Titlu: Omul si devenirea sa dupa Vedanta
Autor: RENE GUENON
Traducator: TEODORU GHIONDEA
Format: 13 x 22 cm
Pagini: 208
ISBN: 978-973-111-268-8
Colectie: PHILOSOPHIA PERENNIS
Pret catalog: 26 RON
Pret vanzare: 22 RON
Rene Guenon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois, pe malul stang al Loirei. In 1904, a venit la Paris, inscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematici. In 1908, 
Guenon era deja implicat in frecventarea tuturor "scolilor" ocultiste ale epocii. Initiat in Francmasonerie, in Ordinul Martinist, student al Scolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figura cunoscuta in miscarea ezoterica de atunci. In acest an, 1908, s-a fondat Ordinul Renovat al Templului, iar Rene Guenon a devenit seful acestuia. Prin acest Ordin, Guenon a incercat, urmand o cale mai putin ortodoxa, sa influenteze mentalitatea occidentala; din pacate, incercarea s-a dovedit un esec si peste doi ani Rene Guenon a desfiintat Ordinul Templului.
In 1909, Rene Guenon a ajuns membru al Bisericii Gnostice, cu numele de Palingenius. Perioada 1908-1912 este foarte enigmatica. In aceasta perioada, Superiores Incogniti il investesc pe Rene Guenon cu functia de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis, cu rolul de transmitator si talmacitor al adevarurilor absolute, in vederea modificarii mentalitatii occidentale. Oricat de absurda ar putea sa para cititorului modern aceasta referinta la Superiores Incogniti, ea, inteleasa asa cum trebuie, explica functia lui Guenon. Aceasta functie de transmitator, Guenon o va indeplini pana la disparitia sa din lumea fizica. Intre 1909 si 1912, realizarea metafizica (cel putin teoretica) a lui Guenon era un fapt implinit, dovada fiind articolele scrise de el atunci ce prevestesc cartile de mai tarziu. Fiindca initierea sa era una "universala", Guenon a "particularizat-o", ajungand initiat in hinduism, daoism si Masonerie. Iar in 1911-1912, Rene Guenon s-a atasat de traditia islamica, luand numele de "slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia.
Desi opera sa, ca sambure spiritual, dar si ca expunere discursiva, era deja constituita, abia dupa zece ani Rene Guenon a inceput sa-si publice cartile. Primul razboi mondial l-a impiedicat sa se manifeste mai repede, si doar in 1921 ii apare prima carte, despre traditia hindusa. In deceniul urmator, el si-a publicat toate scrierile fundamentale, si tot acum devine "inima" si "intelectul" revistei Etudes Traditionnelles.
Pe de alta parte, este tot mai convins ca activitatea sa in Occident nu va reusi sa converteasca mentalitatea acestuia spre Traditie si sacru; de aceea, la 5 martie 1930, dupa moartea sotiei, a parasit definitiv Franta, stabilindu-se pentru tot restul vietii la Cairo, in Egipt. Din acest moment va adopta toate riturile si cutumele musulmane, fara a-si abandona functia universala. In 1934 s-a casatorit cu Fatima, fiica cea mare a seicului Mohammad Ibrahim. Au patru copii, doua fete si doi baieti, ultimul nascut dupa moarea lui Guenon. Desi "sihastrit" in Egipt, Guenon a continuat sa exercite o influenta peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apareau in Etudes Traditionnelles, corespondenta de o vastitate uluitoare si cartile scrise in perioada celui de-al doilea razboi mondial au completat Opera sa. La biroul sau din camera de lucru din Cairo, Guenon citea rabdator toate cartile trimise spre recenzare, toate scrisorile primite de la diversi corespondenti, oricat de inepte ar fi fost aceste carti si scrisori. Si cu rabdare de maestru spiritual, raspundea tuturor.
Desi a declarat raspicat ca nu accepta discipoli, Rene Guenon a influentat pe multi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator, cel care si-a schimbat intreaga viata si opera datorita lui Guenon, a fost AnandaCoomaraswamy. Scrierile acestuia sunt, dupa ale lui Guenon, cele mai puternice si mai sincere din domeniu traditional, cele care pot fi luate ca referinta fara nici o ezitare. Dar cea mai mare speranta (din punct de vedere initiatic) Guenon si-a pus-o in Frithjof Schuon, care, trecut la islamism, a instituit o "cale initiatica" pentru Europa. Acestei cai i s-au atasat romanii Mihai Valsan si Vasile Lovinescu. Dintre alti "invatacei" mai cunoscuti, ii vom mentiona pe Titus Burckhardt si Martin Lings. Mihai Valsan a devenit, dupa moartea lui Guenon, redactorul sef al revistei Etudes Traditionnelles, si a inceput publicarea operei postume a acestuia.
Dupa o suferinta fizica intensa, Rene Guenon paraseste lumea fizica la 7 ianuarie 1951. Corpul sau a fost adapostit in mausoleul familiei sotiei.
În lucrarea de faţă vom lua ca punct de vedere central pe acela al doctrinelor hinduse şi în special al Vedāntei, care este ramura cea mai pur metafizică a acestor doctrine. Dar trebuie înţeles bine că aceasta nu ne împiedică să facem, de câte ori va fi nevoie, apropieri şi comparaţii cu alte teorii, oricare ar fi provenienţa acestora, şi că, în special, vom face referire la învăţăturile altor ramuri ortodoxe ale doctrinelor hinduse în măsura în care, în anumite privinţe, vor preciza sau completa aspectele proprii Vedāntei.
