
Nu numai învăţaţii lumii antice atribuiau ştiinţa sacră aceleiaşi surse, ci şi părinţii creştini care erau bine instruiţi. Orfeu nu trebuie însă privit ca un "inventator" al teologiei, ci ca un transmiţător al ştiinţei lucrurilor sacre în spaţiul lumii greceşti, sau chiar ca un reformator al unui cult existent care, chiar şi în vremurile vechi de dinaintea legendarului război troian, fusese atins de decadenţă şi neînţelegere.
George Robert S. Mead (1863-1933) a fost un pionier de prim rang în domeniul studiilor gnostice şi hermetice. Angajat pe termen lung în studiul gnozei şi gnosticismului, Mead a început să publice în 1890 traducerea la marea opera gnostică Pistis Sophia, care a devenit astfel primul codex gnostic disponibil într-o traducere exactă. Acestei traduceri i-au urmat diferite lucrări publicate în decursul mai multor ani, reunite sub titlul Echoes from the Gnosis, toate având legatură directă cu texte gnostice de mare însemnătate.
Unul dintre cele mai mari merite ale lui Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul lăuntric şi spiritual al scrierilor hermetice şi gnostice, cărora le-a dedicat întreaga sa operă. Apreciat în mod deosebit de Carl Gustav Jung nu doar pentru erudiţia lui extraordinară, ci şi pentru viziunea sa specială asupra ideilor gnostice, Mead a deschis noi căi de cercetare a hermetismului şi gnozei.
Opera:
Simon Magus (1892); The Upanishads, 2 vol. (1896); Orpheus (1895-6); Pistis Sophia (1896, reed. 1921); Fragments of a Faith Forgotten (1900); Did Jesus Live 100 B.C.? – An Enquiry into the Talmud Jesus Stories, the Toldoth Jeschu, and Some Curious Statements of Epiphanius (1903); Apollonius of Tyana (1901); Thrice Great Hermes: Studies in Hellenistic Theosophy and Gnosis, 3 vol. (1906); The doctrine of the subtle body in Western tradition – an outline of what the philosophers thought and Christians taught on the subject (1919); Gnostic John the Baptizer: Selections from the Mandean John-Book (1924).
* Carte recomandată de Radio Romania Cultural.
