Cartea reuneşte o serie de convorbiri purtate de C. W. Poonja, un mare maestru advaitin al vremurilor noastre, cu numeroşi vizitatori, discipoli şi căutători de adevăr din toată lumea. Răspunsurile la întrebările ce i se adresau reflectă rodul unei "realizări de Sine" la împlinirea căreia poate ajunge fiecare dintre noi fără a porni în căutarea zadarnică a ceea ce deja avem încă de la naştere.
Întrebat ce este libertatea, acesta răspunde: "A fi liber înseamnă a-ţi cunoaşte natura ta fundamentală, propriul Sine. Nimic altceva. Libertatea este cel mai uşor lucru de obţinut. Nici măcar nu ai nevoie să gândeşti".
Ce este Sinele? "Acesta este indescriptibil. Nu este intelectual, nici măcar transcendental. Gândeşte-te la unul, fără conceptul de doi. Apoi renunţă şi la conceptul de unu. Adesea vorbeşti despre dăruire, despre abandon. Dăruire către ce? Către acea Sursă prin care vorbeşti, prin care vezi, prin care respiri, prin care guşti şi atingi, prin care acest Pământ se învârteşte şi soarele străluceşte, prin care ai pus chiar aceasta întrebare"
"Totul se întamplă prin acea conştiinţă în care este inclus şi vidul. Acelei Puteri Supreme care transcende transcendentul – propriul tău Sine – trebuie să i te abandonezi. Conştiinţa despre care vorbeşti este eternă – nenăscută şi nemuritoare? Conştiinţa este mai presus de conceptul naşterii şi al morţii, mai presus de orice concept cu privire la eternitate, vacuitate sau spaţiu. Cea în care există spaţiul, vacuitatea sau eternitatea, în care există totul, este denumită conştiinţă. Totuşi există viaţă şi moarte. Creaţia şi distrugerea se produc neîncetat. Toate aceste manifestări sunt precum bulele şi valurile oceanului. Lasă-le să se producă. Oceanul nu le consideră separate. Valurile, mareele, vârtejurile – se pot considera separate, dar oceanul nu se simte diferit de ele. Lasă-le să se manifeste şi să îmbrace tot felul de forme şi nume. Acest corp fizic, într-o bună zi, va deveni hrana viermilor şi a furnicilor. Din pământ a venit, în pământ se va reîntoarce. Tu eşti Acela care străluceşte prin el. Conştiinţa nu este atinsă de nimic"
Şi mai spunea că: "Un învăţător adevărat nu are nici un fel de învăţătură, nici un fel de tehnici, metode sau precepte. Pentru a-ţi cunoaşte Sinele nu ai nevoie de nimic. Ceea ce eşti cu adevărat, este întotdeauna. Nimeni nu te poate învăţa nimic. Va trebui să realizezi cine eşti, aici şi acum, chiar în această clipă".
Poonja se defineşte pe sine ca "Acela". Este un sfânt, un Maestru, un Guru (deşi spune că nu este nimic din toate acestea). El ne conduce spre final, spre sfârşitul milioanelor de ani de căutări şi suferinţe. Mesajul sau? Iluminarea este aici şi acum! Cu toţii suntem iluminaţi, dar nu ştim acest lucru. Încătuşarea este doar un concept, spune el. Nu este reală. Ne putem trezi din acest vis, din iluzia vieţii şi a lumii, chiar în această clipă. Nu este nevoie să amânăm, tot ce este necesar este dorinţa de eliberare şi un moment de tăcere. O singură clipă între două gânduri, între două respiraţii. Nu este nevoie de meditaţie sau de practică. Nimic de învăţat, nimic de făcut. Nimic de atins, de obţinut sau înţeles. Doar tăcere. Nu avem de făcut nimic, doar să fiinţăm – fără nici un gând, fără nici o dorinţă, fără nici un ataşament şi fără nici o aşteptare.
Realizarea poate apărea prin căutare în interior. Întrebarea "Cine sunt eu?" este cheia cu ajutorul căreia poţi fi în aici şi acum. Întrebarea atacă chiar rădăcina minţii. De fapt, depăşeşte mintea complet şi ne dezvăluie ceea ce suntem cu adevărat.
Dacă nu suntem acest sac de oase, sânge şi carne, dacă nu suntem simţurile, mintea, care este doar o grămadă de gânduri, idei şi noţiuni – atunci cine sau ce suntem? Ceea ce suntem cu adevărat nu poate fi descris şi nici experimentat. Poate fi doar realizat, deoarece totul este dincolo de minte, iar cuvintele nu pot descrie starea aceea. Ceea ce suntem este infinit, în afara timpului. Poate fi denumită conştiinţa, spaţiu, iubire, tăcere sau, mai degrabă, ceea ce este dincolo de tăcere. Noi suntem Unul, noi suntem Dumnezeu, noi suntem Vacuitatea. Vacuitatea totală. Nici un nume, nici o formă. O minunăţie totală şi un mister nebănuit.
Poonja are acum optzeci şi trei de ani şi este probabil cel mai fericit om de pe planetă. Fericirea sa este contagioasă, copleşitoare. Are un simţ al umorului foarte spontan, direct şi plin de prospeţime. Fiecare satsang este întotdeauna o ocazie în care poţi râde cu lacrimi. El nu condamnă niciodată nimic, nu critică şi nu judecă pe nimeni. Ego-ul şi mintea i s-au dizolvat. Ceea ce este exprimat prin el este claritatea Inimii sale, care este Adevărul. Are puterea de a vedea direct esenţa, Inima, nu forma şi numele celui care se află în faţa sa. Fiind un adevărat înţelept, cuvintele şi faptele sale uneori surprind şi pun în încurcătură, dar fluxul timpului îi va demonstra şi justifica grandoarea înţelepciunii sale. Este minunat, neascultător, plin de energie şi foarte amuzant, doar fiind el însuşi. Convorbirile cu el sunt întotdeauna completate cu muzica şi cântecele oferite lui de către interlocutori şi de cei care îl iubesc. Sunt clipe de iubire, momente de adevăr. În satsang cu Poonja ne reîntoarcem acasă, în acum-ul care a fost veşnic adevăratul nostru cămin. (Extras din articolul lui Shanti Devi)