În ceea ce priveşte realizarea unei expuneri de ansamblu, aceasta este un lucru imposibil: sau ar fi o lucrare interminabilă, sau va trebui expusă într-o formă atât de sintetică încât ar fi perfect incomprehensibilă pentru un occidental. În plus, ar fi greu să se evite, într-o lucrare de acest gen, aparenţa unei sistematizări care este incompatibilă cu trăsăturile esenţiale ale doctrinelor metafizice.
Cunoaşterea adevărată nu are decât foarte puţine raporturi, dacă are, cu cunoaşterea „profană”; studiile de această categorie nu sunt în nici un fel o pregătire, chiar de departe, pentru a aborda „Ştiinţa sacră”, şi adesea sunt chiar un obstacol, datorită deformării mentale adesea iremediabilă, care este consecinţa cea mai obişnuită a unei anumite educaţii.
Pentru doctrine ca acelea pe care le vom expune, un studiu întreprins „din exterior” nu ar fi de nici un folos; nu este vorba despre istorie, am mai spus-o, şi nici despre filologie sau de literatură; şi vom adăuga, cu riscul de a ne repeta într-un mod pe care unii îl vor considera fastidios, că nici de filosofie nu poate fi vorba. Toate aceste lucruri fac parte din această ştiinţă pe care o calificăm drept „profană” sau „exterioară”, nu din dispreţ, ci pentru că aceasta este în realitate; dimpotrivă, noi afirmăm sus şi tare că numai “Ştiinţa sacră” există, fiind singura de care înţelegem să ne ocupăm.
„Diferitele concepţii metafizice şi cosmologice ale Indiei nu sunt, riguros vorbind, doctrine diferite, ci numai dezvoltări – conform unor anumite puncte de vedere şi în direcţii variate, dar în nici un caz incompatibile – ale unei doctrine unice.” (René Guénon)
„Ochiul Cunoaşterii contemplă pe adevăratul Brahma, plin de Beatitudine, pătrunzând totul; dar ochiul ignoranţei nu Îl descoperă, nu îl percepe, aşa cum un om orb nu vede lumina sensibilă. «Sinele» fiind luminat prin meditaţie, apoi arzând de focul Cunoaşterii (realizând identitatea sa esenţială cu Lumina Supremă), este eliberat de toate accidentele (sau modificările contingente) şi străluceşte în propria sa splendoare ca aurul ce este purificat în foc. Când Soarele Cunoaşterii spirituale se înalţă în cerul inimii, el risipeşte întunericul, pătrunde totul, cuprinde totul şi luminează totul.” (Śankarāchārya)
Descrierea bibliografică a cărţii:
René Guénon, Omul şi devenirea sa după Vedānta, Traducere din limba franceză: Teodoru Ghiondea, Editura Herald, Colecţia Philosophia Perennis, Bucureşti, 2012, 208 p.
Cuprins:
Cuvânt înainte 5
Capitolul I
Generalităţi despre Vedānta 11
Capitolul II
Distincţia fundamentală dintre „Sinele” şi „Sinea” 27
Capitolul III
Centrul vital al fiinţei umane, sălaşul lui Brahma 39
Capitolul IV
Puruşa şi Prakriti 49
Capitolul V
Puruşa neafectat de modificările individuale 57
Capitolul VI
Treptele manifestării individuale 63
Capitolul VII
Buddhi sau intelectul superior 71
Capitolul VIII
Manas sau simţul intern. Cele zece facultăţi externe de senzaţie şi de acţiune 75
Capitolul IX
Învelişurile „Sinelui”. Cele cinci Vāyu sau funcţiile vitale 83
Capitolul X
Unitatea şi identitatea esenţiale ale „Sinelui” în toate stările fiinţei 89
Capitolul XI
Diferitele condiţii ale lui Ātmā în fiinţa umană 97
Capitolul XII
Starea de veghe sau condiţia de Vaiśvānara 101
Capitolul XIII
Starea de vis sau condiţia de Taijasa 107
Capitolul XIV
Starea de somn profund sau condiţia de Prājña 115
Capitolul XV
Starea necondiţionată a lui Ātmā 123
Capitolul XVI
Reprezentarea simbolică a lui Ātmā şi a condiţiilor sale prin monosilaba sacră om 131
Capitolul XVII
Evoluţia postumă a fiinţei umane 137
Capitolul XVIII
Resorbirea facultăţilor individuale 145
Capitolul XIX
Diferenţierea condiţiilor postume conform treptelor cunoaşterii 151
Capitolul XX
Artera coronară şi „raza solară” 159
Capitolul XXI
„Călătoria divină” a fiinţei pe calea eliberării 167
Capitolul XXII
Eliberarea finală
Capitolul XXIII
„Videja-Mukti” şi „Jīvan-Mukti” 191
Capitolul XXIV
Starea spirituală a unui Yogī: „Identitatea supremă”
De acelaşi autor:
"Autoritate spirituala si putere temporala"
"Demiurgul si alte studii traditionale"
"Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse"
Din aceeaşi colecţie vă recomandăm:
"Omul si Absolutul dupa doctrina Kabbalei"
"Doctrinele esoterice ale islamului"
"Ochiul inimii"
"Melchisedec sau Traditia Primordiala"
"Omul universal – Islamul si functiunea lui Rene Guenon"
